METABOLISMUL PROTEINELOR

AMINOACIZII: EXCRETIA AZOTULUI

 AA nu sunt depozitaţi în organism

 3 surse:
→ alimentatie
→ sinteza de novo
→ degradarea proteinelor

AA în exces sunt degradaţi rapid

 AMINOACIZII: EXCRETIA
AZOTULUI

 Etapele catabolizării proteinelor:

 1. Îndepărtarea grupărilor α-amino prin

transaminare şi dezaminare oxidativă
 a. o parte din NH3 liber este excretată în urină
 b. cea mai mare parte utilizata în sinteza de
uree= cea mai importantă cale dpdv cantitativ
 AMINOACIZII: EXCRETIA
AZOTULUI

 Etapele catabolizării proteinelor:

 2. Scheletele de atomi de C ale α-cetoacizilor

sunt transformate în produşi intermediari
comuni ai metabolismului energetic
 în final, se obţine CO2 şi apă, glucoză, AG,
corpi cetonici
 PROTEINE INTRACELULARE

PROTEINE AA
ALIMENTARE
SCHELETUL ATOMILOR
DE CARBON
BIOSINTEZA
AA,
NUCLEOTIDE
AMINE BIOLOGICE α- CETOACIZI

ŞUNTUL
CICLUL ASPARTAT- CICLUL
UREOGENETIC ARGININO- CITRIC
SUCCINAT

EXCREŢIE OAA
UREE

GLUCOZA
GNG
 REZERVA DE AMINOACIZI

 3 surse:

 degradarea proteinelor organismului

 proteinele alimentare
 sinteza AA neesentiali din produsi
intermediari simpli ai organismului
 REZERVA DE AMINOACIZI

 Epuizarea rezervei de AA prin 3 căi:

 sinteza proteinelor
 precursori ai moleculelor azotate esentiale
mici
 conversia în G, Glicogen, AG sau CO2
 Rezerva de AA= 90-100g <<<< rezerva de
proteine: 12kg la un B adult de 70kg
REZERVA DE AMINOACIZI
 TURNOVER-UL PROTEINELOR

 proces dinamic (sinteza-degradare) ce

permite îndepărtarea proteinelor inutile
 reglarea sintezei/ degradarea selectivă

 Turn-over proteic= hidroliza şi resinteza unei

cantităţi zilnice de 300-400g de proteine
 TURNOVER-UL PROTEINELOR

 Proteinele reglatoare sau cu defecte de

pliere sunt degradate rapid
 Proteinele celulare au T1/2 de câteva
zile/săptămâni
 Proteinele structurale (colegen) sunt
metabolic stabile- T1/2 de luni-ani
 DEGRADAREA PROTEINELOR

 2 sisteme enzimatice majore:

 1. mecanismul ubiquitină-proteazomi
dependent de energie (proteine intracelulare)
 2. hidrolazele lizozomale independente de
energie (proteine extracelulare)
 DEGRADAREA PROTEINELOR
PROTEINA

 1. Calea proteolitică ubiquitină-

proteazomi
 proteina se leagă de Ub (Gli grupării α
carboxil a Ub-Lys grupării α amino a P)
AA
 3 etape catalizate enzimatic
 adăugarea de Ub generează un lanţ de PROTEAZOMI
poli-Ub CILINDRICI PROTEOLITICI
 proteinele marcate cu Ub sunt
recunoscute de proteazomi, degradate
la peptide şi AA
 DEGRADAREA PROTEINELOR

 2. T1/2 al unei proteine depinde de natura AA

N-terminal

 Dc Aa=Ser→ T1/2 al proteinei > 20 ore

 Dc Aa=Asp→ T1/2 al proteinei este 3 min
 Proteinele cu secvente PEST (Pro, Glu, Ser,
Thr) sunt degradate rapid
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

 Aport proteic zilnic= 70-100g/zi

 Hidroliza proteinelor pt a fi absorbite în intestin
 Exc. preluarea Ac materni din lapte

 Enzimele proteolitice:
 stomac, pancreas, intestin subtire
DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

 A. Digestia începe în stomac

 1. HCl: distruge bacteriile şi denaturează proteinele

devenind mai susceptibile la hidroliză

 2. Pepsina rezultată din activarea pepsinogenului

eliberează peptide şi aminoacizi liberi
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

 B. Digestia proteinelor sub acţiunea enzimelor

pancreatice

 polipeptidele sunt degradate la oligopeptide în

prezenţa unui grup de enzime pancreatice

 Tripsina, enteropeptidaza, chimotripsina, elastaza,

carboxipeptidaza
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

intestin subţire

proteina exogena CARBOXIPEPTIDAZA

TRIPSINA CHIMOTRIPSINA ELASTAZA A, B
 ANOMALII ÎN DIGESTIA
PROTEINELOR ALIMENTARE

 Pancreatita cronică
 Fibroza chistică
 Excizia pancreasului

 digestia incompleta a lipidelor si proteinelor

 steatoree= grasimi in scaun
 ANOMALII ÎN DIGESTIA
PROTEINELOR ALIMENTARE

 Boala celiaca:

 afectiune cronica intestinala caracterizata

printr-un sindrom de malabsortie cauzat de
leziuni imunologice ale intestinului subtire ca
raspuns la ingestia de gluten
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

 C. În intestin
 aminopeptidaza- exopeptidaza ce scindeaza
in mod repetat gruparea N-terminala a
oligopeptidelor, rezultand:

 peptide mai mici

 AA liberi
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

 Absortia AA si a dipeptidelor

 AA liberi sunt preluaţi de enterocite prin

intermediul unui sistem secundar de transport
dependent de Na+
 Di- şi tripeptidele sunt captate prin intermediul
unui sistem de transport dependent de H+
 DIGESTIA PROTEINELOR
ALIMENTARE

 În enterocite, peptidele sunt hidrolizate în

citosol până la AA înainte de a fi transportate în
sistemul port hepatic

 După o masă cu conţinut proteic, în vena portă

sunt prezenţi numai AA liberi:
→ metabolizati la nivel hepatic
→ eliberati în circulaţia generală
 TRANSPORTUL AMINOACIZILOR
ÎN CELULE

 Sisteme de transport activ ce necesită

ATP pt deplasarea AA din spaţiul
extracelular în interiorul celulelor

 7 sisteme de transport
 sistem pt cistina, aa dibazici (ornitina,
arginina, lizina) afectat in cistinuria
ereditara cu aparitia in urina a celor
4aa si litiaza renala
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

 Reprezintă procesul de transfer al grupării aminice

de pe un AA pe un α-cetoacid, cu formarea unui nou
AA (corespunzător cetoacidului iniţial) şi a unui nou
α-cetoacid (corespunzător AA iniţial)
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

 Reacţia – catalizată de aminotransferaze sau

transaminaze, ce au ca grupare activă PALPO, un
derivat al vitaminei B6:piridoxal-fosfat ce încarcă
tranzitoriu gruparea amino; PMP= piridoxamin-fosfat

 De obicei α-cetoacidul este α-cetoglutaric

CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

α-CETOGLUTARAT L-GLUTAMAT

AMINOTRANS-
PALPO PALPO
FERAZE

L-AMINOACID α-CETOACID
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

 Cele mai importante transaminaze

(aminotransferaze) sunt:
- GOT sau ASAT
- GPT sau ALAT
 ASAT se află în ficat, inimă, muşchii scheletici;
raportul dintre nivelul hepatic şi extrahepatic este 1:1
 ALAT se află în cea mai mare parte în hepatocite;
raportul dintre nivelul hepatic şi extrahepatic este
10:1.
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

 ASAT/ALAT= teste care indică creşterea

permeabilităţii celulare

Amplitudinea creşterii enzimelor depinde de:

 numărul celuleor implicate
 gradul distrucţiei celulare
 Vascularizaţia ţesutului distrus
 Existenţa barierei inflamatoare
 Timp de înjumătăţire al enzimelor în plasmă
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

Amplitudinea creşterii enzimelor depinde de:

 Hepatita Virală acută – creşteri de 10-50x; în special
ALAT
 Hepatita Cronică- creşteri între 5-20x
 - creşteri stabile- 2-3x;
 - acutizarea e marcată de creşterea ASAT
 Hepatopatie alcoolică 5-10 x, în special ASAT
 Ciroză hepatică necompensată parenchimatos–
valori normale sau uşoare creşteri
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

Amplitudinea creşterii enzimelor depinde de:

 Procese tumorale- creşteri uşoare ale ASAT (leziuni
necrotice)
 Necroza acută (intoxicati cu ciuperci,
organofosforice) - creşteri mari 100x

 În afecţiunile nonhepatice: IMA, afecţiuni musculare

CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
TRANSAMINAREA

 Transaminarea – importanţă:
- obţinerea aminoacizilor
- α-cetoglutaricul, oxalilaceticul, acidul piruvic –
substrate pentru ciclul citric
- activitatea ASAT şi ALAT – valoare
diagnostică deosebită
CĂI GENERALE DE DEGRADARE A AA:
DEZAMINAREA OXIDATIVĂ

 Valoarea diagnostică:

- în infarct miocardic creşte nivelul ambelor enzime în

ser, dar mai mult ASAT; normal GOT/GPT=1,33
(raportul de RITTIS)
- în citoliză hepatică cresc ambele; raportul ≈ constant.
În debutul icterului activitatea celor două enzime poate
atinge valori de 30 ori mai mari
 DEZAMINAREA OXIDATIVĂ

 La mamifere, dezaminarea oxidativă are loc la

nivelul ţesutului hepatic şi renal
 DEZAMINAREA OXIDATIVĂ

 Glu suferă dezaminare sub acţiunea GDH ce conţine

NAD+ sau NADP+
 DEZAMINAREA OXIDATIVĂ

 Reversibilitatea reacţiei – importanţă excepţională

- singurul aminoacid ce se formează pe seama NH3
- odată format, prin transaminare generează alţi
aminoacizi

 Amoniacul rezultat este îndepărtat prin ureogeneză

 Cetoacidul este transformat, direct sau indirect, în
intermediari ai ciclului citric.
DECARBOXILAREA AMINOACIZILOR
DECARBOXILAREA AMINOACIZILOR