Constantinescu Diana – Gabriela

TD 3, Grupa 1

Aparatele ortodontice mobilizabile

(Etape de realizare)

Aceste aparate se ancorează la nivelul arcadelor dentare cu ajutorul

unor mijloace de retenție; acestea pot fi croșete sau gutiere. Aparatele
mobilizabile sunt generatoare de forţe ortodontice active şi produc astfel
modificări la nivelul proceselor dento-alveolare. Cele mai reprezentative
sunt plăcile palatinale şi linguale.
Răşinile acrilice baropolimerizabile şi fotopolimerizabile utilizate în
realizarea bazei plăcilor ortodontice au modernizat complet tehnologia
confecţionării aparatelor ortodontice.
Elementele de ancorare şi elementele active ale plăcilor se
confecţionează din sârmă de wiplă cu diametrul între 0,1-2mm, secţiune
rotundă, dreptunghiulară sau ovală şi cu grad de elasticitate diferit.
În componenţa plăcilor ortodontice sunt cuprinse:
1. baza plăcii ortodontice care se realizează din răşini acrilice;
2. elementele active biomecanice (arcul, şurubul) sau funcţionale;
3. elementele de ancorare (croşete, gutiere).
Baza din acrilat a plăcilor ortodontice reprezintă zona de sprijin
mucozal a aparatului. La nivelul ei sunt fixate celelalte elemente
componente ale plăcilor: şurub, arcuri, croşete.

Modul de acţiune al bazei plăcilor:

Sub acţiunea elementului activ, baza plăcii exercită forţe atât pe
suprafaţa dinţilor cât şi pe suprafaţa periostului procesului alveolar, prin
intermediul părţilor moi. Aceste forţe determină modificări în poziţia
dinţilor şi structurii osului.
Baza plăcii superioare acoperă palatul urmărind fidel feţele
palatinale ale dinţilor superiori şi pătrunde în triunghiurile interdentare sub
punctele de contact sub forma unor prelungiri acrilice cu rol în menţinerea
1
aparatului. Posterior se extinde până la nivelul feţelor distale ale ultimilor
molari prezenţi pe arcadă, fiind răscroită pe linia mediană şi în zona
elementelor active.
În zona frontală, forma şi contactul plăcii cu dinţii sunt variabile în
funcţie de scopul terapeutic urmărit, în laborator baza aparatului
extinzându-se până la muchia incizală. Ulterior, medicul ortodont va face
şlefuiri succesive în această regiune.
În zona laterală placa se extinde pe faţa orală a dinţilor până la unirea
treimii medii cu treimea incizală.

Baza plăcii inferioare este în contact intim cu rebordul alveolar

urmărind festonul gingival până la ultimul molar prezent pe arcadă.
Se întinde până în fundurile de sac paralinguale pentru a-şi putea
exercita acţiunea şi pe faţa internă a osului mandibular. Prezintă o uşoară
răscroire anterioară pentru a nu apărea leziuni de decubit la nivelul limbii.
Se recomandă ca baza plăcilor inferioare să fie mai groasă, în special
la plăcile cu şurub, pentru a fi mai rigidă şi pentru a transmite mai bine
forţa până la extremităţile distale ale plăcilor. Poate fi armată cu fire de oţel
inoxidabil.

Secţiunile bazei plăcilor

2
 Baza acrilică a aparatelor ortodontice mobilizabile poate fi unică sau
din fragmente multiple ce rezultă prin secţionarea acesteia. În funcţie de
modul de secţionare, acţiunea bazei aparatului asupra dinţilor şi proceselor
alveolare este diferită.

a. La maxilar, baza plăcii poate fi secţionată pe linia mediană, în

„L”, în „Y”, în trapez sau atipic sectorial.
Dacă baza plăcii este secţionată pe linia mediană, prin îndepărtarea celor
două jumătăţi ale arcadei dentare sub acţiunea elementului activ
(şurubul), efectul ortodontic va fi de dilatare simetrică a arcadei.

a - baza plăcii
b - şurubul
c – sensul deplasării

Dacă placa este secţionată în „Y”, cele trei fragmente sunt unite prin
două elemente active (şuruburi, arcuri Coffin). Prin activarea acestora,
se va produce o mărire radiară a arcadei.

a - baza plăcii
b - şuruburile
c – sensul deplasării

Dacă placa este secţionată în „L” şi deplasarea fragmentului mic al

bazei plăcii se face pe latura mare a „L”-ului, se produce o dilatare

3
 asimetrică a arcadei: fragmentul mare al bazei rămâne aproape pe loc,
iar fragmentul mic suferă maximum de acţiune ortodontică.
Dacă deplasarea fragmentului mic al bazei plăcii se face pe latura
mică a „L”-ului, se produce o deplasare a acestuia spre distal, în timp ce
fragmentul mare al bazei se va mezializa uşor şi se va rota anterior.

a1 – fragmentul mare al
bazei; a2 – fragmentul mic;
b – elementul activ (şurubul)
c1, c2 – sensul acţiunii
ortodontice

Dacă placa superioară este secţionată în trapez, fragmentul mic se

deplasează spre vestibular, efectul ortodontic fiind de alungire a arcadei.

a – baza plăcii secţionate în trapez

b – şurubul
c – sensul deplasării

Dacă baza plăcii este secţionată atipic sectorial, efectul ortodontic va fi

concentrat pe fragmentul mai mic care se va deplasa în sensul de acţiune
al elementului activ.

b. La mandibulă, baza plăcii poate fi secţionată pe linia mediană,

paramedian unilateral sau bilateral.
4
 Dacă placa inferioară este secţionată pe linia mediană, cele două
fragmente ale bazei se deplasează simetric în sens transversal, efectul
fiind de lărgire simetrică a arcadei inferioare.

Dacă baza plăcii inferioare este secţionată asimetric unilateral,

fragmentul mai mic se va deplasa spre distal, iar fragmentul mare va
suferi o deplasare redusă spre vestibular cu uşoară rotaţie.
Dacă baza inferioară este secţionată paramedian simetric, acţiunea va fi
de expansiune sau lărgire radiară a arcadei inferioare.

Placă inferioară secţionată Plăci inferioare secţionate

paramedian unilateral paramedian bilateral

Elementele active:
5
 • Şurubul ortodontic - este format dintr-o porţiune retentivă care intră
în placă, iar şurubul propriu-zis are o tijă cu un orificiu prin care, cu o
cheiţă de activare se activează aparatul; există marcat o săgeată care indică
sensul activării; prin șurub se exercită forţe ortodontice intermitente asupra
arcadelor dento-alveolare, realizând expansiunea acestora.
• Arcul vestibular - se realizează din sârmă de viplă de 0,6-0,7 mm
grosime. Se compune din două braţe care ies din placă între canini şi primii
premolari, două bucle de activare în dreptul caninilor şi o porțiune
orizontală, care este partea activă şi vine în contact cu incisivii. Acțiunile
arcului vestibular sunt multiple: retruzia incisivilor, derotarea incisivilor
împreună cu arcurile secundare situate palatinal în placă, egresia incisivilor
dacă e plasat mai aproape de colet, ingresia lor când e plasat mai spre
incizal, menține buza la distanţă când avem o hipertonie a buzei. El mai
poate prezenta în locul buclei de activare o îndoitură în forma „finger”
(deget) pentru ectopiile de canini; are acțiune de palatinizare şi distalizare a
caninilor.
• Arcurile secundare - arcurile în 8 sau în S determină
vestibularizarea dinţilor sau derotarea lor împreună cu arcul vestibular -
arcurile în C - împiedică deplasarea sagitală a unui dinte sau ajută la
închiderea unei treme - arcul în treflă permite închiderea diastemei sau
deschiderea unui spațiu între doi dinţi (când se desfac buclele) - arcul în
ciupercă determină vestibularizarea întregului grup frontal. Plăcile sunt
aparate mecanice active, cărora li se pot adăuga şi elemente funcționale,
adică elemente care au influenţă asupra musculaturii: planul înclinat,
platoul retroincizal şi scutul lingual.

Placă palatinală cu arcuri „în 8” pentru 1.1 şi 2.1

6
 Placă cu două arcuri în „C” pentru închiderea diastemei

a. Planul înclinat
Zona palatinală anterioară a plăcii nu mai este concavă, ci acrilatul
este sub forma unei pante de 60 grade față de planul ocluzal. Scopul acestui
plan înclinat este acela de a permite mandibulei să gliseze spre anterior;
deci se utilizează în ocluziile distalizate (retrognatism mandibular) şi
acţionează asupra mușchilor propulsori ai mandibulei.

Placă cu plan înclinat

b. Platoul retroincizal
Este confecționat tot în zona anterioară a plăcii, în spatele incisivilor
în semicerc şi are o anumită grosime şi este orientat la 90 grade față de
planul ocluzal. În ocluzie, prin grosimea lui, produce dizocluzie în zona
laterală, astfel are acțiune pe mușchii ridicători şi coborâtori ai mandibulei.

7
Scopul lui este intruzia incisivilor inferiori şi egresia premolarilor şi a
molarilor. Deci este indicat în ocluziile adânci.
Croşetele de ancorare - sunt folosite ca elemente de ancoraj şi nu au
rol activ în terapia ortodontică - acestea pot fi de mai multe feluri: Adams,
Schwarz, Stahl, Jackson etc.

Croşetele ortodontice Stahl

Placă palatinală cu croşet Adams

Placă palatinală cu croşet Schwarz

8
 c. Scutul lingual
Scutul lingual este al treilea element funcțional care poate fi adăugat
plăcii palatinale; el este utilizat pentru corecţia deglutiţiei infantile,
respectiv a ocluziei deschise cauzate de acest obicei vicios. El poate fi
confecţionat din acrilat sau, cel mai frecvent, din sârmă de wiplă.

Placă palatinală cu scut lingual

Etapele de confecţionare:
Scutul lingual constă din 3-4 bucle din sârmă de wiplă; se realizează
cel mai frecvent cu un cleşte crampon, dar poate fi folosit şi alt instrument
special. Braţele laterale ale scutului trebuie adaptate pentru a fi înglobate în
acrilat. Scutul lingual mai poate fi sudat la două inele ortodontice, care se
cimentează în cavitatea bucală (aparat fix de intercepţie), în cazul
pacienţilor necooperanţi.

Etapele de realizare a unui scut

lingual

9
Etapele de confecţionare a aparatelor mobilizabile:
a. Pregătirea modelului;
Modelul trebuie să fie umed, saturat cu apă şi izolat cu un izolator specific
maselor acrilice. Această operaţie poate fi înlocuită cu fierberea modelului
în soluţie saturată de săpun bazic timp de un minut. Se îndepărtează
porţiunile de ghips în exces de pe suprafaţa modelelor, iar dacă dinţii nu au
erupt complet se va degaja cu grijă spaţiul interdentar şi coletul prin
gravare cu aproximativ 1-2mm, protejând cu multă grijă părţile de model
care reprezintă substanţă dură dentară.

b. Fixarea pe model a elementelor din sârmă, croşete şi arcuri;

Elementele se fixează cu ceară pe modelul

de lucru pentru a nu suferi deplasări ulterioare

10
 c. Realizarea propriu-zisă a bazei plăcii posibilă prin două tehnici
diferite:

1. Tehnica pulberii şi a lichidului ( ,,Salt and pepper”)

- Se presară pulbere pe suprafaţa modelului, pornind de la o
extremitate a bazei şi se adaugă lichid până la saturarea lui.
- Operaţiunea se repetă până la obţinerea unei grosimi a bazei dorite.
Se urmăreşte ca materialul depus pe model să prezinte în permanenţă exces
de lichid. În caz contrar, vor apărea zone cretoase în masa acrilatului sau pe
suprafaţa ce vor da un aspect neplăcut.
- Saturarea cu lichid se continuă într-un ritm relativ lent, până când
aspectul translucid al plăcii devine uşor opac. În acest moment modelul
este introdus într-un vas de presiune, la o temperatură de 40˚C şi 2,1-
2,5atm timp de 20 minute.

Adăugarea acrilatului prin tehnica “salt and pepper”

2. Tehnica pastei
- Într-un godeu se prepară pastă acrilică prin amestecarea în proporţie
de 2,5/3 pulbere cu lichidul. Amestecul trebuie să fie saturat de lichid,
astfel încât după 2-3 minute, când începe să se tragă în fire, consistenţa lui
să permită întinderea cu ajutorul spatulei pe suprafaţa modelului.
11
 - Se urmăresc cu atenţie zonele „mai ascunse” de sub retenţiile
croşetelor sau ale părţilor laterale ale şuruburilor, astfel încât la aceste
nivele să nu apară goluri de aer. Pentru a evita acest neajuns, în aceste zone
materialul se poate aplica prin tehnica pulberii şi lichidului.
- Se întinde materialul pe suprafaţa modelului, se modelează cu
exces de lichid la grosimea şi întinderea dorită şi la final baza aparatului va
fi lustruită cu o cantitate de monomer.
- Se introduce într-un vas de presiune ca la tehnica precedentă.
Tehnica pastei are avantajul obţinerii unor structuri mai compacte
ale bazelor aparatelor ortodontice, de calitate superioară.
Confecţionarea aparatelor din acrilat fotopolimerizabil este
asemănătoare cu tehnica utilizării acrilatului baropolimerizabil. Aparatele
au precizie foarte bună şi un design deosebit.
Design-ul bazei plăcii trebuie să fie atractiv pentru pacient, să aibă o
culoare plăcută şi chiar se pot încorpora diverse figurine sau elemente
strălucitoare.
Secţionarea aparatelor se face cu un disc metalic de tip Horico, cu o
freză cilindrică subţire sau de preferat cu ajutorul unui fierăstrău cu pânză
îngustă deoarece aspectul secţiunii va fi continuu şi perfect.

12
13