ELABORAREA METODICĂ Nr 7.

Tema: Morfologia funcţională a caninilor.

Scopul lucrării: În cadrul lucrării practice studenţii materializează cunoştinţele despre

morfologia funcţională a caninilor. Practic studenţii desenează în caietele de lucrări practice un
canin în 5 proecţii şi–l notează prin toate sistemele de notare a dinţilor. Totodată mînuind
instrumentele stomatologice modelează prin sculptură în săpun sau ceară un canin la scara 2/1
conform dimensiunilor naturale, atrăgându-se atenţia la formarea ochiului pentru aprecierea
liberă a dimensiunilor şi simetriei.
1 Caninii superiori au o coroană conoidă, a cărei margine liberă are forma unui
vîrf de lance. Marginea liberă a caninulor au un aspect, o formă de linie frîntă sau
de „V” cu segmente inegale. Marginea distală a liniei este mai lungă, deaceea
vîrful cuspidului este plasat mai mezial.Faţa vestibulară este convexă. De la
marginea liberă pornesc spre colet 2 şanţuri care treptat dispar în treimea
mijlocie a coroanei. Şanţurile împart faţa vestibulară în 3 părţi, 3 faţete. Faţeta
mijlocie este cea mai mare şi mai proeminentă, fiind şi lobul cuspidului. Porţiunea
mezială este cea mai mică, iar cea distală aproape că nu se observă. Faţa
palatinală este mai mică decât cea vestibulară. În treimea cervicală prezintă un
cingulum proeminent şi convex, care mai mult se aseamănă cu un tubercul. Din
cingulum pornesc 3 creste: 2 marginale şi 1 centrală. Crestele marginale se
termină în unghiurile coroanei, iar creasta centrală împarte faţa palatinală în 2
părţi: mezială şi laterală. La baza cingulum-ului persistă foseta oarbă. Feţele
proximale au o formă triunghiulară cu baza spre coletul dentar şi vîrful spre
marginea incizală. Faţa mezială este mai oblică decât la incisivi. Faţa distală e mai
mică decât cea mezială, dar are un relief mai accentuat. Feţele proximale sunt mai
convexe, iar în treimea cervicală se observă nişte depresiuni.
2 Caninii inferiori au aceeaşi structură anatomică ca şi cei superiori, cu excepţia
că ei sunt puţin mai mici, iar coroana lor este mai înaltă. Faţa vestibulară este mai
alungită, are convexitatea maximă în treimea cervicală. Două şanţuri împart faţa
vestibulară în 3 părţi inegale: lobul central este cel mai mare, mezial – cel mai mic.
Faţa linguală se aseamănă cu cea palatinală a caninilor superiori, însă relieful este
mult mai redus, şi nu prezintă cingulum şi fosetă oarbă. Feţele proximale au
aceleaşi caracteristici ca şi la caninii superiori, dar sunt mai plate. Faţa mezială
este mai înaltă decît cea distală, această diferenţă este mai pronunţată decît la
caninii superiori.La marginea incizală segmentul mezial este mai scurt şi mai puţin
înclinat decât cel distal. Vârful cuspidului este situat mai aproape de marginea
mezială decât la caninii superiori.

3. Semnele de diferenţiere a caninilor superiori : Semnele de apartenenţă ale

dintelui sunt bine pronunţate. Semnul coronar si semnul radicular:
*Inaltimea totala a dintelui = 26,5mm
*Inaltimea coroanei = 9,5mm
*Lungimea radacinei = 17mm
* Diametrul M-D al coroanei = 7,6mm
*Diametrul M-D cervical = 5,2mm
* Diametrul V-O = 8mm
4. Semnele de diferenţiere a caninilor inferiori ,Semenele de apartenenţă ale
dintelui sunt slab pronunţate, persistă semnul rădăcinii.
*naltimea totala a dintelui = 25,6mm
*Inaltimea coroanei = 10,3mm
*Lungimea radacinii = 15,3mm
*Diametrul M-D coronar = 6,9mm
*Diametrul M-D cervical = 5,2mm
*Diametrul V-O = 7,9mm

5. Semnele de diferenţiere a caninilor superiori de cei inferiori

• Volumul coronar este mai mare la caninul superior
• Coroana caninilor superiori apare globuloasă datorită diferenţei mici dintre
diametrele cervico-incizal şi mezio-distal
• Înălţimea coroanei caninului inferior este mai mare decât cea a celui
superior, în schimb diametrul mezio-distal este mai mic. Din acest motiv coroana
caninului inferior apare mai alungită
• Deschiderea „V”-ului incizal este mai mare la caninul superior.
• La caninul inferior, feţele proximale sunt mai înguste şi cu relief mai puţin
convex decît la cel superior. În plus diferenţa de înălţime între feţele mezială şi
distală, este mai mare decât la caninul superior.
• Feţele linguale ale caninilor inferiori au o formă mai alungită, iar crestele de
smalţ şi cingulum-ul sunt mai puţin exprimate.
• Feţele de uzură ale caninilor superiori apar la nivelul segmentului mezial al
marginii incizale, iar la cei inferior pe segmentul distal al marginii incizale.
• Rădăcina caninului superior are aspect mai robust şi este mai voluminoasă
decât a caninului inferior. Doar caninul inferior poate prezenta o rădăcină bifidă,
două rădăcini, sau două canale radiculare principale.

6. Particularităţile comune a feţelor vestibulare a caninilor : La ambii canini, faţa

vestibulară este convexă, cu convexitatea maximă în treimea cervicală. Ambele
prezintă acele 2 creste ce împart faţa vestibulară în 3 lobi, cel mijlociu fiind cel mai
mare, iar cel mezial – cel mai mic. Marginea incizala sub forma literei “V”
7 Ce este caracteristic pentru marginea liberă a grupului de dinţi frontali: La
grupul de dinţi frontali(incisivii şi caninii) marginea liberă, sau incizală are o formă
ascuţită, ceea ce permite incizia sau tăierea hrănii. Marginea liberă nu poate fi
numită faţă deoarece nu prezintă un cuspid bine diferenţiat, cum se întîmplă la
grupul de dinţi laterali. Stopul ocluzal gradul II :realizat de marginea libera a
dintilor frontali mandibulari care oclud cu fata paltinala a dintilor frontali maxilari
in imediata vecinatate a cingulumului .; linia buzei : la nivelul buzei 1,5 deasupra
in dependenta de tipul de ocluzia gradul de acoperire in plan sagittal
Caracteristici comune dintilor frontali:
* Au un rol foarte important în fizionomia oi fonatia individului.
*Coroanele dinþilor frontali sunt înalte în sens cervico-incizal decât mezio-distal
* Toti dintii frontali au fetele proximale de aspect triunghiular
* Fetele orale ale dintilor frontali au un relief convex în 1/3 cervical si plan concav
în 2/3incizale.
* Fetele orale ale dintilor frontali au elemente morfologice caracteristice:
cingulum si crestele marginale de smalt.
* Sunt monoradiculari.
* Pozitia anterioarã pe arcadã îi face usor accesibili tratamentelor stomatologice.
* Pozitia anterioarã si implantarea slabã în osul alveolar permit extractia cu
usurintã.
*Sunt cel mai frecvent expusi traumatismelor prin accidente de muncã, sport sau
accidente de circulatie.

Bibliografie

1 GHEORGHE BARSA,ILARION POSTOLACHI, TEHNICI DE

CONFECTIONARE A PROTEZELOR
DENTRE, CHISINAU,STIINTA 1994