•PREVENIREA URGENŢELOR MEDICALE ÎN CABINETUL DE

MEDICINĂ DENTARĂ
 Urgenţele medicale grave ce apar în cabinetul stomatologic sunt, din
fericire, rare, astfel, medicul dentist poate trece cu vederea unele
afecţiuni ale pacienţilor lui care ar putea declanşa situaţii de urgenţă
în cursul sau consecutiv tratamentelor pe care le efectuează.

Anamneza – primul pas în descoperirea afecţiunilor asociate ale

pacientului
Chestionarele
-se completează de pacient la prezentarea în cabinet,
-simplifică efectuarea anamnezei,
-reprezintă un act medical important

Pentru a scădea incidenţa urgenţelor ce pot apare în cabinetul

stomatologic ca urmare a tratamentelor dentare şi pentru a putea evita
situaţiile ce pot fi interpretate ca şi culpă medicală, trebuie să respectăm
protocoale clare în ceea ce priveşte actele medicale ce pot fi efectuate în
cabinet, pacienţilor cu diferite afecţiuni generale asociate.
Numele...............................................M.......F......Data naşterii...........................
Adresa..............................................................................................................
Ocupaţia.....................................Telefon....................Data..................................
Răspundeţi la toate întrebările fie Da, fie Nu şi completaţi spaţiile goale unde vi se
indică
1 Data ultimului consult medical (aprox)
2 numele şi adresa medicului de familie

3 sunteţi sub vreun tratament medical DA NU

4 Dacă da, ce fel de afecţiune este tratată
5 Aţi avut vreo boală mai gravă sau intervenţii chirurgicale DA NU
6 Dacă da, ce fel de afecţiune este tratată
7 Aţi fost spitalizat în ultimii 5 ani DA NU
8 Dacă da cu c e fel de probleme medicale
9 Aţi suferit sau suferiţi de una din următoarele boli
reumatism Bouillaud-Sokolski DA NU
malformaţie cardiacă congenitală DA NU
boli cardiace (infarct, angină pectorală, HTA) DA NU
Simţiţi durere sau presiune toracică în timpul diferitelor activităţi DA NU
Simţiţi lipsă de aer după o activitate de intensitate moderată DA NU
Simţiţi lipsă de aer culcat sau doriţi încă o pernă când dormiţi DA NU
Vi s-a spus că aveţi sufluri cardiace DA NU
Suferiţi de astm bronşic sau alte reacţii alergice DA NU
Aveţi perioade de leşin sau senzaţii de ameţeală DA NU
Suferiţi de diabet DA NU
urinaţi de peste 6 ori pe zi DA NU
vă este sete în mod exagerat DA NU
simţiţi gura uscată, în general DA NU
 Suferiţi de hepatită sau alte boli de ficat DA NU
Aveţi artrită sau alte boli articulare DA NU
Aveţi ulcer gastric DA NU
Suferiţi de probleme renale DA NU
Aveţi sau aţi avut tuberculoză DA NU
Aveţi o tuse persistentă DA NU
Boli venerice DA NU
Alte boli (enumeraţi)
10 Aţi avut hemoragii persistente după extracţii dentare, traumatisme DA NU
vi se produc frecvent hematoame DA NU
aţi primit vreodată transfuzie de sânge DA NU
dacă da, în ce circumstanţe
11 Aţi avut anemie DA NU
12 Aţi fost operat sau iradiat pt vreo tumoră la cap sau gât DA NU
13 Folosiţi medicamente în mod curent DA NU
dacă da, ce fel de medicamente
14 Folositi vreunul din următoarele medicamente
antibiotice sau sulfamide DA NU
anticoagulante DA NU
hipotensoare DA NU
preparate cortizonice DA NU
tranchilizante DA NU
insulină, tolbutamin etc DA NU
digoxin sau alte medicamente pt afecţiuni cardiace DA NU
nitroglicerină DA NU
antihistaminice DA NU
anticoncepţionale orale sau alt tratament hormonal DA NU
altele DA NU
1 Sunteţi alergic sau aţi avut reacţii alergica la
5
anestezice locale DA NU
penicilina sau alte antibiotice DA NU
sulfamide DA NU
preparate cu Iod sau substanţe de contrast DA NU
altele DA NU
1 Aţi avut vreun accident sau complicaţie după un tratament dentar DA NU
6
dacă da, precizaţi amănunte
1 Suferiţi de vreo altă boală neprecizată în chestionar DA NU
7
dacă da, precizaţi care
1 Aveţi un loc de muncă în care sunteţi expus la radiaţii X DA NU
8
1 Purtaţi lentile de contact DA NU
9
Fe mei
Semnătura Semnătura
2 Sunteţi însărcinată sau credeţi ca aţi putea fi DA NU
pacientului
0 medicului
alăptaţi DA NU
Grupa A – proceduri nechirurgicale
Tipul I - examinare / radiografii
- instruire cu privire la igiena orală
- amprentare pentru modele de studiu
Tipul II - operaţii dentare simple (preparări de cavităţi şi obturaţii)
- profilaxie (detartraj supragingival)
- tratament ortodontic
Tipul III - operaţii dentare mai complexe (slefuire de bonturi)
- tratamente endodontice
- detartraj subgingival
Grupa B – proceduri chirurgicale
Tipul IV - extracţii simple
- chiuretaj gingival / gingivoplastie
Tipul V - extracţii multiple
- gingivectomii şi operaţii
cu lambou
- odontectomia unui singur
dinte
- rezecţia dentară apicală
- plasarea unui singur
implant oral
Tipul VI - extracţii multiple care
interesează una sau ambele arcade
 Pentru depistarea unor stări patologice ale pacienţilor ce se
prezintă în cabinet avem nevoie de examinări de laborator. Astfel, este
necesară cunoaşterea valorilor normale ale examenelor uzuale de
laborator şi recunoaşterea valorilor patologice precum şi afecţiunile
care le produc. Unele dintre aceste afecţiuni pot avea importanţă în
tratamentul stomatologic.
Examinările de laborator uzuale necesare medicului dentist sunt:

•Hemoleucograma

•Coagulograma

•VSH

•Tulburări ale metabolismului oaselor (Ca, P, fosfataza

alcalină)

•RBW
Hemoleucograma:
eritrocite: valori normale: F: 4.2-5.5
mil/mm3
B: 4,5-6,3 mil/mm3
creşteri: - Poiliglobulii,
scăderi: - 6 ore după o hemoragie
-deshidratare, acută,
- anemii
-insuf resp cr,

-boala de altitudine,

-trat cu androgeni,

-policitemia vera

hematocrit: valori normale: F: 37-48%

creşteri - Deshidratare,
scăderi: - Anemii,
B: 40-50%
- poliglobulii,
- hiperhidratare
- policitemia vera
scăderi Anemii, hiperhidratare
Hemoglobina: valori normale: F: 11-16 g/100ml
B: 13-18 g/100ml
creşteri: - Deshidratare,
- policitemia vera,
- poliglobulii,
- accidente vasculare cerebrale,
- tumori SNC,
- encefalită
scăderi: - Anemii,
-
hiperhidratare,
- insuf
renală cr,
-
hemoglobinuri
e paroxistică
Leucocite: valori normale: 4000-9000/mm3
creşteri: - inf nevirale (bact, micotice, tbc)
- comă diabetică, hepatică, uremică
- neoplazii
- dermatită herpetiformă
- hemoliză
- şoc
- sdr mieloproliferativ
scăderi:
-
S
e
p
ti
c
e
m
ie
c
u
e
v
o
Trombocite: valori normale: 140000-440000/ mm3
creşteri: - Inflamaţii cronice
- infecţii acute
- hemoragii
- carenţă de fier
- policitemia vera
- după splenectomie
- postoperator
- sarcină
- sdr mieloproliferativ
Scăderi: - Tulb de trombopoeză (ineficienţa
măduvei osoase)
- fact toxici (iradiere, fenitoină, cloramfenicol,
tiazide, aur, alcoolism)
- deficit de vit B12 şi ac folic
 Nr. Trombucite (T)
Coagulograma
Timp de sângerare (TS) – test de ansamblu pentru evaluarea unei coagulopatii,
trombocitopatii sau vasculopatii. Valorile normale : sub 6 min. Valori crescute apar în:
sdr von Willebrand, trombocitopenie, tulb în funcţia trombocitelor, după administrarea
unor medicamente (peniciline, aspirină), defect de vasoconstricţie.
Timp de coagulare (TC) – măsoară viteze de coagulare a sângelui. Valori normale:
6-12 min. Valori crescute apar în deficite ale factorilor coagulării, iar valorile scăzute
indică riscul de coagulare intravasculară.
Timp de protrombină (timp Quick) este un test global al sistemului “extrinsec” al
coagulării, care este indicat pentru controlul tratamentului cu cumarinice şi al funcţiei
hepatice. Valori normale: 70-120% (12-15 sec). Modificări (valori sub 70%) apar în
deficit de factori I (sub 50 mg/dl), II, V, VII, X ai coagulării, deficit de vitamina K,
tratament cumarinic, boli hepatice.
Timp parţial de tromboplastină (PTT) este un test global al sistemului “intrinsec”
al coagulării care controlează tratamentul cu heparină (când este cazul). Valori normale:
30-45 sec. Valori patologice (crescute) apar în deficit de factori V, VIII, IX, X, XI, XII ai
coagulării, tratament cumarinic, tratament cu heparină.
 VSH – viteza de sedimentare a hematiilor. Este un examen nespecific, ce
depinde de vârsta pacientului. Valori normale: la F – vârsta +10 /2; la B –
vârsta/2. Unii autori indică valori mai scăzute: 2-10mm/h. Scăderi ale valorilor
apar în policitemia vera, poliglobulie, insuf cardiacă, b alergice, anemie cu celule
falciforme. Creşteri ale valorilor apar mult mai frecvent în inflamaţii, infecţii
(bact), necroze, şoc, postoperator, anemii, leucemii, sarcină. Valori mult crescute
apar în plasmocitom, insuf renală, metastaze, b reumatismale, tiroidită,
septicemie.

Glicemia – examinare de rutină folosită pentru depistarea şi urmărirea

diabetului zaharat. Valori normale: 70-120mg/dl sau 3.9-5.6 mmol/l.
Pacienţii cu infecţii orale recidivante, cu boală parodontală fără existenţa
unor factori locali cauzali decelabili (placă şi/sau tartru), sau care la anamneză
precizează poliurie, polifagie şi polidipsie trebuie suspectaţi de diabet şi
investigaţi in acest sens (glicemia). Echilibrarea diabetului va contribui la
succesul tratamentelor dentare, iar dezechilibrul acestuia va duce la apariţia unor
serii de complicaţii.
Teste pentru decelarea unor
boli infecţioase:
hepatitele virale (B şi C) sunt afecţiuni pe care pacientul de cele mai multe ori şi le
cunoaşte, iar în anamneză le va preciza. Medicul dentist va prezenta atenţie sporită în
aceste cazuri prin folosirea mijloacelor de protecţie (mînuşi, mască, ochelari de
protecţie). Totuşi, există forme asimptomatice de inf cu virusul hepatitei B şi mai ales C,
iar când se ridică astfel de suspiciuni pacientul va fi indrumat în serviciul de boli
infecţioase pt dozări serologice specifice( AgHBs, AgHBe, AC antiHBc şi respectiv AC
antiHCV).

•Infecţia cu HIV produce o serie de manifestări orale, uneori medicul dentist fiind
primul care suspicionează această boală şi indrumă pacientul în serviciul de boli
infecţioase ( se efectuează test de depistare – ELISA polivalent, apoi test de confirmare
immunoblot (Western blot) care evidenţiază Ac faţă de proteinele virale.

•Infecţia cu treponema (sifilisul) produce manifestări orale (leziuni papuloase sau

ulceroase pe mucoasa orală, nedureroase). În caz de suspiciune se indică teste serologice
(RBW, VDRL).
 Incidenţa urgenţelor medicale ce pot apare în cabinetul stomatologic
este mai mare la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale decât la cei trataţi
prin intervenţii nechirurgicale deoarece:

• Intervenţia produce stres pacientului

• Se administrează anestezice locale

• Intervenţia durează mai mult timp

Alţi factori ce cresc pericolul apariţiei unor eventuale urgenţe sunt:

vârsta (copii şi bătrânii au risc crescut),
pacienţii insuficient investigaţi.
ce determină instituirea unui tratament de
urgenţă la pacienţi (cu sau fără afecţiuni
asociate), de cele mai multe ori datorită
lipotimiei vagale. Medicul trebuie să diminueze
acest stres scăzând astfel numărul de cazuri de
Majoritatea pacienţilor ce vin la cabinet au o stare de nervozitate
urgenţă înteama
determinată de cabinet.
unor intervenţii necunoscute lui sau datorată unor experienţe
anterioare neplăcute, dureroase (extracţii dentare, extirpări vitale efectuate fără o
anestezie perfectă, şlefuiri dentare, prepararea unor cavităţi profunde fără
anestezie, manevre bruşte, brutale ale medicului, condiţii de tratament
necorespunzătoare din punct de vedere al curăţeniei etc.).

Stresul poat fi diminuat dacă pacientul este primit intr-o sală de aşteptare
spaţioasă, aranjată cu gust, de către o asistentă care inspiră încredere, într-o
atmosferă calmă, relaxantă, eventual cu fond muzical adecvat. De asemenea o
programare corespunzătoare a pacienţilor şi timpul de aşteptare cât mai scurt
reduc stresul. Sala de tratament (cabinetul propriu-zis) trebuie să fie ordonată,
spaţioasă, luminoasă, aranjată eficient şi foarte curată.
 Relaţia medic-pacient este cel mai important factor de reducere a
anxietăţii. Medicul trebuie să poarte toate dialogurile cu pacientul corespunzător
nivelului de cultură, de înţelegere şi instruire al acestuia, să aibă cu acesta discuţii
– chiar glume – care să contribuie la scăderea stresului, acordând
suficient timp, mai ales la primele consultaţii, pentru acomodare. Pacienţii sunt
foarte atenţi la aspectul medicului şi al echipei sale în ceea ce priveşte ţinuta
medicală (curăţenia halatului, mâinilor).
Mediatizarea din ultima perioadă (de multe ori nejustificată) a riscului
de a contacta boli grave ca hepatitele virale sau infecţia HIV în cabinetele
stomatologice creşte stresul pacientului, la fel şi atenţia lui vis-a-vis de curăţenia
cabinetului şi respectarea sterilităţii. Utilizarea paharelor de unică folosinţă (şi
schimbarea lor în faţa pacientului), spălarea mâinilor şi folosirea de lavete de
hârtie, utilizarea mănuşilor de examinare separat pentru fiecare pacient, folosirea
de spray-uri antiseptice pe suprafeţele de lucru, ace şi seringi de unică folosinţă
sunt care observate de către bolnav vor duce la scăderea stresului.
Diagnosticul pus rapid, decizii ferme, mişcări sigure nezgomotoase,
vor liniştii pacientul şi îl vor convinge că medicul va lua deciziile corecte.
Persoanele cu stare de anxietate exagerată, cei epuizaţi fizic şi psihic (din
cauza durerilor) necesită premedicaţie înaintea efectuării unor intervenţii, astfel
reuşindu-se evitarea unor situaţii de urgenţă ce apar mai frecvent în aceste cazuri.
Protocol pentru reducerea anxietăţii în cabinetul stomatologic
Înainte de şedinţa de tratament

•administrarea unui hipnotic în seara dinaintea tratamentului ( pentru a

preveni insomnia) – opţional

•administrarea unui sedativ în dimineaţa dinaintea tratamentului –

opţional

•diazepamul este frecvent folosit ca sedativ, cu efecte secundare minime

la nivelul aparatului cardio-vascular şi respirator. Nivelul plasmatic
maxim se atinge la 1-3 ore de la administrare, astfel că, tabletele (de
10 mg pt adulţi) se iau cu 1-1,5 ore înainte de tratament.

•Unele barbiturice mai pot fi folosite ca alternativă la diazepam:

amobarbitalul sau pentobarbitalul sau fenobarbitalul în doze de
100-200 mg administrate cu 1-1.5 ore inainte de tratament. Prescrierea
barbituricelor se face cu rezervă la pacienţii cu afecţiuni pulmonare,
boli cardiovasculare grave şi persoane în vârstă.
2. În timpul şedinţei de tratament reducerea anxietăţii se face prin:

•raport opitm medic-pacient

•conversaţie care să distragă atenţia pacientului de la intervenţia care va urma

•explicarea tuturor fazelor de tratament care urmează pentru a nu-i provaca anxietate
prin efectul surpriză
•reducerea pe cât posibil a zgomotelor (discuţii fără rost cu personalul, trântirea,
scăparea instrumentelor etc)

•pregătirea instrumentelor chirurgicale nu se va face în faţa pacientului

•muzică de fond liniştitoare

•folosirea anestezicelor locale cu durată şi intensitate adaptată actului medical ce
urmează a fi efectuat
3. După intervenţie:

•instruire succintă pentru ingrijirile postoperatorii

•informare despre posibile complicaţii locale (tumefiere, uşoară sângerare)

 Intervenţiile ce necesită efectuarea unei anestezii au risc mai mare de a produce
urgenţe medicale. În afara stresului operator care poate precipita o lipotimie
vagală (psihogenă), pot apare reacţii toxice faţă de substanţa anestezică, lipotimii
(de natură simpatică) produse de componenta vasoconstrictoare, sau reacţii
alergice produse de un anumit component din aceeaşi substanţă.

Xilina – doza maximă 200 mg – fără vasoconstrictor

500 mg – cu vasoconstrictor (adrenalină)
4,4 mg/kgc
un adult de 70 kg = 7 fiole
Ubistezin forte şi Septanest conţin articaină 4% în carpule de 1,7
ml 40 mg anestezic/ml (68 mg/carpulă) şi adrenalină 1/100.000
adică
echivalentul a 0.01 mg (0.017mg /carpulă).
Ubistezin conţine 40 mg/ml articaină şi 1/200.000 adrenalină, adică 0.005 mg
(0.0085mg/carpulă).
Doza maximă ce se poate folosi la adult este de 7mg/kgc, adică 500mg la
70 kg, respectiv 12.5 ml Ubistezin (7 carpule).
Mepivastesin conţine 30 mg/ml mepivacaină, fără adrenalină, în carpule de
1.7 ml.
Doza maximă este de 300mg (4mg/kgc), adică 10 ml mepivastesin
(5.8 carpule).