GEORGEVICI MELISA

CELULA
CELULA
• Mai mult de 100 de trilioane de celule
alcatuiesc corpul uman. Cele mai multe dintre
aceste celule contin genele si alte informatii
necesare pentru a „construi" un organism
uman. Multa din aceasta informatie genetica se
gaseste in nucleul celulei, care este un fel de
„centru de control” care pastreaza tot
materialul intr-un singur loc.
...
• Celula este unitatea functionala
de baza a organismului nostru,
numarul celulelor din organism
fiind de ordinul miliardelor. Este
o mica structura vie care
schimba informatii, fabrica
proteine si se reproduce,
transmitand astfel patrimoniul
genetic situat in nucleul sau sub
forma de ADN. un grup bine
organizat de celule cu functie
similara formeaza un organ.
ELEMENTELE COMPONENTE AL CELULEI
• - membrana celulara: este situata la periferia celulei si este responsabila de gestionarea activa a
schimburilor cu exteriorul. Aceasta controleaza trecerea ionilor, a apei si a moleculelor mici
printr-un sistem de canale si de „proteine purtatoare” care transporta moleculele dintr-o parte in
alta a peretelui in vederea echilibrarii presiunii intracelulare. In ceea ce priveste moleculele mari,
peretele membranei se deformeaza creand vezicule care pot fie sa expulzeze deseurile si
produsele celulare (exocitoza), fie sa captureze particulele (endocitoza) sau chiar alte celule
(fagocitoza). Pe membrana celulara se gasesc receptori (proteine membranare) capabili sa
recunoasca molecule exterioare) semnale nervoase, hormoni) sau virusi. Dupa ce s-au
recunoscut, vor putea sa se fixeze pe receptorii membranei si sa patrunda in celula. De
asemenea, cu ajutorul acestor receptori membranari, celulele specifice se recunosc si se reunesc
pentru a forma un organ specializat.
- citoplasma are o structura de gel apos si inglobeaza toate organitele interne.
- mitocondria este sediul fosforilarii oxidative. Mitocondriile produc energia necesara sub forma de
ATP. Proteinele sintetizate vor fi dirijate catre exterior sau utilizate de celula pentru propria constituire.
- lizozomi: responsabili de catabolismul celular
- aparatul golgi este sediul maturarii proteinelor. Acesta pregateste expulzarea proteinelor eliminate
prin excretie de catre celula.
- ribozomii sunt responsabili de transmiterea ARN-ului organitelor. Ei sintetizeaza proteinele codate
de catre ARN copiind ADN-ul din nucleu.
- reticulul endoplasmic este o retea de membrane in care circula nutrientii, este de asemenea locul
sintezei lipidelor si eliminarii toxinelor. Se disting doua tipuri de reticul endoplasmic: reticul
endoplasmic neted si reticul endoplasmic rugos
- centriolul
- nucleul : este sediul de transcriere al ARN-ului. Prezinta membrana nucleara si nucleol
TIPURI DE CELULE
In primele patru sau cinci zile care urmeaza conceptiei, se formeaza oul, din cateva
zeci de celule, toate identice, care vor incepe sa se diferentieze incepand cu cea
de-a sasea zi, pentru a forma embrionul, placenta si sacul vitelin. Celulele
embrionului se diferentiaza, la randul lor, in mai multe mii de tipuri celulare, fiecare
din ele avand o pozitie specifica si o functie bine determinata.
• 1. Celule epiteliale
• Sub denumirea de celule epiteliale se grupeaza toate celulele care
acopera suprafata externa a corpului, dar si cavitatile interne care au
legatura cu exteriorul: tubul digestiv, aparatul genital si urinar, caile
respiratorii. Acelasi lucru se intampla si in cazul celulelor endoteliale, care
acopera, de exemplu, suprafata interna a vaselor sanguine, sau
mezoteliul, care acopera pleura sau peritoneul.
Dupa aspectul lor, celulele epiteliale sunt:
a) Pavimentoase (aplatizate)
b) Cubice (inaltimea acestora fiind egala cu latimea lor)
c) Cilindrice (inaltimea acestora este mai mare decat latimea lor).
• Celulele epiteliale sunt dispuse, in functie de locatia lor, in unul sau mai multe straturi
si sunt unite intre ele. Unele sunt prevazute cu cili vibratili (cai aeriene) sau cu
microvilozitati (intestin), care orienteaza fluxurile de praf sau de secretii. Altele mor,
putin cate putin, fiind invadate de cheratina (piele).
Unele celule epiteliale, situat adanc in piele sau in mucoase, au o functie glandulara. Ele
produc si elibereaza:
- un lichid apos: glandele sudoripare, glande salivare
- un sebum gras: glandele sebacee ale pielii
- un mucus protector: bronhiile, stomacul, intestinul
- un mucus lubrifiant: glandele vulvo-vaginale
- un amestec complex: laptele glandelor mamare. Aceste celule glandulare sunt
dispuse fie sub forma de tubuli, simpli sau ramificati, fie sub forma de alveole,
dezvoltate la capatul unui conduct, care fac legatura intre ele la suprafata. Ele scot
elementele nutritive din sangem cu ajutorul polului bazal si isi elibereaza secretia in
lumenul unui organ.
• 2. Celule conjunctive
• Celulele tesutului conjunctiv sunt distribuite in substanta
fundamentala, intre fibrele conjunctive. Ele nu sunt alipite. Toate
celulele conjunctive deriva din cele patru tipuri de celule tinere, sau
blastice, care se divizeaza dand nastere unei noi celule tinere si unei
celule care evolueaza spre forma matura. Astfel, stocul de celule
blastice ramane constant. Se disting:
a) Fibroblastele: sunt situate in tesutul conjunctiv nespecializat, ele
se vor diferentia, de exemplu in fibrocite, in tesut fibros, adipocite,
tesut adipos s.a.
b) Condroblastele: acestea vor evolua, devenind condrocite in
cartilaj
• 3. Celulele musculare
• Sunt specializate in functia de contractie si contin filamente capabile sa
alunece unele peste altele, in vederea scurtarii lungimii celulei, pentru ca
apoi sa revina la lungimea initiala. Se disting:
a) Celule striate ale muschilor scheletici: controlate de sistemul nervos
voluntar, sunt rezultatul fuzionarii mai multor celule: fiecare fibra poseda
mai multi nuclei.
b) Celule striate ale muschiului cardiac: particularitatea unora dintre ele este
aceea de a genera propriul influx nervos. Ele sunt legate de celulele vecine
prin intermediul discurilor intercalare.
c) Celulele netede (nestriate): acestea sunt cele ale muschilor situati in
peretii aparatului digestiv, ai cailor urinare, ai uterului sau ai vaselor
sanguine. Ele sunt controlate de sistemul nervos vegetativ, independent de
vointa.
• 4. Celulele nervoase
• Sunt impartite in doua tipuri principale:
a) Gliocitele: formeaza nevroglia si reprezinta aproximativ jumatate din volumul sistemului nervos
central.
- astrocitele: au forma de stea, sunt cele mai mari si mai numeroase din corpul omenesc. Prelungirile
lor stabilesc contacte cu capilarele sanguine, neuronii si meningele
- oligodendrocitele: se aseamana cu astrocitele, dar sunt mai mici si mai putin ramificate. Prelungirile
lor formeaza si mentin membrana de mielina care acopera axonii sistmului nervos central.
- neurolemocitele: sunt celule Scwann, acopera axonii din sistemul nervos periferic.
- celulele satelite, aplatizate, acopera corpii celulari ai neuronilor din ganglionii sistemului nervos
periferic.
b) Neuronii: sunt celulele cele mai specializate ale corpului omenesc; durata lor de viata poate
depasi 100 de ani. Ele poseda un corp celular central, fibre aferente, dendritele si o fibra aferenta:
axonul. Lungimea si numarul fibrelor le diferentiaza in neuroni unipolari, bipolari si multipolari. Daca
functia tuturor neuronilor este aceea de a transmite influxuri nervoase, unii din ei sunt specializati in
transformarea unui stimul (sunet, durere, miros, gust s.a.) intr-un influx electric transmis spre creier.
Imbatranirea celulara este un fenomen normal, in timpul caruia, chiar daca milioanele de celule
continua sa fie produse, in mod normal, in fiecare minut, mai multe tipuri, in special celule musculare
si nervoase, nu se mai divid.