METODELE DE STUDIU A

MODELELOR IN GHIPS

REALIZAT DE COSTEA LUCIA

REZIDENT ANUL I
 Modelul
 Introdus de Angle în doua jumătate a secolului trecut modelul reprezintă un
document obligatoriu al dosarului ortodontic, analiza căruia permite să se confirme
și să se precizeze constatările clinice intraorale și aduce elemente suplimentare
pentru studiul arcadelor dento-alveolare prin măsurători și prin analiza rapoartelor
de ocluzie din vedere linguală, în conceperea planului de tratament și realizarea
aparatului ortodontic( pe modelul de lucru)
 Turnarea si soclarea modelelor
 Tehnica turnării este similară celei din protetică.  Fața posterioară să fie perpendiculară pe linia
Astfel amprenta este umplută treptat cu pastă de mediană a ambelor modele și deasemenea pe
gips pe măsuța vibratorie pentru a evita formarea suprafețele bazale
de bule  Suprafețele bazale sunt de formă poligonală, cu
 Cînd gipsul începe să facă priza amprenta este formă identică la cele 2 modele sau cu contur
răsturnată pe o moviliță de gips care va constitui diferit la modelul superior față de cel inferior
soclul modelului.  Fața anteriară a socului reprezintă planul medio-
 Soclul modelului trebuie să corespundă unor sagital
cerinte:
 Baza soclului superior și inferior trebuie să fie
pararele cu planul de ocluzie, dimensiunea
verticală a soclului în zona anterioară
reprezentînd ¼ din înălțimea totală a modelului,
iar arcada dento-alveolară și procesul alveolar
celelalte ¾
 Tipuri de modele

 Modelul de lucru- este primul model turnat pe care se confecționeză ulteriorul aparat
ortodontic
 Model de studiu- de obicei al doilea model turnal, folosit la stabilirea corectă a
diagnosticului și a planului de tratament, a evaluării comparative a rezultatelor și
care reprezintă un document medico-judiciar
 Modelul de reconstituire plastică- un sector al arcadei poate fi detașat de restul
modelului, folosit pentru a aprecia deplasările fiecărui dinte și evoluția relațiilor
intermaxilare după eventualele extracții făcute cu scop ortodontic
 Modelul set-up- model de reconstruire plastică la care toți dinții sunt separați de
restul modelului- folosit pentru aparatele de contenție
 Examinarea modelelor se va face astfel:

 În raport cu planul SAGITAL (pentru toate

anomaliile transversale)
 În raport cu planul TRANSVERSAL (pentru
anomaliile sagitale)
 În raport cu planul ORIZONTAL, perpendicular
pe celelalte două, care trece la nivelul planului de
ocluzie (pentru anomaliile verticale)
Studiul modelului de gips cuprinde analiza:

 statutului dentar
 arcadelor dento-alveolare
 raportului static al ocluziei

Statusul dentar
Se refera la aprecierea individuala a dintilor temporari si permanenti
prezenti pe arcada la data examinarii. Varsta se va stabili conform
eruptiei cronologice. In functie de varsta pacientului, eruptia poate fi
apreciata ca normala, precoce sau intarziata.
Analiza anomaliilor dentare izolate si de grup
cuprinde:

 Anomalii de număr(dinți supranumerari, hipodonții)

 Anomalii de volum(macro și microdenția)
 Anomalii dentare de formă, structură
 Anomalii dentare de poziție
 Anomalii dentare de sediu

 Înghesuire dentară
 Spațieri dentare
Analiza arcadelor alveolo-dentare
 Forma normală a arcadelor temporare este de semicerc. Arcadele normale ale dinţilor definitivi
au forme diferite: de parabolă pentru arcada superioară şi de hemielipsă pentru arcada
inferioară.
 Simetria arcadelor se apreciază faţă de linia mediană si poartă denumirea de „simetrie
transversală”, iar simetria faţă de planurile perpendiculare pe linia mediană se numeşte „simetrie
sagitală”.
 În plan transversal se fac aprecieri cu privire la dezvoltarea arcadelor faţă de linia mediană
şi simetria elementelor omoloage (dreapta/stânga) faţă de aceasta.
 Linia mediană a arcadei superioare se duce printr-un punct situat între
perechea a II-a de rugi palatine, pe rafeul median şi mijlocul distanţei
dintre foveele palatine.
 Linia mediană trece prin papila retroincisivă şi frenul labial
superior.
 Linia mediană a arcadei inferioare se duce între frenul buzei
inferioare şi frenul lingual.
 Forme patologice de arcadă
Arcadele pot fi modificate simetric sau asimetric, în plan sagital sau transversal, prin schimbarea
poziţiei dinţilor în cadrul şirului.
Dintre modificările simetrice, se enunţă cele în plan transversal:
 - arcada în „V”, îngustată anterior;
 - arcada în „Ω”, îngustată în zona medie;
 - arcada în „U”, îngustată în zona posterioară;
 - arcada în „pentagon”, în care cele două grupuri frontale sunt aşezate în vârf de săgeată, marcând o
îngustare accentuată în zona incisivă.
Adîncimea bolții palatine și înălțimea palatului

 Adîncimea bolții palatine se măsoară  Indicele înălțimii palatine =

cu ajutorul compasului Korkhaus sau adîncimea palatina/lungimea
al palatometrului Martin de la posteroiară a arcadei *100%
nivelul punctelor endomolare situate 
Valoarea medie este de 42%, crește
la intersecția crestei alveolare de pe
în cazul cînd palatul este mai adînc
fața palatină cu o dreaptă ce trece
prin nedezvoltare transversală și se
prin baza cuspidului mezio-palatin al
reduce cînd palatul este mai plat.
molarului 1 permanent pînă la
întilnirea tijei verticale cu bolta
palatină
 În mod normal era are 10mm(boltă
medie), dacă depășește 10mm- boltă
ogivală sau adîncă, sub 8mm-bolta
este plană
 Înălțimea palatului este definită ca
lungimea perpendicularei pe rafeul
median ce pleacă de la suprafața
palatină a planului ocluzal, dreapta
fiind lărgimea posterioară a arcadei
la nivelul molarului 1(Korkhaus)
 Dezvoltarea arcadelor alveolo- dentare

1. Indicii dento-alveolari:
 de dezvoltare transversală: Pont, McNamara
 de dezvoltare sagitală: Chateau și Korkhaus
2. Indicii dento-dentari:
 Analiza Bolton
 Analiza sectoarelor laterale după Nance și Lundstom
 Determinarea perimetrului arcadei dentare după Ress
3. Indicii de determinare a deplasării meziale a dinților
 Indicele de dezvoltare
transversala Pont
 Dimensiunea arcadelor alveolare se determină în funcție de suma diametrelor mezio-
distale a celor 4 incisivi superiori. Pentru analiză aceste valori trebuie să fie cuprinse între
27-34mm
Lățimea arcadelor se măsoara:
La maxila
 La nivelul premolarilor- de la mijlocul șanțului intercuspidian
 La nivelul molarilor- de la foseta centrala molarilor 1 permanenți
La mandibula
 La nivelul premolarilor-de la porțiunea vestibulară a punctelor de contact
 La nivelul molarilor-virful cuspidului centro-vestibular al molarului 1 permanent
 Valorile obținute sunt apreciate în funcție de valorile calculate în Sistemul
Internațional și considerate ca valori normale pentru necesarul de spațiu
IP= SI*100/80 sau IP= SI+ SI/4
IM= SI*100/64 sau IM= IP+ IP/4
Pentru aprecierea dimensiunilor din valoarea calculată se
scade valoarea măsurată și se obține o diferență care poate
avea valoare pozitivă sau negativă

 IP cu valoare pozitivă- arcadă lărgită (exoalveolie)

 IP cu valoare negativă- arcadă îngustată (endoalveolie)
 IM cu valoare pozitivă- arcadă lărgită
 IM cu valoare negativă- arcadă îngustată

 Ca gravitate diferențele se interpretează astfel:

 +/- 2mm- se consideră în limitele variabilității normale, cînd nu sunt însoțite de vre-un alt semn clinic
 +/- 2-4mm- tulburări mici, reductibile prin terapii simple(in funcție de complexul clinic) dacă sunt corect
dirijate pot fi chiar autorezolvabile
 +/- 4-10mm- modificări medii și relativ grave, care depistate la timp beneficiază de tratament ortodontic
 Peste +/- 10mm- tulburări foarte grave care necesită terapii complexe, asociate (ortodontic, chirurgical,
protetic) și nu totdeauna au rezultate satisfăcătoare.
Situațiile în care indicii lui Pont își pierd valabilitatea și nu au
valoare reală ci doar orientativă sunt:
 În caz de macro sau microdenție
 În ectopia dinților la nivelul cărora se fac măsurările
(premolari, molari)
 În mezializarea, distalizarea dinților din grupul lateral în
urma pierderii precoce a dinților din zona de sprijin.
 Absența incisivilor superiori.
 În cazul absenței pe arcadă a unui incisiv central, cu rol
orientativ se dublează valoarea celui prezent, iar în cazul
absenței unu incisiv lateral se scade 1,5-2mm din
dimensiunea centralului și invers.
 In cazul absentei incisivilor superiori valoarea lor poate
fi stabilita prin aplicarea indicelui Ton, conform caruia
suma incisivilor superiori corespunde cu 4/3 * valoarea
incisivilor inferiori
Indicele de dezvoltare transversala McNamara

 Largimea arcadei superioare se masoară la nivelul molarilor de 6 ani si in normă trebuie să corespundă
datelor din tabel
Indicele de dezvoltare sagitala Korkhaus
 Lungimea arcadelor se masoară la nivelul premolarilor și molarilor pe linia mediană
 La maxilar
Lungimea premolarilor- de la prostion pînă la intersecția cu un plan ce trece prin sanțul
intercuspidian a primilor premolari
LP = IP/2
Lungimea molară- de la prostion pînă la intersecția cu un plan ce trece pe suprafata
meziala a celui mai distal molar 1 permanent
LM= SI*0.83
 La mandibulă
Lungimea premolarilor- de la infradentale pînă la intersecția cu un plan ce trece prin
punctele de contact interpremolare
LP = IP/2-2
2mm reprezinta distanta dintre incisale superior și inferior, dată de psalidodonție
Lungimea molară- de la infradentale pînă la intersecția cu un plan ce trece pe suprafata
meziala a celui mai distal molar 1 permanent
LM= SI*0.83-4
2mm reprezintă poziția molarului de 6 ani inferior mai mezial decît cel superior
 Dacă valoare indicelui măsurat este mai mare decît valoarea indicelui calculat
diferența este pozitivă ceea ce denotă o alungire a arcadei alveolare
(proalveolodonție)
 O valoare este negativă reprezintă o arcadă alveolară scurtată (retroalveolodonție)

Limitele indicelui Korkhaus

 Nu poate fi aplicat în dentația temporară
 Nu tine cont de variațiile individuale care sunt posibile în limitele normalului în
funcție de caracteristicile antropologice ale populației
 Nu poate fi aplicat cînd există malpoziții dentare, anomalii de structură sau
absența dinților reper
 Este fără valoare cînd avem anomalii de volum(macro sau microdonții)
Metoda Snaghina

 A constatat că exista legatură între suma meziodistala a 12 dinti permanenti și următoarele

mărimi:
 Lărgimea arcului dentar la nivelul premolarilor si molarilor(punctele Pont)
 Lărgimea bazei apicale
 Lungimea bazei apicale
Algoritmul metodei Snaghina
1. Determinare sumei meziodistale a 12 dinti permaneti (incisivi, canin, premolari si molarul1)
2. Găsirea valorilor care corespund sumei respective in tabel

3. Determinarea diametrului interpremolar si molar

după Pont
4. Determinarea celei mai inguste portiune a bazei
apicale (de obicei se află la nivelul bridei dintre
canin si premolar cu 8 mm mai jos de marginea
gingivala) si măsurarea ei.
Determinarea lungimii bazei apicale. Pentru aceasta pe model se unesc suprafetele
distale a molarilor 1 si se măsoara cu ajutorul compasului distanta de la punctul
interincisiv pină la intersectia cu aceasta linie

Compararea valorilor masurate cu cele calculate

Calcularea raportului lungimii si largimii apicale la suma a 12 dinti,

determinarea gradului de inghesuire.
Argumentarea rezultatului obtinut.
In cazul îngesuirii dentare se remarcă 2 grade:
 Gradul I
Largimea bazei apicale superioare 39-42% -norma 44%
Lungimea bazei apicale superioare 35-37% -norma 39%
Largimea bazei apicale inferioare 38-41% -norma 43%
Lungimea bazei apicale inferioare 36-38% -norma 40%
In acest caz se poate de optat pentru expansiunea maxilarului si cresterea bazei apicale sub influenta
aparatelor ortodontice
 Gradul II
Largimea bazei apicale superioare 39-32%
Lungimea bazei apicale superioare 37-26%
Largimea bazei apicale inferioare 38-34%
Lungimea bazei apicale inferioare 36-31%
In acest caz se indica extractia dintilor cu scopul diminuarii diametrului dentar. Expansiunea este
contraindicată intrucit va provoca agravarea disproportiei dintre dimensiunea dintilor si baza apicală
 Analiza Bolton
 Studiază raporturile intre sumele diametrelor mezio-distale a dinților maxilari și
mandibulari.
 Analiza cuprinde fie 12 dinți mandibulari și maxilari sau a cite 6 dinți de pe
fiecare arcadă
 Mai des se foloseste examinarea a 6 dinți frontali ceea ce ne permite evaluarea
congruentei diametrelor mezio-distale ale dinților
Index Bolton = diam M-D a 6 dinți mandibulari/diam
M-D a 6 dinți maxilari
 Valoarea medie este de 77,2% +/- 0,62
 Dacă raportul este mai mare de 77,82%- disarmonia
corespunde unei lărgiri a perimetrului mandibular,
manifestîndu-se prin diastema/treme superioare sau
înghesuire la arcada inferioara
 Dacă raportul este mai mic de 76,78% este prezent un
exces relativ al lărgimii perimetrului anterior maxilar,
manifestîndu-se prin supraacoperire incisivă și inocluzie
sagitală accentuată
 În cazul analizei a 12 dinti de la fiecare arcadă raportul
optim este de 91,3%+/-0,26
 Analiza sectoarelor laterale
 Se face în dentiția mixtă pentru evaluarea diferenței între
spațiul disponibil și spațiul necesar pentru erupția
caninilor și premolarilor
 Metodele de evaluare:
 Compararea valorilor măsurate cu cele medii stabilite
 Utilizarea tabelelor statistice de corelație cu lățimea
mezio-distală a dinților anteriori
 Metode radiologice
 Metode combinate radiologice și statistice
 Lungimea sectoarelor laterale este definită ca distanța
între fața distală a incisivilor laterali și fața mezială a
molarului 1 permanent
 Indicele Tanaka Jonson
 Suma dintilor temporari 3,4,5 la arcada superioara =1/2 SI+11,5
 Suma dintilor temporari 3,4,5 la arcada inferioară=1/2 SI+10,5
 Din valoarea calculată se scade valoarea măsurată. În cazul unui rezultat pozitiv avem
surplus de spatiu pentru eruptia dintilor permanenti, iar in cazul rezultatului negativ-
insuficienta.
 În practica curentă, compararea valorilor măsurate cu tabele de valori medii este metoda
cea mai frecvent utilizată și cea mai simpla
Metoda Dolgopolova

 Apreciază dimensiunea arcadei dentare la copii în dentiția temporară

 Punctele antropometrice sunt: tuberculii incisivilor laterali și canininilor si fisura centrală a
molarilor 1 si 2
 Punctele antropometrice pentru determiarea dimensiunii sagitale sunt unghiurile meziale a
incisivilor centrali și fisura centrala a molarului 2.
 Evaluarea spatiului necesar dupa Nance

 Măsurarea dimensiunilor tuturor dinților situați mezial de molarul 1 permanet(spațiul necesar)

 Măsurarea spațiului disponibil cu ajutorul unui fir metalic moale de la fața mezială a molarului 1
permanent stînga la cel din dreapta asezat pe fața ocluzală a dinților laterali la nivelul punctelor de
contact și marginile libere ale incisivilor
 Diferența dintre spațiul disponibil și cel necesar permite aprecierea spațiului de rezervă (valoare
negativă- deficit de spațiu, valoare pozitive- rezerva de spațiu)
Analiza segmentară după Lundstrom
 Este o estimare indirectă a lungimii arcadei prin divizarea ei în 6 semente și măsurarea dimensiunilor mezio-
distale a cîte 2 dinți

Suma diferențelor
între spațiul necesar și
cel disponibil pentru
fiecare segment dă
“raportul de
spațiu”(deficit sau
exces)
Analiza bazelor apicale după Rees

 Constă în studiul rapoartelor dintre întinderea bazelor apicale și lungimea arcadelor maxilară și
mandibulară. Pentru evaluarea lungimii bazelor apicale se înregistrează frenurile labiale și
bridele laterale
 Se trasează 3 linii verticale perpendiculare pe planul de ocluzie trecînd prin fața mezială a
fiecărui molar 1 permanent și prin punctul de contact interincisiv și se prelungește cu 8-10mm
de la papila gingivală
 Se măsoară distanta dintre cele 2 linii care trec prin fetele meziale ale molarilor aplicînd pe
modele o bandă de hîrtie fixată la cele 2 extremități și la dinstanța de 8 mm, se măsoară în linie
dreaptă
 Măsurarea lungimii arcadei se face de la fața mezială a molarului S –D cu ajutorul unui fir de
sîrmă moale trecînd prin punctele de contact ale dinților laterali și marginea liberă a incisivilor
 Valorile măsurate sunt comparate cu valorile ideale stabilite de Rees
 Analiza deplasării meziale după Fuss

 Folosită în diagnosticul diferențial in cazurile asimetriei fiziologice

a arcadelor dentare și deplasărilor meziale ale dinților
 Se utilizează triunghiul format la maxilarul superior
 Latura principala- sutura mediană, a doua perpendiculara coborîtă
din punctele Pont și a treia trasată din punctul interincisiv
 Deplasarea spre mezial a grupului latera de dinți poate
fi apreciată comparînd distanța de la punctul
interincisiv pînă la virful caninilor sau punctele Pont
din dreapta și stînga
 Pe partea mezializată această distanță va fi diminuată
comparativ cu partea opusă
 După părerea lui Schwarz neconcordața dintre
perpedicularele duse de la suprafața distala a molarilor
1 permanenți, indică deplasarea mezială a grupului
lateral de dinți
Bibliografie

1. Milicescu Viorica “Ortodonție și Ortopedie dento-faciala”, editura CERMA, 2001.

2. Trifan Valentina, Godoroja Pavel “Ortodonție ” Compendiu, CEP Medicina, 2009
3. Cura Eugenia “Ortodonție”, editura Terra Nostra,Iași 2008
4. Fratu Aurel V. “Ortodonție Diagnostic Clinică Tratament”, Vasiliana, Iași, 2005
5. Ovidiu Grivu, Angela Podariu “Tehnica ortodontica”, Mirton Timisoara, 1994
6. Dragos Stanciu, Valentina Scantei Dorobat “Ortodontie”, ed. Medicala Bucuresti, 1991