METABOLISMUL GLUCIDIC

INTRODUCERE

 Carbohidraţii: (CH2O)n

 sursă energetică
 formă de stocare a surplusului energetic
 comunicarea intercelulară
 rol structural: peretele bacterian
CLASIFICAREA CARBOHIDRAŢILOR

 Monozaharidele pot fi clasificate astfel:

ALDOZE CETOZE

 Aldoze (-oza): exc. gliceraldehida

 Cetoze (-uloza): exc. dihidroxiacetona, fructoza, xiluloza
 Dizaharidele: 2 unităţi monozaharidice
 Oligozaharidele: 3- 10 unităţi monozaharidice
 Polizaharidele: > 10 unităţi monozaharidice (sute)
 IZOMERI ŞI EPIMERI

 Izomeri: compuşi cu formule chimice identice, dar

cu structuri chimice diferite
 Ex. C6H12O6: fructoza, glucoza, galactoza şi manoza

 Epimeri: izomeri carbohidraţi care diferă prin

configuraţia unui singur atom de C (exc. C din
gruparea carbonil- anomeri); G şi Gal: epimeri la C4

C1 C4
DIZAHARID LACTOZA

Galactoză legătură Glucoză

glicozidică
 IZOMERI ŞI EPIMERI

 G şi Man: epimeri la C2

C2

Glucoză Manoză

 Gal şi Man nu sunt epimeri (structuri diferite la C2 şi C4);

 Gal şi Man sunt izomeri
 ENANTIOMERI
 Glucidele din organism sunt D- glucide: gruparea -OH legată
la C asimetric situat cel mai departe de C carbonilic este
poziţionată dextrogir

ENANTIO-
MERI

D- GLUCOZA L- GLUCOZA

 Racemazele asigură interconversia izomerilor D şi L

 CICLIZAREA MONOZAHARIDELOR

 Sub 1% din monozaharidele cu > 5 C au formă aciclică;

majoritatea au configuraţie inelară prin interacţiunea dintre
gruparea aldehidică (cetozică) cu un radical alcoolic al
aceluiaşi glucid

PIRANOZA:
FURANOZA:
compus inelar
compus inelar
hexa-atomic
penta-atomic
 ATOMUL DE CARBON ANOMERIC
 Ciclizarea crează un C anomeric (fostul C carbonilic) şi
configuraţiile α şi β ale glucidului

Gruparea OH
DIASTEREO-
a C anomeric de
IZOMERI
aceeaşi parte cu
inelul
 ATOMUL DE CARBON ANOMERIC

 Enzimele deosebesc cele două structuri α şi β

 Glicogenul: sintetizat din α- D-glucopiranoză

celuloza: sintetizată din β- D-glucopiranoză

 În soluţie, anomerii α şi β sunt în echilibru şi pot fi

interschimbaţi spontan prin mutarotaţie
 GLUCIDELE REDUCĂTOARE

 Statusul atomului de oxigen legat de atomul

anomeric dictează caracterul reducător sau
nereducător al unui glucid, restul grupărilor OH
nefiind implicate

 testele colorimetrice ce utilizează reactivi

cromogeni detectează prezenţa glucidelor în urină

 identificarea exactă a glucidului necesită teste

adiţionale specifice
 Cuplarea monozaharidelor

 Monozaharidele se pot uni pt a forma:

 Dizaharide:
○ lactoza Gal + G
○ sucroza G + Fr
○ maltoza G + G
 Polizaharide:
Polimeri
○ glicogen ramificat (orig. animală)
de ○ amidon (orig. vegetală)
glucoză
○ celuloza neramificată (orig. animală)
 LEGĂTURILE GLICOZIDICE

 Legăturile dintre glucide- punţi glicozidice în

prezenţa glicoziltransferazelor (S = glucide
nucleotidice de tipul UDP-G)

 Hidroliza unei legături glicozidice: glicozidaze

 Se denumesc în funcţie de:

○ nr. atomilor de C conectaţi
○ poziţia grupării OH anomerice:
OH în configuraţie β- legătură glicozidică β
Ex. lactoza
 LEGĂTURILE GLICOZIDICE

Legătură
galactozil- β (1->4 )-
glucoză

Lactoza are caracter reducător (capătul anomeric al G nefiind

implicat în formarea legăturii glicozidice)
 CARBOHIDRAŢI COMPLECŞI
 Carbohidraţii se pot ataşa prin legături glicozidice
unor structuri neglucidice:
○ baze purinice şi pirimidinice ( acizi nucleici)
○ nuclee aromatice (steroizi, bilirubină)
○ proteinele (glicoproteine, glicozaminoglicani)
○ lipidele (glicolipide)

Legătură N- glicozidică: glucid ataşat la -NH2

Legătură O- glicozidică: glucid ataşat la -OH
Legăturile dintre glucide sunt O-glicozidice
 DIGESTIA CARBOHIDRAŢILOR

 Digestia carbohidraţilor alimentari se desfăşoară în:

○ cavitatea orală
○ intestin
○ Procesul are loc rapid şi se încheie când chimul gastric
ajunge la joncţiunea duodeno-jejunală
Enzime:
○ Endoglicozidazele: hidroliza oligo- şi polizaharidelor
○ Dizaharidazele: hidroliza dizaharidelor
○ Glicozidazele specifice: hidroliza legăturilor glicozidice
DIGESTIA CARBOHIDRAŢILOR LA NIVELUL
CAVITĂŢII ORALE
 α- amilaza salivară hidrolizează legăturile α (1→4)
din amidon si glicogen

GLICOGEN

1→4 1→6

 Celuloza nu poate fi digerată- legături β (1→4)

 α- amilaza salivară este inactivată de aciditatea
gastrică locală
DIGESTIA CARBOHIDRAŢILOR LA NIVELUL
CAVITĂŢII ORALE

 Rezultă oligozaharide
cu legături α (1→6) sau
dextrine scurte,
maltotrioze, dizaharide
rezistente la actiunea α-
amilazei
DIGESTIA CARBOHIDRAŢILOR ÎN INTESTIN

 Conţinutul gastric acid ajunge în lumenul

intestinului subţire este neutralizat de bicarbonatul
secretat de pancreas, iar α- amilaza pancreatică reia
procesul de degradare a amidonului

 Etapele finale ale digestiei au loc în jejunul superior

 Enzime sintetizate la nivelul feţei luminale a
marginii în perie a celulelor mucoasei intestinale
 Ex. Dizaharidaze şi oligozaharidaze: izomaltaza,
maltaza, lactaza
DIGESTIA CARBOHIDRAŢILOR ÎN
INTESTIN
 ABSORŢIA MONOZAHARIDELOR

 Absorţia glucidelor alimentare: în duoden şi jejun

superior; insulina nu este necesară

 Mecanisme diferite de absorţie:

○ active 1.co-transportorul SGLT-1pt G şi Gal; 2.
GLUT-5 pt Fr
○ G, Gal şi Fr sunt transportate din celulele mucoasei
intestinale în circulaţia portală cu GLUT-2
DEGRADAREA ANORMALĂ A DIZAHARIDELOR

 În mod normal, procesul global de digestie şi

absorţie este eficient

 Disfuncţia dizaharidazelor specifice determină

pătrunderea CH în lumenul intestinului gros cu
producerea diarrei osmotice

 Fermentaţia bacteriană a CH cu 2 sau 3 atomi de C

generează CO2 şi H2 activi cu apariţia crampelor
abdominale, diareei, flatulenţei
 DEFICIENŢELE ENZIMELOR DIGESTIVE
CAUZE

 Deficienţele congenitale ale dizaharidazelor: la

sugari şi copii cu intoleranţă dizaharidică

 Malnutriţie, medicamente ce lezează mucoasa

intestinală

 Deficienţă enzimatică temporară în diaree severă;

nu se consumă lactate
 DEFICIENŢELE ENZIMELOR DIGESTIVE
CAUZE
 Intoleranţa la lactoză
 > 3/4 din adulţi, 90% dintre adulţii africani şi
asiatici au deficit de lactază
 reducere cantitativă a activităţii enzimatice
 Tratament:
○ reducerea consumului de lapte integral;
○ se preferă iaurt, branzeturi, broccoli pt Ca;
○ tablete cu lactază înainte de masă
 DEFICIENŢELE ENZIMELOR DIGESTIVE

 Deficienţa de izomaltază- sucrază determină

intoleranţa la sucroză

 Tratament:
○ restricţia alimentelor cu zahăr
○ substituţia enzimatică
Diagnostic: teste de toleranţă orală la fiecare
dizaharid
măsurarea H2 respirator
 METABOLISM- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 La nivel celular reacţiile enzimatice decurg sub

forma căilor metabolice multisecvenţiale (calea
glicolizei)

 Într-o cale metabolică, P unei reacţii = S al reacţiei

următoare; căile metabolice se intersectează →reţea

 Metabolismul sau reţeaua integrată a reacţiilor

chimice = suma tuturor modificărilor chimice la
nivel celular
 METABOLISM- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Căile metabolice:
○ catabolice (de degradare)
○ anabolice (de sinteză)

○ Cicluri de reacţie = căile care regenerează un

anumit compus chimic

○ Harta metabolică = reuneşte conexiunile dintre

diversele căi, permite vizualizarea metaboliţilor
intermediari şi a efectului blocării uneia dintre căi
Glicoliza- cale metabolică
 METABOLISM- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Căile catabolice asigură:

 captarea şi stocarea energiei chimice rezultate prin

degradarea moleculelor de combustibil biologic sub formă de
ATP
 conversia moleculelor alimentare şi a rezervelor intracelulare
de nutrienţi în substanţe de bază necesare în sinteza
moleculelor complexe
 căi oxidative ce necesită coenzime, NAD+
 3 etape
 METABOLISM- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 1. Hidroliza moleculelor
complexe în unităţile
componente
 2. Conversia unităţilor
componente în acetil-CoA
 3. Oxidarea acetil-CoA;
fosforilarea oxidativă
ciclul
acidului
 Catabolismul-proces citric
divergent, obţinându-se
numeroşi produşi complecşi
 METABOLISM- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Căile anabolice:
 asigură combinarea moleculelor mici pt a forma molecule
complexe
 sunt endergonice, ATP fiind descompus la ADP şi Pi
 implică reduceri chimice, NADPH, o moleculă care cedează
electroni

 Anabolismul- proces convergent, în final se obţine un nr

redus de produşi
 REGLAREA METABOLISMULUI
 Producerea de energie şi sinteza produşilor finali corespund
necesităţilor celulare
 Funcţiile organismului sunt coordonate printr-un sistem de
comunicare elaborat
 Semnalele reglatoare ce informează fiecare celulă asupra
statusului metabolic al organismului includ:
○ hormoni
○ neurotransmiţători
○ cantitatea de nutrienţi

Semnalele reglatoare influenţează semnalele intracelulare

 REGLAREA METABOLISMULUI
 Semnalele intracelulare reglatoare pot controla viteza unei
căi metabolice ce depinde de:
○ cantitatea de substrat disponibilă
○ inhibarea produsului de reacţie
○ modificări ale activatorilor şi inhibitorilor alosterici
Comunicarea intercelulară= răspunsul la semnalele
extracelulare esenţial în supravieţuire şi dezvoltare
Determină un răspuns mai lent comparativ cu semnalizarea
intracelulară fiind realizată prin:
○ contactul suprafeţelor
○ joncţiuni comunicante între citoplasmele adiacente
 SEMNALIZARE INTERCELULARĂ
SINAPTICĂ
CELULĂ NERVOASĂ
NEUROTRANSMIŢĂTOR
Ach

CELULĂ ŢINTĂ

Mecanism sinaptic
 SEMNALIZARE INTERCELULARĂ
ENDOCRINĂ ŞI PRIN CONTACT DIRECT

 Mecanism endocrin

 Mecanism prin contact direct

 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 Pentru metabolismul energetic cea mai importantă este

semnalizarea chimică dintre celule prin:
○ hormoni
Mesageri primari
○ neurotransmiţători
Receptorii acestora= detectori de semnale
Fiecare componentă realizează legătura cu una dintre
modificările chimice extra- şi intracelulare
Mesagerii secunzi asigură legătura dintre:
○ mesagerul primar
○ răspunsul celular
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 Sistemul calciu/ fosfatidil- inozitol

 Sistemul adenilat-ciclazei

 Adenilat ciclaza (AC): activitatea ei este crescută/ scăzută

prin recunoaşterea semnalului chimic de R β şi α2 adrenergici
 Toxina produsă de Vibrio cholerae + AC; toxina produsă de
Bordetella pertussis - AC
 Enzimă membranară
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 1. Proteinele reglatoare GTP- dependente= proteine

membranare specializate care leaga GDP sau GTP
 Heterotrimere: α (contine situsul de legarea al GDP), β, γ
 GDP-αβγ= forma inactiva a proteinei; cH-R actioneaza
asupra pG inactive pe care o activează

 GTP- α se deplasează de pe R pe AC-ază activând-o.

 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 1 R activat conduce la formarea mai multor molecule de

proteină G activă
 proteinele Gs stimulează AC-aza
 proteinele Gi inhibă enzima

 Efectele proteinei G- GTP sunt de scurtă durată deoarece

proteina G are activitate GTP-azică cu formarea de GDP şi
inactivarea proteinei G
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 Protein-kinazele AMPc dependente

 PKA este o holoenzima alcatuita din dimerul subunitatii
reglatoare (R), având fiecare monomer legat la o subunitatea
catalitica. La concentratii mici de cAMP, holoenzima rămâne
intactă şi inactiva catalitic

 Când [cAMP] creste (activarea AC-azei de R cuplati

proteinei G atasati la Gs, inhibarea PDE care degradeaza
cAMP), cAMP se fixeaza la cele doua situsuri de legare de
pe subunitatile reglatoare, cu eliberarea subunitatilor
catalitice
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

AMPc activează pkA prin legare la subunităţile reglatoare R,

cu eliberarea celor catalitice C. Acestea catalizează transferul
ionului fosfat de pe ATP pe Ser sau Thr din substraturile proteice.
Fosfoproteinele fie acţionează direct la nivelul canalelor ionice,
ale celulei fie se transformă în enzime activate sau inhibate
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 pK-azele fosforilează proteinele specifice ce aderă la

regiunile promotoare ale ADN cu creşterea expresiei unor
gene specifice

 Nu toate pK-azele răspund la prezenţa AMPc. Ex pK C

 Defosforilarea proteinelor se realizează cu ajutorul protein-
fosfatazelor enzime ce produc clivarea hidrolitică a esterilor
fosfat

 Ca urmare, modificările enzimatice induse de fosforilarea

proteinelor sunt temporare.
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 Hidroliza AMPc la 5'- AMP sub acţiunea AMPc-

fosfodiesterazei (PDE) ce scindează legăturile 3'5'-
fosfodiesterice;
 Molecula de 5'- AMP = semnal intracelular
 SISTEMUL MESAGERILOR SECUNZI

 PDE este inhibată de :

○ derivaţi metilxantinici (teofilina, cafeina)

Efectele creşterii [cAMP] sub acţiunea neurotransmiţătorilor

şi hormonilor sunt rapid epuizate prin îndepărtarea stimulului
extracelular

 Inactivarea pKA prin mecanism feedback:

 PDE, unul dintre substratele activate de kinaza, converteşte

cAMP la AMP reducând cantitatea de cAMP care ar putea
activa protein kinaza A
 Astfel, pKA este controlata de cAMP. Subunitatea catalitică
este inactivată prin fosforilare.
GLICOLIZA
 Definiţie. Degradarea GLICOLIZA
glucozei cu producere de ATP ( 2
molecule ATP/ 1mol Glucoză ) şi metaboliţi intermediari ce
pot fi utilizaţi în alte căi metabolice. Are loc în citosol. În
centrul metabolismului CH

 În aerobioză (reoxidarea NADH este indispensabilă):

10 REACŢII

 Piruvatul este convertit la acetil- CoA,prin oxidarea la

nivelul ciclului citric şi a lanţului respirator mitocondrial
rezultând 36-38 moli ATP/mol G
 GLICOLIZA
 Alternativ, Py este redus la lactat (NADH este oxidată la
NAD +.

 Glicoliza anaerobă permite sinteza de ATP în ţesuturile în

care aportul de oxigen este insuficient: hematii ce nu conţin
mitocondrii, leucocite, cornee, cristalin, celule în hipoxie-
muşchi scheletic în contracţie rapidă
 TRANSPORTUL GLUCOZEI ÎN CELULE
 Glucoza nu poate pătrunde în celule prin difuziune simplă
 2 mecanisme: transport facilitat şi cotransport

 Difuziunea facilitată (Na +- independentă) realizată cu 14

proteine transportoare membranare (izoforme ale aceluiaşi
transportor): GLUT 1-14 ce prezintă secvenţe comune şi
specifice membranei rezidente

G extracelulară se leagă la
transportor care suferă o modificare
conformaţională ce permite
transportul G prin MC

GLUT- Glucose Transporter

 TRANSPORTUL GLUCOZEI ÎN CELULE

 Specificitatea tisulară a expresiei genei GLUT:

 GLUT-3 principalul transportor la nivel neuronal

 GLUT-1 în eritrocite şi ţesutul cerebral
 GLUT-4 în adipocite şi celulele musculare striate, nr şi
activitatea lor fiind crescute de insulină

 Funcţiile specializate ale izoformelor GLUT:

 În difuziunea facilitată G este transportată din mediul cu [G]
mai mare spre cel cu [G] mai mică
 GLUT-1, GLUT-3 şi GLUT-4 implicate în preluarea G din
circulaţie
 TRANSPORTUL GLUCOZEI ÎN CELULE
 Funcţiile specializate ale izoformelor

 GLUT-2 este localizată în ficat şi rinichi şi transportă G în

interiorul hepatocitelor şi al celulelor renale când glicemia
este crescută sau invers (din aceste celule în sânge) la
glicemie mică ( à jeun); este prezent şi în pancreas

 GLUT-5: în trasnportul primar al Fr (intestin subţire,

testicule)
 GLUT-7: în ficat şi alte ţesuturi gluconeogenetice mediază
fluxul G prin membrana RE
 TRANSPORTUL GLUCOZEI ÎN CELULE

 Sistemul de co-transport Na + - glucoză necesită consum de

energie şi asigură transportul G împotriva gradientului de
concentraţie (extracelular [G] este < decât intracelular).

 La nivelul transportorului sunt ataşaţi G şi Na + . Ionii de

sodiu sunt transportaţi în celulă simultan cu G, proces
favorizat de energia conţinută în gradientul de Na.
Transportorul este sodiu-dependent sau SGLT
 În celulele epiteliului intestinal, tubilor renali şi ale plexului
coroid
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Conversia G la Py decurge în 2 etape:

 Prima, consumatoare de 2ATP/mol de G, hexozele

fosforilate fiind transformate într-un produs comun:
gliceraldehid-3-fosfat (GAP)

 A II-a, de oxidare a GAP, generatoare de 4 ATP/mol de

glucoză, 2Py şi 2 NADH, H+, ca urmare a oxidării GAP

 Cele două molecule de NADH sunt oxidate la NAD+ pe

măsură ce Py este redus la lactat (glicoliză anaerobă)
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Toţi intermediarii glicolizei (de la G la Py) sunt fosforilaţi

 Gruparea fosfat a intermediarilor glicolizei are 3 roluri

principale:

 1. de a-i menţine în celulă (cu un grup polar negativ sunt

incapabili să traverseze membrana celulară la pH=7, prin
simpla difuziune)
 2. păstrarea moleculelor energetice în celulă (compuşi
hidrofili)
 3. interacţiunea enzimă-substrat mai bună
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Primele 5 reacţii:

 A. Fosforilarea glucozei
 B. Izomerizarea G-6-P la Fr-6-P (fructozo-6-fosfat)
 C. Fosforilarea Fr-6-P la Fr-1,6- bisfosfat
 D. Scindarea Fr-1,6- difosfatului
 E. Izomerizarea dihidroxiaceton-fosfatului
(Interconversiunea trioz-fosfaţilor)
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 A. Fosforilarea glucozei este catalizată de izoenzimele
hexokinazei ( una dintre cele 3 enzime reglatoare ale glicolizei
alături de fosfofructokinază şi piruvat-kinază)

 Hexokinaza:
○ Sp largă pt S fosforilând mai multe hexoze înafara G
○ inhibată de produsul final de reacţie G-6-fosfatul care se
acumulează în organism când rata de metabolizare scade
○ Km scăzut pt G
○ Vmax redus pt G ( nu poate reţine hexozele fosforilate în
interiorul celulei şi nici nu poate fosforila o cantitate de glucide
mai mare decât necesarul
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 Reacţia de fosforilare este ireversibilă şi necesită 1mol ATP
 Mg este indispensabil în toate fosforilările

 Glucokinaza sau hexokinaza D sau tipul IV

○ principala enzimă care asigură fosforilarea G
○ în celulele β pancreatice, detector de G, determinând
pragul secreţiei de insulină
○ la nivel hepatic facilitează fosforilarea G în episoadele
hiperglicemice
○ Sp de S similară izoenzimelor hexokinazei
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Km pt glucokinază >>> Km pt hexokinaza

 Glucokinaza funcţionează la [G] hepatocitare (postprandial)

 Vmax pt glucokinaza >>>

○ permite Fi să elimine eficient fluxul masiv de G adus prin
sângele portal
○ previne supraâncărcarea cu G a circulaţiei sistemice
○ reduce Hglicemia din per. de absorţie (GLUT-2)
 REACŢIILE GLICOLIZEI
Activitatea glucokinazei:

○ nu este inhibată alosteric de G-6-P (ca pt alte hexokinaze);

○ este inhibată indirect de Fr-6-fosfat (în echilibru cu G-6-P)

○ stimulată indirect de G printr-un mecanism

specific
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 Nucleul hepatocitelor conţine o proteină reglatoare a glucokinazei
 În prezenţa Fr-6-P, GK este translocată în nucleu şi se leagă strâns de
proteina reglatoare (GRP), inactivând enzima
 când glicemia este crescută (GLUT-2 contribuie la creşterea [G]
hepatocitare, G determină separarea GK de GRP cu pătrunderea enzimei
în citosol, având loc fosforilarea G la G-6-P

 Când [G] libere scade, Fr-6-P determină translocarea GK înapoi în

nucleul hepatocitar şi legarea acesteia la GRP cu inhibarea activităţii
enzimatice; GK=senzor de G; creşte secreţia de insulină metabolizarea G
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 B. Izomerizarea G-6-P la Fr-6-P (fructozo-6-fosfat)

 Reacţia este complet reversibilă

 Nu constituie o etapă limitantă de viteză
 Are loc în prezenţa fosfoglucoizomerazei
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 C. Fosforilarea Fr-6-P la Fr-1,6- bisfosfat are loc în prezenţa
Fosfofructokinazei I (PFK-1) sau a fructozo-6- fosfat kinazei

 Cea mai importantă etapă limitantă de viteză a glicolizei

 PFK-1 este o enzimă alosterică, “cheie”, inhibată de prezenţa
unor cantităţi mari de ATP (semnal energogen) şi de Fr-6-P
 modularea activităţii PFK-1 de alte substanţe reglatoare
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 Reglarea realizată de rezervele energetice icel.
 PFK-1 este inhibată de:
○ [ATP] crescută
○ [citrat] crescută

PFK-1 este inhibată de [AMP] crescută, indicând epuizarea

rezervelor energetice celulare

Reglarea exercitată de [Fr-2,6-difosfat]

Fr-2,6-difosfat= cel mai puternic activator al PFK-1

activând-o şi în prezenţa unor cantităţi crescute de ATP
 REACŢIILE GLICOLIZEI
Reglarea exercitată de [Fr-2,6-difosfat]

○ Fr-2,6-difosfat se formează sub acţiunea PFK-2, diferită de

PFK-1 cu dublă activitate: kinazică şi fosfatazică ce asigură
retroconversia Fr-2,6-difosfat la Fr-6-P
○ În ficat, domeniul kinazic este activ când este defosforilat
○ Fr-2,6-difosfat inhibă Fr-1,6-disfosfataza, enzima GNG
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Acţiunea reciprocă a Fr-2,6-bisfosfat de activare a glicolizei

şi de inhibare a GNG (nefiind simultane cele două căi) este
împiedicată crearea unui ciclu inutil prin care G ar fi
transformată în Py în paralel cu resinteza G din Py

 postprandial, [Glucagon] şi [insulină] stimulează activitatea

Fr-2,6-bisfosfat, cu activarea glicolizei
 Fr-2,6-bisfosfat = semnal icel ce indică prezenţa unei [G]

 à jeun, [Glucagon] şi [insulină] reduce [Fr-2,6-bisfosfat]

intrahepatocitar cu scăderea ratei globale a glicolizei
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 D. Scindarea Fr-1,6- difosfatului în prezenţa aldolazei (Fr-
1,6- bisfosfat-aldolaza)
 reacţie reversibilă şi necontrolată

În urma clivării
Fr-1,6- bisfosfat-ului
se obţine DHAP
(dihidroxiacetonfosfat)
şi GAP
(gliceraldehid-3-fosfat)

 În ficat şi rinichi, aldolaza B clivează Fr-1,6- difosfatul,

intervenind în metabolizarea Fr alimentare
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 E. Izomerizarea dihidroxiaceton-fosfatului
(Interconversiunea trioz-fosfaţilor)

 Numai GAP este degradat în faza a II-a a glicolizei

 DHAP este utilizat după conversia la GAP
 Reacţia este reversibilă şi catalizată de triozo-fosfat-
izomeraza avâd ca rezultat net producerea a 2 molecule de
gliceraldehid-3-fosfat din produşii de clivare ai Fr-1,6-
difosfatului

 Se încheie prima etapă a glicolizei

 REACŢIILE GLICOLIZEI
 Etapa producătoare de energie- 5 etape:

 F. Oxidarea gliceraldehid-3-fosfat (GAP) la 1,3

bisfosfoglicerat
 G. Sinteza 3-fosfoglicerat (Transferul grupării fosfat pe
ADP) cu sinteza de ATP
 H. Translocarea fosfatului de pe C 3 pe C 2 (Izomerizarea 3-
fosfoglicerat la 2- fosfoglicerat)
 I. Deshidratarea 2- fosfoglicerat cu formarea
fosfoenolpiruvat (PEP)
 J. Sinteza Py (Transferul fosfatului de pe PEP pe ADP)
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 F. Oxidarea gliceraldehid-3-fosfat (GAP) la 1,3 bisfosfoglicerat în
prezenţa gliceraldehid-3-fosfat-dehidrogenaza (GAPDH), este
prima reacţie de oxidoreducere a glicolizei ce va conduce la
formarea de NADH, H+:

 Gruparea carboxil rezultată din oxidarea funcţiei aldehidice este

legată printr-o legătură macroergică de fosfat, rezultând un ester
carboxilfosfat
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 F. Oxidarea gliceraldehid-3-fosfat (GAP) la 1,3
bisfosfoglicerat

 Cele 2 molecule de GAP obţinute în prima fază vor fi

metabolizate la Py, secvenţa enzimatică fiind descrisă
pornind de la o moleculă GAP

 Enzima care catalizează reacţia este gliceraldehid-3-fosfat

dehidrogenaza, GAPDH, în prezenţa fosfatului anorganic.

 Produsul obţinut este 1,3-bisfosfoglicerat. Electronii eliberaţi

sunt preluaţi de NAD+. Reacţia este reversibilă
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Pt ca glicoliza să poată continua, NADH rezultat trebuie

reoxidat la NAD + prin 2 mecanisme:

○ conversia Py la Lactat (reacţie anaerobă)

○ oxidarea NADH în lanţul respirator mitocondrial

Energia fosfatului macroergic facilitează sinteza ATP-ului în

următoarea reacţie a glicolizei
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 G. Sinteza 3-fosfoglicerat (Transferul grupării fosfat pe

ADP) cu sinteza de ATP:

1moleculă G generează
2 molecule 1,3BPG
reacţia înlocuieşte cele
2 molecule de ATP consumate

 Reacţia este reversibilă în condiţii fiziologice, obţinându-se

3- fosfoglicerat şi ATP= fosforilare la nivel de substrat
(energia necesară formării unui compus macroergic provine
din clivajul unui S, nu din lanţul transportor de electroni)
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Sinteza 2,3-bifosfogliceratului în eritocite

Fosfoglicerat-
kinaza
1,3 BPG 3-Fosfoglicerat
Mutaza
Fosfataza

2,3 DPG

 2,3 DPG prezent în celule în cantităţi infime, în eritrocite

există în concentraţii crescute, glicoliza fiind modificată prin
aceste reacţii de şuntare
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Mecanismul intoxicaţiei cu arsenic

 Toxicitatea arsenicului inhibă:
piruvat- dehidrogenaza (cofactor- acidul lipoic)

Arsenicul pentavalent împiedică formarea de ATP si NADH în calea

glicolizei, fără a inhiba direct această cale:
Arsenicul intră în competiţie directă cu fosfatul anorganic ca substrat al
GAPDH (gliceraldehid-3-fosfat-dehidrogenazei), formând un complex
care hidrolizează spontan cu formare de 3-fosfoglicerat

Prin scurtcircuitarea sintezei şi a defosforilării moleculei de 1,3- DPG, celula

este privată de energia produsă în cursul glicolizei
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 H. Translocarea fosfatului de pe C 3 pe C 2 (Izomerizarea 3-

fosfoglicerat la 2- fosfoglicerat) este catalizată de
fosfoglicerat- mutază, fiind o reacţie reversibilă spontan

I
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 I. Deshidratarea 2- fosfoglicerat cu formarea

fosfoenolpiruvat (PEP) are loc sub acţiunea enolazei

 inducând redistribuirea energiei în cadrul moleculei cu

formarea fosfoenolpiruvatului (PEP) ce conţine o grupare
enol-fosfat macroergică.

 Reacţia este reversibilă în pofida caracterului macroergic al

produsului
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 J. Sinteza Py (Transferul fosfatului de pe PEP pe ADP)

 Transferul fosfatului de pe PEP pe ADP este catalizat de

piruvat-kinază (fosfotransferaza)= a II-a fosforilare de
substrat ;a 3-a reacţie ireversibilă a glicolizei
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 1. Reglarea prin conexiune directă (feed- forward) a piruvat-

kinazei:
 La nivel hepatic, piruvat-kinaza este activată de Fr-1,6-
difosfat, produsul reacţiei catalizate de fosfofructokinază

 Reglarea feed- forward este diferită de mecanismul

feedback, determinând cuplarea celor două kinaze:

○ creşterea activităţii FFrK conduce la creşterea [Fr-1,6-

difosfat], care activează piruvat-kinaza
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 2. Modularea covalentă a piruvat-kinazei:

 Fosforilarea unei protein-kinaze AMPc- dependente

determină inactivarea piruvat-kinazei hepatice, mecanism
declanşat la glicemie scăzută (glucagonul stimulează
creşterea [cAMP])

 PEP nu mai participă la recţiile glicolizei şi pătrunde în

circuitul GNG; glucagonul inhibă glicoliza hepatică şi
stimulează GNG

 Defosforilarea piruvat kinazei sub acţiunea unei

fosfoprotein- fosfataze determină reactivarea enzimei
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 2. Modularea covalentă a piruvat-kinazei:
REGLAREA GLICOLIZEI
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 3. Deficitul de piruvat-kinază ca frecvenţă, reprezintă a doua

cauză de anemie hemolitică prin deficit enzimatic (după
deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza)

 Eritrocitul matur, normal, nu dispune de mitocondrii, pt

producerea de ATP fiind complet dependent de glicoliză

 ATP: necesităţi metabolice eritrocitare; combustibil biologic

al pompelor ionice ce asigură menţinerea formei biconcave
flexibile a hematiei
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Anemia hemolitică din deficitul de piruvat-kinază:

 consecinţă a modificării membranei eritrocitare cu

 alterarea formei hematiei
 fagocitarea hematiilor de către SRE (macrofagele splenice)
 95% dintre defectele genetice ale enzimelor glicolitice
 4% deficit de fosfogluco- izomerază
 formă cronică de gravitate medie sau severă (transfuzii
repetate)
 REACŢIILE GLICOLIZEI
 Reducerea Py la lactat are loc la nivelul structurilor slab
vascularizate/ lipsite de mitocondrii

 Sinteza musculară de lactat este favorizată de creşterea

raportului NADH/ NAD + când sinteza NADH în prezenţa
GAPDH şi a celor 3 dehidrogenaze NAD + - dependente din
ciclul citric depăşeşte capacitatea oxidativă a lanţului
respirator
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Sinteza musculară de lactat

 În efort fizic intens, lactatul

se acumulează în muşchi şi
determină scăderea pH
celular, crampe musculare

 Cea mai mare parte

difuzează în sângele
circulant fiind utilizat la
nivel hepatic pt sinteza
Ciclul lui Cori
glucozei
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Utilizarea lactatului
 Sensul reacţiei catalizate de LDH depinde de :
○ [lactat], [piruvat] icel.
○ NADH/ NAD +
La nivel hepatic şi cardiac, NADH/ NAD + este < faţă de
muşchiul în efort, lactatul fiind oxidat la Py
În ficat, Py este convertit în G prin GNG sau oxidat în ciclul
citric

Muşchiul cardiac este singurul capabil să oxideze lactatul în

CO2 şi apă pe calea ciclului citric
Ciclul Cori sau cooperarea metabolică
muşchi striat-ficat
 REACŢIILE GLICOLIZEI

 Acidoza lactică = creşterea [lactat] ce însoţeşte colapsul circ. din

○ infarctul miocardic
○ embolia pulmonară
○ hemoragiile necontrolate
○ şoc

 Excesul de oxigen necesar recuperării după o perioadă de în care

aportul de oxigen a fost inadecvat = "datorie de oxigen"

 Lactacidemia permite depistarea rapidă a datoriei de oxigen,

permite monitorizarea recuperării pacientului cu şoc
 APORTUL ENERGETIC AL GLICOLIZEI

 Glicoliza anaerobă
 2 molecule ATP/ moleculă de G fără consum/sinteză NADH

 Glicoliza aerobă
 2 molecule ATP/ moleculă de G; 1 moleculă NADH în l.
resp. mitoc.= 3 ATP; pt a ajunge în MMI se folosesc navete
 REGLAREA HORMONALĂ A GLICOLIZEI
 Reglarea alosterică a glicolizei sau prin fosforilarea/
defosforilarea E limitante de viteza este de scurtă durată

 Reglarea hormonală determină creşterea de 10-20 ori a

activităţii enzimatice (ore, zile)

 Mesele bogate în CH sau insulina activează transcripţia

genică precum şi creşterea [glucokinază], [FFrK] şi [piruvat-
kinaza] la nivel hepatic cu activarea glicolizei

 Transcripţia genică şi sinteza celor 3 E sunt reduse à jeun, în

DZ, glucagon plasmatic şi insulina
 GLICOLIZA

 Căile de transformare a piruvatului

 A. Decarboxilarea oxidativă a Py
este importantă în ţesuturile cu capacitate
oxidativă crescută (miocard)

 Complexul piruvat- dehidrogenazei

asigură conversia ireversibilă a Py în
acetil- CoA, principalul combustibil al
ciclului citric şi elementul esenţial al
sintezei AG inhibă PDH
 GLICOLIZA
 B. Carboxilarea Py la OAA sub acţiunea piruvat-carboxilazei
biotin-dependentă
 sursă de intermediari ai ciclului citric, substrat al GNG

 Piruvat-carboxilaza este activată de acetil- CoA şi

catalizează o reacţie ireversibilă
 GLICOLIZA
 C. Reducerea Py la etanol sau fermentaţia alcoolică
(metabolismul microorganismelor)