Fertilizarea.

Factori favorizanţi ai migrărilor spermatocitare şi

ovocitare
Capacitaţia.
Reacţia acrosomală.
Consecinţele fertilizării.
Săptămâna 1-a a embriogenezei.
Segmentarea.
Formarea blastocitului.
Implantarea.
Gemelaritatea
Conf. univ. Dr. Nicolae Gogulescu
As univ Dr Bogdan Adrian Gogulescu
Fertilizarea
 Fertilizarea
- definitie -

 Actiunea de a fertiliza si rezultatul ei
 A rodi
 Derivat din fertil:
 (despre plante, sol) bogat, roditor, productiv
 (despre animale) apt pentru a se reproduce

 vârstă în limitele căreia femeia sau bărbatul sunt apți

pentru procreare. (fr. fertile, lat. fertilis) 
 Gametii

 celulele elaborate şi eliberate la nivelul gonadelor

 transmit caracterele ereditare prin asocierea
cromozomilor
 foarte diferiţi formativ, evolutiv, morfologic şi
funcţional.
Gameto
geneza
 Gametogeneza
 reprezintă procesul de formare, dezvoltare şi
specializare a celulelor sexuale[1].

 [1] Ispas A., Budai Mariana, Filipoiu Fl., Tarţa-Arsene E. - Embriologie (ghid pentru lucrri practice de microscopie –
an I) - Editura universitar “Carol Davila” Bucureşti 2005 pg. 2.
 Gonocite
 celulele germinale primordiale
 origine endodermală
 formarea începe în săptămâna patra, în peretele sacului
vitelin secundar (epiblast), la baza alantoidei.
 migrează în săptămânile 4-5 (mezenterul ventral şi
dorsal)
 se dispun în primordiul crestei gonadale (mezonefros)
 săptămânile 5-12, celulele germinale primordiale induc
formarea cordoanelor genitale (proliferarea epiteliului
celomic.
[1] Ispas A., Budai Mariana, Filipoiu Fl., Tarţa-Arsene E. - Embriologie (ghid pentru lucrri practice de microscopie –
an I) - Editura universitar “Carol Davila” Bucureşti 2005 pg. 3
 Ovogonii - spermatogonii
 Creasta gonadală
evoluează spre ovar sau
testicul[1] din care se
dezvoltă
 ovogoniile (viitoare ovule)
sau
 spermatogoniile (viitori
spermatozoizi).

 [1] Ispas A., Budai Mariana, Filipoiu Fl., Tarţa-Arsene E. -

Embriologie (ghid pentru lucrri practice de microscopie – an
I) - Editura universitar “Carol Davila” Bucureşti 2005 pg. 2
Originea gonadelor
Gametogeneza este
diferita dupa sex
Spermatogeneza
 Spermatogoniile apar in saptamana a 6-a
de viata (schitele glandelor genitale) si
raman inactive pana la pubertate
 Incepe in peretii tubilor seminiferi
testiculari
 Se formeaza in final spermatrozoizii
 Celulele genitale sunt inconjurate de
celule de sustinere Sertoli
 Spermatogoniile, situate initial la
exteriorul tubilor seminiferi ating
lumenul tubilor urmand un traiect in
spirala
 Ciclul dureaza 74 ore
Gametogeneza
 O spermatogonie este la originea a 16
celule mature (spermatozoizi)
 Multiplicarea se asociaza cu o reducere
cromozomiala (46=>23) = meioza
 Sunt doua diviziuni succesive:
spermatocitul I (diploid)
 Prima diviziune (reductionala) are ca
rezultat doua spermatocite II fiecare
continand 23 cromozomi fiecare cu 2
cromatide
 A doua diviziune zisa ecuationala
transforma fiecare spermatozoid II in doua
spermatide cu 23 cromozomi fiecare cu o
cromatida
Spermatogeneza
Spermiogeneza
 Ultima etapa a spermatogenezei
 Proces diferentiat
 Celulele castiga specificitatea lor
 Transformarile intereseaza toate
constituentele celulare, dureaza 24 ore si
se termina prin eliberarea
spermatozoidului la suprafata celelor
Sertoli in tubul seminifer
 Spermatida, este initial o celula rotunda
cu un nucleu de 6-7μ, cromatina
granulara, neregulata
Spermiogeneza (2)
 Nucleul se condenseaza si
membrana sa prezinta o
ingrosare la doi poli opusi:
 Una sub regiunea unde se
dezvolta acrozomul
 Alta priveste sistemul
centriolar: alungire
progresiva a complexului
axonemal si a fibrelor dense
inconjurate de un film
citoplasmic si membrana
plasmica
Acrozomul
 Se dezvolta din veziculele
“proacrozomice” din care
se detaseaza aparatul Golgi,
fuzioneaza intr-o singura
vezicula (capusonul
acrozomului).
 Continutul vezicular
formeaza o granula densa
care se mareste progresiv si
umple cavitatea
capusonului
Piesa intermediara
 Un centriol din stadiul de
spermatida da nastere
complexului axonemal (schita
structurii filamentare care va
constitui flagelul)
 Un centriol se plaseaza la polul
opus acrozomului (centriol
distal)
 Celalalt centriol se plaseaza in
contact cu membrana nucleara
(centriolul proximal)
 In timpul acestei migrari se
elaboreaza constituentele piesei
intermediare: placa bazala,
coloanele segmentare si fibrele
dense
Evolutia citoplasmei
 Citoplasma aluneca in jurul
diferitelor structuri pentru a
ocupa polul opus acrozomului
astfel incat nucleul si acrozomul
devin excentrici
 Membrana plasmica este
aplicata pe acrozom, se largeste
in jurul piesei intermediare
 Mitocondriile se acumuleaza la
periferie si in partea initiala a
flagelului unde membrana
formeaza un inel
Flagelul si eliberarea
spermatozoizilor
 Se contituie prin alungirea progresiva
a complexului axonemal si a fibrelor
dense inconjurate de un film fin de
citoplasma
 In final expansiunile celulelor Sertoli
patrund in zona periferica a
citoplasmei eliminate progresiv
printr-un dublu proces de
fragmentatie si fagocitoza
 Punti citoplasmatice retin celule
germinale mature la suprafata
celulelor Sertoli la sfarsitul
sperminogenezei
 Distrugerea puntilor citoplasmatice
elibereaza spermatozoizii in lumenul
tubilor seminiferi
Spermatozoidul
- recapitulare -
 Se distinge:
 Capul
 Flagelul:
 Gat
 Piesa intermediarfa
 Piesa principala
 Fiesa finala
Elementele structurale ale
spermatozoidului
 Nucleu
 Invelis nuclear
 Acrozom
 Centriolul proximal
 Centriolul distal
 Mitocondrii
 Inel
 Fibre dense
 Teaca fibroasa
 Invelisul
 Spermatozoidul:
 celulă specializată
 are următoarele particularităţi:
 indivizibilitatea
 motilitatea
 posibilitatea de a se deplasa activ
 fecundabilitatea = capacitatea de fecundare a ovulului
 proprietăţile sunt condiţionate de:
 activitatea metabolică intensă a spermatozoidului corelata cu două caracteristici ale membranei:
 permeabilitatea crescută => sensibilitate deosebită la variaţiile mediului înconjurător: plasmă seminală,
mucus cervical.
 structura filamentoasă => permite trecerea prin membrană a enzimelor macromoleculare (hialuronidază,
citocrom)
 în compoziţia cromatinei nucleare a capului spermatozoidului intră acizi nucleici (cu predominanţa ADN-
ului şi a proteinelor bazice), histone şi albumine bogate în aminoacizi (predominant arginină).
 Lipidele se găsesc în cantităţi mari în capsula spermatozoidală, având rol de protecţie (colesterol -
lipoproteine) şi de surse de energie oxidativă (acetat fosfo - lipide), S-au pus in evidenta in extremitatea
cefafica si in piesa intermediara mucoproteine si ioni de: “Ca++” , “Fe++”, “Cu++”, enzime oxifative
(dehidrogenaze, ATP-aza) cu rol în metabolismul oxidativ şi glicolitic, în vreme ce hialuronidază prin
depolimerizarea acidului hialuronic,care cimentează celule foliculare periovocitare,favorizează patrunderea
spermatozoidului în ovul, participând astfel la procesul de fecundaţie. Pentru a putea însă fecunda
spermatozoizii din epididim trebuie "capacităţi".
 Factori favorizanţi ai migrărilor
spermatocitare şi ovocitare
 Spermatozoid
 Spermatogeneza însăşi nu este suficientă pentru producerea
gameţilor capabili- fertilizare.
 După detaşarea din epiteliul seminifer, spermatozoizii intră
în rete testis şi trec in canalele deferente către epididim. În
epididim un lanţ de reacţii biochimice modifică suprafeţele
celulare cât şi moleculele intracelulare. Schimbările au loc la
nivel acrozomic unde pierde şi o parte din citoplasmă.
 Biochimic, apar modificări în polipeptidele membranei
plasmatice, în compoziţia lor (colesterolul şi fosfoinozitolul
din membrană cresc abilitatea spermatozoiduluir a fuziona
cu ovocitul).Mobilitatea este dependentă de AMP
 Gameţii masculini devin fertili dupa
 detaşarea din epiteliul seminifer => “rete testis” =>
canalele deferente => epididim => reacţii
biochimice:
 modificări ale suprafeţelor celulare
 modificari ale moleculelor intracelulare

 schimbări la acrozom unde pierd o parte din citoplasmă

 modificări în polipeptidele membranei plasmatice

(colesterolul şi fosfoinozitolul din membrană cresc
abilitatea spermatozoiduluir a fuziona cu ovocitul).
 Mobilitatea
 dependenta de AMPc sau inhibitori de fosfodiesteraza (creste)
 necesitatea de AMPc scade la spermatozoidul matur
 temperatura
 proteina care leagă Ca++ (calmotidină) din flagelul spermatozoid
 pH-ul intra-canalicular
 Ciclul spermatogenetic complet la om are o durată de 74 de zile. Modificările
chimice concomitente formării spermatozoizilor intereseaza conţinutul de glicogen
şi acid ribonucleic, distribuţia lipidelor şi activitatea fosfatazică. în cursul acestui
proces, activitatea metabolică cuprinde ciclul Krebs (succindehidrogeneza),
ciclul pentozic (glucoza6 fosfatdehidrogeneză) şi enzimele responsabile de diferitele
secvenţe glicolitice.
 Aflată sub control gonadotrop hipofizar, spermatogeneza este influenţată de FSH,
dar în specialde ICSH (Interstitial Cell Stimulating Hormone) cu rol în menţinerea
numărului celulelor germinale, prin intermediul hormonilor androgeni.
Testosteronul secretat în cantităţi de 5-8 mg/zi este principalul androgen elaborat de
testicol. 
 Plasma seminală
 rezultat al secreţiei prostatei, al veziculelor seminale
şi a glandelor bulbo – ureterale
 cea de-a doua componentă a spermei
 rol:
 de a vehicula spermatozoizii
 conserva motilitatea şi viabilitatea în mediu izotonic şi
nutritiv
 Plasma seminala
- constituienti biochimici -
 Fructoza  Hialuronidaza
 Prostaglandine  Proteine
 Acid citric  Ca++
 Colesterol  Bicarbonat
 Lecticdehidrogenaz  Cloruri
a  Hormoni steroizi
 Sperma

 Fiecare ejaculat are 3-5 cm3 lichid fecundant

 albă-gălbuie
 Tulbure
 conţine 60-120.000.000 spermatozoizi
 este proiectata sacadat, cu presiune spre orificiul
extern al colului uterin
 Plasma seminala
- Fluctuaţiile compoziţiei -

 reflectă starea morfo-functionala a glandelor

accesorii
 da indicaţii cu valoare diagnostica in:
 procesele inflamatorii
 obstructii mecanice

 malformatii congenitale.
Capacitaţia.
 Capacitaţia

 Adfaptarea la tractul genital feminin

 Dureaza 7 ore
 Se face in trompa uterina prin interactiunea dintre
spermatozoid si mucoasa trompei uterine
 protejează spermatozoidul împotriva diferitelor
agresiuni.
 Capacitatia induce
 Modificări structurale:
 acrozomiale
 membrană plasmatică.

 Modificări fiziologice:
 creşterea vitezei de deplasare în căile genitale
 scăderea duratei de supravieţuire.

 Modificări metabolice:
 creşterea consumului de oxigen,
 creşterea glicolizei anaerobe
 Rolul capacitatiei
în reproducere

 penetraţia ovulului:
 penetraţia coroanei radiată
 penetraţia zonei pelucida

 penetraţia membranei plasmatice ovulare

Reacţia acrosomală
 Reacţia acrosomală
 Totalitatea proceselor care au drept consecinta
fuzionarea membranei spermatozoidului cu membrana
ovocitului.
 Contactul spematrozoidului cu membrana pelucida ==>
debarasarea de membrana celulara din regiunea
acrozomului ==> eliberarea hialuronidazei ==>
dizolvarea substantei celulare din celulele cumulusului.
 Acrozina va dizolva zona pelucida pentru a permite
intrarea spermatozoidului in ovocit
Organele genitale ale femeii
Organele genitale feminine

Nucleus Medical Media 2009: www.nucleusinc,com

Schema organelor genitale
interne
 Ovogeneza
 procesul de formare şi maturare a gametului feminin.
 Înmulţirea se face prin mitoză în ovarul fetal
 Procesul continuă prin meioză = ovocit de prim ordin.
 procesul oprit în luna şasea intrauterină, se reia la pubertate.
 Majoritatea celulelor degenerează până în luna şaptea[1]
 epiteliul germinativ se dispune în periferie

 [1] Sadler W.T., Langman J. –Embryologie medicale – Ed. Pradel 2007 pg 34.
Ovar la microscop

Nucleus Medical Media 2009: www.nucleusinc,com

Ovogeneza
 Primele cresteri foliculare apar in
cursul ultimelor luni de viata
embrionara dar cei mai multi foliculi
degenereaza
 In cursul acestei cresteri se elaboreaza
zona pelucida (natura glicoproteica)
care circumscrie prelungirile
citoplasmatice ale celulelor foliculare
restante cu traversarea zonei pelucide la
membrana citoplasmatica a ovocitului
prin dispozitive de legatura
 La nastere persista 200-400 000 ovocite
(din mai multe milioane de ovogonii)
Foliculii ovarieni
Foliculi ovarieni
 Foliculi primordiali
 cordoane fragmentate progresiv în grămezi
celulare
 celulă centrală = ovogonia
 grămadă de celule granuloase = foliculare
 membrană bazală (membrana Slavjanski).
Foliculii ovarieni
 La fetite, maturarea foliculilor
primordiali se reia dar se ajunge la
foliculi atretici fara evolutie
ovovitara
 La pubertate maturarea foliculara
devine completa cu ajungerea la
prima diviziune a meiozei pentru
ovocit
 Aceasta maturatie conduce
obisnuit la un singur folicul pe
ciclu menstrual
Ovulul eliberat
 Ovulatia are loc in a 14-a zi a ciclului menstrual
 Folicul matur eclateaza la suprafata ovarului
 Celulele cumului oofor se separa eliberand
ovulul impreuna cu zona pelucida si corona
radiata (celule foliculare restante legate de ovocit
prin prelungiri celulare.
 Incepe prima diviziune a meiozei prin disparitia
inhibitiei erxercitate de celulele foliculare:
membrana nucleara dispare, bivalentele se separa
cu repartitia in doua contingente identice
 Diviziunea citoplasmei este inegala:
cvasitotalitatea citoplasmei intra in ovocitul de
ordin 2 (22X), restul contituind “globulul polar”
 A doua diviziune meiotica incepe imediat dar se
opreste in stadiul de metafaza care se termina in
momentul feculdatiei propriu-zisedaca aceasta se
face
 Ciclul ovarian
 La pubertate există aproximativ 400.000 de foliculi
 activitatea genitală a femeii = ciclul de 28 de zile = 13/an =
364zile.
 continuă lunar la nivelul unui singur folicul ovarian
 cuprinde două părţi:
 ciclul folicular
 ciclul ovogenetic = controlate hormonal
 G.R.H. (gonadotropin releasing hormone)
 F.S.H. şi L.H.
 creşterea şi individualizarea foliculului primar => foliculul
secundar (cavitar): 400 – 450 => Foliculul ovarian
intramural => foliculul rupt care elibereaza ovocitul =>
formarea corpului galben.
Ruperea folicului
Ciclul ovarian
 Ovocitul
 diametru de 40μ în foliculul primar
 atinge 120μ în momentul ruperii foliculului
 creşterea prin acumulare de glicoproteine în zona
pelucida, proteine de rezervă şi A.R.N în citoplasma).
 Sub controlul gonadostimulinelor hipofizare ovocitele
ajung la maturaţie, în 36 de ore (care preced
ovulaţia)
 finalizarea meiozei I (începe meioza II) pana în
metafază.
 Reluarea meiozei II condiţionată de fecundaţie.
 10 - 50
 Putine celule ajung in stadiul de
ovocit de al doilea ordin (12-
13/an) adica 400-500 pentru
fiecare femeie in timpul vietii,
cu imbatranire importanta a
celulelor atunci cand fecundarea
intervine tardiv in viata genitala
 Gametogeneza pe mai multe
decenii se asociaza cu un risc
ridicat de anomalii genetice si
cromozomiale
Fecundatia
Fenomene ce preced fecundatia
 Inaintea intalnirii gametilor
(indispensabile pentru survenirea
fecundatiei) spermatozoizii au un
traiect lung pacurs in tubii
seminiferi
 Se parcurge testiculul,
epididimulm canalul deferent,
canalul ajaculator si uretra
 Se amesteca cu secretia glandelor
seminale si prostatei = sperma
 Creste mobilitatea
spermatozoizilor dar sunt tot inapti
pentru fecundare (decapacitatie)
 2-5cm3 de sperma contin 100 si
200 milioane de spermatozoizi
 Fenomene ce
prece fecundatia
 La mijlocul ciclului (perioada pontei
ovulare) modificarile mucoasei vor
facilita continuarea drumuluio
spermatozoizilor in uter si caile
genitale feminine
 La nivelul colului, cu cateva zile
inaintea ovulatiei, glandele cervicale
secreta glera cervicala (protejeza
spermatozoizii situati la orificiul
extern al colului de aciditatea
vaginala si faciliuteaza migrarea lor
care se face prin motilitate proprie
(flagel) Migrarea este deci facilitata
de glera bogata in apa si are pH
alcalin.
 In cavitatea uterina se deploaseaza pe
suprasfata endometrului in mucusul
secrfetat de glandele endometriale si
castiga capacitatea fecundanta
(capacitatia)
Fenomene ce preced fecundatia
 O parte dintre ele (cativa milimetri)
ating orificiul intern al trompelor unde
urca contra curentului dat de secretia
trompelor, activata prin miscarile
cililor anumitor celule ale epiteliului,
cu tendinta de coborare in cavitatea
uterina. Acestea ajung pana in treimea
externa a trompei situata de acfeeasi
parte cu ovarul unde se produce
ovulatia si unde se vor intalni cu
ovulul captat de pavilion
 Rezumat: la 30-50 minute dupa
ejaculare cateva mii de spermatozoizi
ajung in treimea externba a trompei cu
sanse de a intra in contact cu ovulul
Conditiile fecundarii
 Ejacularea atinge orificiul colului si o buna calitate:
vascozitate normala a lichidului seminal, sperma
aseptica, pH normal, numareul si calitatea
spermatozoizilor. Valorile obisnuite observate in
curfsul examenului spermei sunt pH de 7-8,7,
concentratia in spermatozoizi, 40 – 100 milioane/cm 3
mobilitatea 80 – 90% dintre spermatozoizi mobili cu
emisie si aspect citologic, de cel putin 25% de forme
anormale. In practica sperma poate ramane
fecundand cu rezultatele foarte indepartate de aceste
norme.
 Glera cervicala de buna vascozitate si pH alcalin
 Intervalul intre raport si ovulatie mai mic de 3-4 zile,
durata supravegherii spermatozoizilor in caile
genitale ale femeii
 Realitatea ovulatiei
 Permeabilitatea trompelor
 Orice perturbare a unuia dintre acesti factori poate fi
cauza de infertilitate a cupl;ului
Inatalnirea gametilor
 Protagionisti
 Ovulul la momentul pontei ovulare este
constituit din
 Gametul femenin (ovcocitul de ordin 2)
celula voluminoasa (100-150μ) cu
membrana proprie, haploid (blocat in
metafaza diviziunii a 2-a a meiozei)
 Primul globul polar (celula mnica pe cale
de degenerare – haploida – rezulktand
din prima diviziune ce;lulara
 Zona pelucida (glicvoproteica)
 Corona radiata (strat de celule foliculare
care inconjura ovocitul in folicul si care
au fost expulzate cu acesta in ponta
ovulara
 Spermatozoizii care ajung in contact cu
aceste celule de acoperire si vin sa
penetreze ovocitul. Ei se alatura coronei
radiata la polul acrozomial.
Intalnirea gametilor
 La intalnire se deruleaza mai
multe faze
 Initial apare disocierera ceulelor
coroanei radiata lasand
spematozoizii sa intre inc contact
cu zona pelucida
 Contactul este facilitat de
prezenta situsurilor complentare
pe membrana plasmatica a
spermatozoidului pe de o parte si
glucoproteinele zonei pelucide
pe de alta parte
Disolutia zonei pelucida
 Intalnirea gametilor
 Reantalnirea se deruleaza in mai multe
faze
 Disolutia zonei pelucide vine dupa
disolutia celulelor. Aceste doua
fenomene p[ar legate de activitastea
enzimatica a cxapului spermatozoizilor
mai precis a acrozomului (reactia
acromozomului) care libereaza mai
multe tipuri de enzime
 Hialuronidaza care disociaza celulele
coronei radiata
 Enzimele proteolitice (acrozina)
solubilizeaza zona pelucida
 Patrunderea
spermatozoidului
Intalnirea gametilor


 Se deruleaza in mai multe faze

 Un spermatozoid patrunde in ovocit
(monospermie fiziologica) Ceilalti pierd
atunci contactul cu zona pelucida apoi
degenereaza. In specia umnana aceasta
patrundere este totala (cap, piesa
intermedfiara si flagel) in al dfoilea
ovocit de al doilea ordin in timp ce
membrana citoplasmatica fuzioneaza cu
cel al ovocitului
 Fecundaţia
 Fecundaţia[1]: unirea elementului sexual masculin cu elementul
sexual femel[2]
 începe prin pătrunderea unui spermatozoid în citoplasma
ovocitului
 presupusă de multă vreme

 cunoscută în fazele sale intime prin lucrările lui Fol, de Selenka,

fraţii Hertwig şi Ed.van Beneden.
 Oskar Hertwig (1875) bazat pe studii cu ariciul de mare, a afirmat
că „fecundarea constă în contopirea celulelor diferenţiate sexual”
 E. Strasburger şi W. Fleming (1875) au descoperit cromozomii
(denumiţi astfel în 1888 de W.Waldeyer la propunerea lui Boveri)
[3].
[1] Mogoş G. , Ianculescu A. – Compendiu de anatomie şi fiziologie a omului – Ed. Ştiinţifică - Bucureşti
[2] Testut L. – Anatomie humaine tome IV– Embriologie - Ed .7-a pg 1020.
[3] Gorun N. – Introducere în genetica aparatului locomotor – Ed. “Curtea veche” – 1998 pg. 27.
Consecinţele
fertilizării.
Săptămâna 1-a a
embriogenezei.
Intalnirea gametilor
 Intalnirea gametilor
 Penetrarea spermatozoidului antreneaza
modificarea ovocitului
 Reactia corticala cu formarea de numeroase
vezicule, granulele corticale care se deschid la
suprafata eliberand sub zona pelucida a
lichidului periocular, constrituind in jurul
ovocitului zona pelucida. Continutul
granulocitelor modifica zona pelucida si explica
blocajul spermatozoizilor prezenti la periferie,
asigarand monospermia
 O activare a citoplasmei insoteste aceasta
reactie corticala: metabolismul creste, mai ales
cu o sinteza de ARN
 O reluare a meiozei cu ajungerea la a doua
diviziune si expuilzarea celui de al doilea
globuyl polar
 se realizeaza o celula voluminoasa din
citoplasma ovulului devenit ovotid si
constituentii celor doua elemente nucleare
(pronucelul mascul si femel)
Aproprierea pronuecleilor
 Amfimixia sau cariogamia rezulta
fuziunea pronucleilor, ea marcheaza
fecundarea si reluarea diviziunile
celulare
 Cei doi pronuclei se apropie
 Pornind de la centriolul proximal al
spermatozoidului se deszvolta
elementele fusului
 In fiecare pronucleu intervine o
decondensare si o replicare a AND
cromozomii se individualizeaza
Disparitia membranei pronucleilor
 Amfimixia sau cariogamia
rezxulta din fuzxiunea
pronucleilor si marcheaza
fecundatia si se continuas cu o
diviziune celulara
 Membrana pronucleilor dispare
si cromozomii cu doua
cromatide se grupeaza la polul
ecuatorial din centrul fusului, in
timp ce glonbulul polar se
plaseaza perpendicular pe axa
fusului
 Separarea nucleilor blastocitelor
 
 
 Amfimixia sau cariogamia
rezxulta din fuzxiunea
  pronucleilor si marcheaza
  fecundatia si se continuas
 
  cu o diviziune celulara
 
 
 Cromozomii asjung fiecare
  la unul dintre polii fusului
  unde se reconstituie o
 
  celula. Rezulta formarea
  din ou sau zigot doua
 
 
celkule numite blastomere
 
 
Segmentarea.
Prima diviziune segmentara
 Rezultatele fecundatiei
 Reconstructia numarului diploid de
cromozomi (jumatate din pronucleul
masculin, jumatate din pronucleul
femel)nucleul fiecarui blastomer
contine 44 cromozomi + 2
cromozomi sexuali.
 Determinarea sexului zigotului care
rezulta din cromozomul sexual
continut in spermatozoidul implicat in
fecundare X=> sex femenin, Y =>
masculin,
 Initierea segmentarii
 Dupoa formarea oului cu 2
blastomere urmeaza imediat
amfimixia. Individualizarea primelor
blastomere poate fi interpretata ca
prima segmentare, ele vor fi urmate
de alte diviziuni
Perturbarile
 Principalele perturbari ale fecundatiei
au ca consecinta aparitioa anomaliilor
cromozomice in celulele zigotului.
Multe dintgre ele sunt letale si

fecundarii provoaca moartea rapida a opului dar

unele dintre ele sunt compatibile cu
supravietuirea
 Pot fi transmise:
 Translocatii
 Inmversiuni
 Monosomii
 Trisomii
 Daca nu este monospermie pot
apareovocite cu 66 autosomi: trei
cromozomi sexuali (triploidie)
 Oin momentul amiofixiei o eroare la
momentul replicarii AND in pronuclei
poate fi deasemenea la originea
poliploidiei
 Cand formarea primelor doua
blastyomere repartitia inegala a
cromozomilor conduce la anomalii
numerice ale cromozomilor (in plus
sau in minus)
Concluzii la fecundare
 Etapa de balama
 debutul dezvoltarii
 fecundatia este tributara
maturizarii si drumul gametilor
 depinde de mecasnismele
celulare foarte precise.
 perturbarea unor etape poate fi
la originea infertilitatii sau
suportul unor metode
cxontraceptive
Prima saptamana
 se modifica
1. Migrarea prin treimea externa a
trompei uterine pana la cavitatea
uterina facilitata de modificarile
organismului matern
2. Oul (in timpul acestei migratii)
incepe sa se segmenteze
  intervin in cursul fiecarui ciclu menstrual in
Modificarile timpul perioadei postovulare(chiar in absenta
fecundatiei)

organismului
 sunt legate de secretiile hormonale obisnuite

 
in aceasta faza a ciclului
 Secretia estrogeni la un titru ridicat
matern 

Secretia progesteron in curs de crestere
Modificarile trompei faciliteaza migrarea
oului:
 Diminuarea inaltimii epiteliului
 Activitatea cililor
 Contractiile musculaturii netede
 Accelerarea vascularizatiei
 Modificarile endometrului sunt cele ale celei
de a doua faze a ciclului:
 Cresterea grosimii mucoasei
 Secretie glandulara bogata in glicoghen si
mucus
 Dilatarea si spiralarea vaselor
 Moidificarile intervin in cursul fiecarui ciclu
menstrual (cu sau fara fecundare) nu exista
nicu un semn clinic sau biologic permitand sa
faca diagnosticul de sarcina la acest stadiu de
dezvolytare a ovului
 
 
 
Primele celule
 la nivelul oului primele
segmentari au loc in
acelasdi timp cu migrarea
 segmentarea este urmata de
doiviziuni celulare
 primele doua celule sau
blastomere apar la 24 de ore
de la fecundare dupa
fisurarea pronucleilor
 fiecarwe dintre acestea dau
celule fiice cu un anumit
asincronism
Ziua 1
 Ziua a 3-a
 .
 Ziua a 5-a
.
 1
 .
  

Morula – rezultatul
 
 

 
 

diviziunilor succesive
 
 
 
 
   
 din ce in ce mai mult La
    nivelul oului
   
     segmentarea este urmata
 
 
    dediviziunea celulara
 
 
 
 diviziunile succesive
 
    conduc la formarea oului
 
 
    de 8,16,31 si 64 celule a
    caror dimensiune diminua
   
   
   
   
 
 Morula
.
Morula
Morula sau 64 de celule
 La nivelul oului
 Segmentarea este o continuare a
diviziunilor celulare
 In stadiul de 64 dfe celule, oul ia forma
unei mici sfere: celulele situate in centru
iau o forma sferica in timp ce celulele
situate la periferie se aplatizeaza,
constituind peretele sferei
 Diametrul total al sferei este de ordinul a
200μm cu un volum putin diferit de cel al
ovocitului (zona pelucida fiind totdeauna
prezenta, este stadiul de MORULA
 Aceste prime divizxiuni de segmentare
intervin la momente precise
 Stadiul de 4 blastomere in ziua a doua a
dezvoltarii embrionare (a 16-a zi a ciclului
menstrual)
 Stadiul de morula (64 blastomere) in ziua a
4-a a dezvoltarii embrionare (18-a zi a
ciclului menstrual
De la morula la blastula
 Linia nenumita
 .  .
Formarea trofoblastului
 A 4-a si a 5-a zi de dezvoltare
 Celulele periferice formand un
strat continuu, trofoblastul, in
timp ce celulele centrale
constituie butonul embrionar
 Trecerea lichidului ce vine din
exterior va antrena o separare a
celor doua ansamble celulare si
formarea unei cavitatio = In acest
stadiu se produce dezirarea zonei
pelucide
De la Morula la Butonul embrionar
 Oul se debaraseaza de zona
pelucida, devenind
blastocist limitat de un strat
de celule periferice
continue: trofoblastul. Cu un
pol al sferei numit pol
embrionar, celulele
constituind butonul
embrionar formeaza o masa
celulara restanta in contact
cui trofoblastul. La alt pol, c
ele doua ansambluri celulare
sunt separate printr-o
cavitate numita blastocel
Migrarea
 La nivelul oului primele segmentari au loc in
acvelasi timp cu migrarea
 Migrarea oului in trompa intervine in maniera
progresiva prin contractiile celulelor musculare
netede ale peretelui tubar. Ea este facilitata de
secretia celulelor mucoase ;I de miscarile cililor
de suprafata
 In timpul migratiei:
 Stadiul de doua blastomere in ziua a doua se afla
in mijlocvul treimii externe a trompei
 Stadiul de 4-8 blastomere se afla in ziua a 3-a la
nivelul istmului
 Stadiul de morula din ziua a patra ese gaseste la
nivelul segmentului interstitial (in zona unde
trompa traverseaza peretele uterin)
 In ziua a 5-a sau a 6-a blastocistul se lipeste de
endometgru prin polul sau embrionar
  Unele sunt consecintele alterarii
Anomaliile primei patrimoniului genetic survenind in
timpul maturarii gametilor sau al
fecundarii, altele sunt legate de o
saptamani de perturbare a fenomenelor care intervin in
timpul primei saptamani
Alterarile patrimoniului genetic
dezvoltare

 Moartea oului fecundat. 50% dintre
oualele frecundate inainte de finele
primei saptamani de dezvoltare. Acest
accident este un beneficiu natural caci
este vorba de oua defectuoase, purtatoare
de o anomalie cromozomiala
 Asnomaliile cromozomiale. Alte
anomalii cromozomiale nu impiedica
supravietuirea oului dupa prima
saptamana, sunt legate de un accident
cromozomial survenind in timpul
primelor diviziuni ale segfmentatiei
 Mutatiile genetice pot interveni inainte
sau in cursul primei saptamani. Ele pot
antrena moartea oului sau pot fi la
originea malformatiilor sau tulburarilor
metabolice
  2 anomaliile de segmentare uneori drumul
Anomaliile de primelor doua blastomere evolueaza pe cont
propriu sau inca butonul embrionar se
scindeaza in doua parti. Aceste anomalii
segmentare si conduc la formareas gemenilor
 Anomaliile de migrare. Cand oul este in
migrare stadiu de blastocist se opreste intyr-un punct
al traiectului sau si el poate degenera sau
poate sa continue evolutia sa si sa se
implanteze (in saptamana a doua de
dezvoltare), acolo uynde migrarea este oprita
determinand o sarcina extrauterina (cel mai
adesea la nivelul ampulei tubare) sasu uneori
in segmentul interstitial) anomalia de migrare
poate avea drept consecinta cel mai rar alte
sarcini ectopice: ovariene, abdominale,
uterine dar la distanta de zona normala de
implantare
 Agenti exteriori pot perturbaderularea primei
saptamani de dezvoltare. Radiatiile ionizante,
virusii, anumite medicamente pot antrena
anomalii cromozomiale, malformatii sau
chiar mnoartea fatului
Saptamana a doua de dezvoltare
 A doua saptamana de dezvoltare
este cea a fixarii oului in perete
(implantarea) si individualizarea
embrionului sub forma unui disc
embrionar. Aceste doua
transformari se continua cu
dezvoltarea anexelor si aparitia
primelor tesuturi embrionare,
derularea lor armonioasa
depinzand de modificarile
intervenind la nivelul
organismului matern
Modificarile endometrului
 La nivelul organismului matern
 Modificaruile endometrului sunt putin diferite
de cele observate in cursul unui ciclu menstrual
fara fecundare dar ele fac endometrul propice
implantarii
 Dupa ovulatie (faza postovulatorie) actiunea
combinata a estrogenilor si a progesteronului
provoaca activarea glandelor (ziua 16-21) care
prerced apoi acompaniaza faza secretiei
glandulare (ziua 22-a-28-a) in acelasi timp,
spiralarea vaselor se accentueaza astfel incat
expansiunea lor catre stratul superficial al
endometrului si celulele stromale devin
vacuolare si voluminoase.
 La debutul fazei de edem al corionului (ziua 21-
a-22-a) este cea mai propice la implantarea oului
in endometru. In caz de implantare, acest stadiu
al endometgrului va fi mentinut gratie secretiilor
corpului galben derivat din resturile foliculare si
devenit corp galben gestativ
Modificarule hormonale
 Modificarile de la nivelul organismului matern
nu permit inca diagnosticul de sarcina
 Nu sunt semne clinice care sa permita punerea
diagnosticului de sarcina
 Totdeauna in a doua jumatate a ciclului
menstrual sa se gandeasca la posibilitatea unei
sarcini incipiente la o femeie cu varsta de
procreere inainte de a prescrie un tratament sau
un examen complementar
 Nu este un test biologic simplu care sa faca
diagnosticul de sarcina
 In fondm in cvursul saptamanii a doua titrul de
estrogeni si de progesteron este putin diferit de
cel observat in acelasi stadiul al unui ciclu fara
fecundatie. Metodele foarte sensibile permit sa
se deceleze aceste diferente la sfarsitul
saptamanii a doua si sa puna in evidenta in acest
stadiul primele secretii hormonale de origine
trofoblastica dar elke sunt rezervate
laboratoarelor specializate. In practica in cursul
celei de a treia saptamani de dezvoltare,
diagnostricul biologic de sarcina devine mai
simplu (teste disponbibile in farmacii)
 Implantarea oului

 
 Fixarea si implantarea oului in enmdometru
 Fixarea intervine catre a 7-a zi si marcheaza
trecerea dintre prima si a doua sapamana de
dezvoltare
 Blastocistul, dupa ruptura zonei pelucida, intra
in contact prin polul sau embrionar cu
epiteliumul endometrului (alipit la blastocist).
Trofoblastul (stratul superficial) prolifereaza
activ la punctulk de fixare. Diviziunile nucleare
succesive intervin fara diviziuni citoplasmatice
(citodiererza). Rezulta un sincitiu derivat din
trofobvlast: sincitiotrofoblastul
 Restul trofoblastului, care separa butonul
embrionar de sincitiotrofoblast, raman
constituitre din celule bine individualizate si iau
numele de citotrofoblast.
 Ulterior aceasta diferentiere trofoblastica se va
intinde in jurul oului care va fi compleyt
acoperit dfe un strat de sincitiotrofoblast care
inconjura citotrofo=blastul

 
 
 
 
 
Endometrul si implantarea
 Implantarea
 Invazia endometrului
 La debutul celei de a doua
saptamani
sincitiotrofoblastul continua
sa prolifereze rapid in
periferie si secreta enzime
proteolitice care distrug
tesutul endometrial si permit
sa penetreeze in endometru
Blastocyst
Constituirea mezodermului
Formarea blastulei si gastrulei
Ziua a 9-a
 Dupa ziua 9-a tot oul a poatruns
in endometru in timp ce bresa
stratuerilor superficiale ale
endometrrului, secundara
patrunderii, este obturata de un
dop de fibrina
 Sincitiotrofoblastul continua sa
prolifereze, detritusurile
celulare si hematiile provenind
din vasele erndometrului fac ca
activitatea litica a tesutului
sincitial sa constituie lacunele
Ziua a 11-a
 In ziua 11-12-a aceste lacune se
maresc si comunica intre ele,
unele ramanand in comunicare cu
vasele endometrului, este debutul
circulatiei utero-lacunare
Invazia endometrului
 dupa ziua 13 sincitiotrofoblastul
prolifereaza sub forma traverselor
radiare care antreneaza celulele
subiacente ale citotrofoblastului ce
vor constitui vilozitatile primare
 Prin activitatea
sincitiotrofoblastului oul este
antrenat in peretele uterin.
Implantarea se zice interstitiala sau
parietala si se numeste nidatie
Ziua 3-14
 In a 13-14-a zi, epiteliul
endometrului se reconstituie
deasupra busonului fibrinos
care se rezoarbe
 Se poate produce atunci o
mica hemoragie care se
poate confunda cu
menstruatia (data coincide)
astfel ca sarcina trece
neobervata
 Formarea deciduei sau caducii

 
 Implantarea
 3 Reactia endometrului la penetrarea oului
 Pornind din a 12-a zi de impantare, o reactiue
imunologica locala cu invadarea limfocitara si
accentuarea vascularizatiei
 Penetrarea oului antreneazxa deasemenea la
inceputul celei de a doua sapatamani o reactie
cerlulara a stromei mai accentuata decayt cea
observata in cursul ciclului menstrual fara
fecundare, reactia deciduala.
 Celulele stromei devin columinoase, se incarca
cu glucogen si lipide (celule deciduale). Aceasta
reactie incepe in zona de implantare la contactul
sincitiotrofoblastul;ui si se continua din aproape
in aproape, intr-o sapatamana, pe toata suprafata
endometruilui in care se disting trei zone numite
“decidua” sau “caduca”:
 Caduca bazilara intre ou si peretele uterin
 Caduca ovulara sau reflectata inytre ou si cavitatea
uterina
 Caduca parietala pentru restul endometrului

 
 
 
 Formarea
blastocitului.
 Modificarile oului in timpul
implantarii
 Modificfarile oului in timpul nidarii

 
 In timp ce se face nidatia prin evolutia trofoblastului,
restul blastocistului, in interiorul citotrofoblastului, va
progresa modificandu-se in cursul celei de a doua
saptamani:
 Transformarea butonului embrionar in disc embrionar
 Formarea cavitatii amniotice
 Formarea mezenchimului extra-embrionar si a lecitocelului
primar
 Evolutia mezenchimului extraembrionar (aparitia celomului
extern) si constituirea lecitocelului secundar
 Transformarea butonmului embrionar in disc embrionar
 In a 8-a zi anumite celule ale butonului embrionar se
individualizeaza in marginea blastyocelului (cavitatea
blastocistului) pentgru a forma doua straturi de celule
separate printro0 membrana bazala care vine sa
constituie discul embrionar
 Un strat de celule cubice aflate in contact cu rerstul
butonului embrionar care constituie foita dorsala numita
epiblast (ectodermul primar)
 Un strat de celule aplatizate care constituie foita ventrala
numiut hipoblast (endodermul primar)

                                         
De la Buton embrionar la Disc
embrionar
 Modificarile oului in timpul
nidatiei
 Transformarea butonului
embrionar in disc embrionar
 In acelasi timp, ca urmare a unui
fenomen de apoptoza, centrul
butonului embrionar se scobeste
intr-o cavitate, cavitatea
amniotica, marginita pe un
versant prin ectodermul primar,
pe un altul de celule aplatizate
situate pe fata interna a
trofoblastului situat pe gfata
trofoblastului: amnioblastele
Discul embrionar
Membrana Heuser
 Modificarile oului in timpul nidatiei
 Transformarea butonului embrionar in disc
embrionar
 3 in a 90-a zi suprafata interna a
citotrofoblastului da nastere la periferie
blastocelului, cu celule mezenchimatoase stelate
dintre care cele mai interne se aplatizeaza si vin
in contact cu stratul continuu atasat la fiecare
extremitate a hipoblastului
 Acest strat de celule subtire constituie
membrana Heuser care se izoleaza in sanul
blastocelului o cavitate mult mai limitata pe un
alt versant prin hipoblast
 Aceasta noua cavitate este numita lecitocelul
primare care este inconjurat de celule
mezenchimatoase care constituie
mezenchimul extraembrionar
Ziua 11-a Hipoblastul si membrana
Heuser
 Modificarile oului in timpul
nidatiei
 Transformarea butonului
embrionar in disc embrionar
 In ziua 11-a hipoblastul este
sediul unei proliferari la
fiecare dintree extremitatile
si va veni sa dubleze
inauntru membrana
Heuser care dispare
Ziua 12 lecitocelul secundat marginit
de celulele hipoblastului
 Modificarile oului in
timpul nidatiei
 Transformarea
butonului embrionar in
disc embrionar
 In ziua 12-a lecitocelul
devine cand lecitocel
secundar antrenand
marginile prin celule
hipoblastice
Mezenchimul extraembrionar
 Modificarile oului in timpul nidatiei
 Transformarea butonului embrionar in disc
embrionar
 Mezenchimul extra-embrionar continua sa
prolifereze si sa ocupe spatiul cuprins intre
cavitateas amniotica si trofoblast. In acelasi timp
se scobesc lacune rapid confluente pentru a da o
cavitate unica, celoomul extraembrionar in
intregime inconjurat de mezenchimul
extraembrionar care se repartizeaza in 4
contingente:
 Un strat ce ramane aplicat pe fata inmterna a
citotrofoblastului, mezenchimul extra-embrionar
extra-celomic
 Un strat aplicat pe fata externa a lecitocelului
secundar, constituind mezenchimul extra-
embrionar splahnic sau splahnopleural
 Un strat aplicat pe fata excterna a cavitatii
amniotice, constituind mezenchimul
extraembrionar somatic sau somatopleural
 Un strat aplicat poe fata externa a cavitatiio
amnuiotice constituind mezenchimul extra-
embrionar somatic sau somatopleural
 Un masiv celular constituind pediculul embrionar
care asigura legarea contingentelor precedente
 Celomul
extraembrionar
 Oul la sfaersitul celei de a doua saptamani
 Oul este constituit dintr-un ansamblu de tesuturi deja
diferentiate, organizate in mai multe structuri
 1. o sfera periferica, sfera choriala sau chorionul
compozit al trofoblastului (sincitio si cito-) si
mezenchimul extraembrionar extra=celomic care
tapeteaza citotrofoblastul inauntru
 2. in interiorul acestei sfere choriale si separate de ea
printr-o cavitate a celomului extra-embrionar, doua semi-
sfere scobite alipite, cavitatea amniotica si lecitocelul
secvundar, inconjurat in afara de mezenchimul extra-
embrionar
 Zona de alipire a acestor doua semisfere formeaza discul
embrionar care va fi la originea embrionului, el este
constituit la acest stadiu prin doua foite (discul didermic)
 Epiblastul sau ectodermul primar (planseul cavitatii
aminiotice)
 Hipoblastul sau endoblastul p[rimar4 (plafonul
leciotocelului)
 3. ansamblul elementelor continute in sfera coriala este
legat de aceasta ultima prin pediculul embrionar
 Anexele embrionare sunt constituite din ansamblul
partilor oului care nu in constitutiadiscului embrionar,
altfel zios trofoblastul (cito si sincitio-), amniosului,
lecitocelul secundar si ansamblul merzenchimului extra-
embrionar
Anomaliile din saptamana a doua
 Anomaliile saptamanii a doua de dezvoltare
 Oprirea dezvoltarii
 1. uneori in raport cu o anomalie
cromozomica letala care antreneaza o
rezorbtie a oului
 2. cel mai adesea un defect de implantare care
fac rejectia oului prin mucoasa uterina rau
pregatita nidastiei, Mai multe mecanisme pot
fi in cauza:
 Dezechilibrul hormonal
 Alterarea endometrului in raport cu o infectie a
cailor genitale
 Hemoragia provoaca prin activitatea anarhica a
sincitiotrofoblastului
 Aceste mecanisme pot fi voluntare utilizate ca
suport al metodeii contraceptive
Anomaliile de sediu
 Anomaliile saptamanii a doua de dezvoltare
 Anomalii ale sediului nidatiei
 Normal nidatia swe efectueaza in treimea superioara
sau in treimea medie a peretelui uterin, pe fata
posterioara
 In practica oul are tendinta de a se implanta acolo
unde se afla la inceputul celei de a doua saptamani,
acestea sunt deci defecte ale migratiei in timpul
primei saptamani care este la originea imploantarilor
ectopice
 Sediul poate fi
 Extrauterin cel; mai adesea la nivelul trompei uterine
 Intra-uterin in particular implantarea joasa (segmentul
inferior in apropierea orificiului intern al colului
uterin) mai rara in peretele canalului cervical
 Aceste implantari ectopice expun la un risc hemoragic
important in general asociate cu pierderea oului sau cu
dificultati obstetricale (placenta previa)
Gemelaritatea
De la morula la blastula
 Linia nenumita
 .  .
Dezvoltarea invelisurilor embrionare
 .

 .
Derivatele ectodermului
Derivate ale mezodermului
Derivatele endodermului
Crestele neurale
De la crestele neurale la tubul neural
 .
.
Formarea tubului neural
 Dezvoltarea veziculelor neurale
.
Schita pancreasului (din mezoderm)
.
Schita cordului
De la “mic” la “mare”
Formarea regiunii cefalice
Saptamana 4
Invelisurile embrionare si embrionul
8 saptamani
Saptamana 8
 Saptamana 8
.
Dezvoltarea tubului neural
Tubul neural si somitele
Invadarea creerului de sange
Creer si maduva spinarii
S.N.C. la 49 zile
Saptamana 10
Saptamana 12
Saptamana
16
Saptamana 20
23 saptamani
Saptamana
24
Saptamana 28
Saptamana 36
Saptamana 40