Scoarta Cerebrala

A REALIZAT:CRISTEA MARIA
 Cuprins:

 Definitie
 Tipurile de arii ale scoartei cerebrale
 Localizarea diverselor functii psihice in zonele scoartei
cerebrale
 Corelatia
dintre structura scoartei cerebrale si forma de
comportament
 Scoarta cerebrala

 Filogenetic, scoarta cerebrala este formatiunea cea mai

noua. La om, ea reprezinta organul suprem al functiilor de
comanda si control al organismului. Suprafata sa este de
aproximativ 2000cm2 iar in structura sa interna are
aproximativ 18 miliarde de neuroni. In afara neuronilor, in
cortex intalnim nevroglie, fibre nervoase si vase sangvine
 Tipurile de arii:

 Ariile corticale
 Ariile senzoriale
 Ariile corticale motorii 
 Ariile corticale de asociaţie
 Limbajul
 De-a lungul istoriei studiul psihicului este mult mai vechi decat
 studiul creierului. Studiul creierului poate fi datat în
 antichitatea tîrzie. În această peioadă, creierul a inceput să fie
 studiat mai ales ca fiind legat de psihic. In secolul V i.Hr.Hippocrates si
Kroton considerau ca, creierul este organuldedicat gandirii si ratiunii, in
vreme ce inima este organulproceselor afective. Mai tarziu, in secolul II
d. Hr., Galenus
  postulează(sustine, emite) o legatură permanenta intre psihic si
 creier.Galenus formuleaza ipoteza localizarii directe aproceselor si
functiilor psihice în structurile cerebrale. (El
 „pneuma psyhicon”).
 considera că impresiile despre lumea externa patrund prin ochiin
ventriculii cerebrali unde se cuplează cu fluidele vitale,
 acestea venind dinspre ficat, transformandu-se in fluide psihice
 In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era
localizat in glanda epifiza, localizata la baza emisferei
cerebrale, care avea, in compunerea lui, rol de dispecer
a spiritelor animale, purtatoarele psihicului.
 Willis (1664) - corpii striati
 Lancisi (1739) - corpul calos
 Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare
ideea unei localizari distincte a proceselor psihice.
Aceasta tendinta a atins punctul culminant la
anatomistul austriac Fr. Gall (1822): scoarta cerebrala
este un conglomerat de centri integratori, fiecare avand
o functie psihica.
 Foarteimportante sunt contributiile lui Broca sI
Wernicke (cercetari anatomo-patologice).
 Broca (1864) – analiza post-mortem a creierelor
a doi fosti pacienti cu probleme grave de vorbire
(afazia motorie), leziune a portiunii posterioare
a circumvolutiunii frontale inferioare din
emisfera cerebrala stanga (de unde ideea ca
producerea vorbirii are o localizare precisa).
 Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii
temporale stangi din emisfera cerebrala stanga
provoaca lezarea capacitatii de intelegere a
limbii oral (centrul imaginilor senzoriale
auditive ale cuvintelor)
 In concluzie, orientarea neuroanatomica
(localizationista) sustine ca:
- functiile psihice au fiecare o reprezentare cerebrala
separata
- centrele corticale se leaga intre ele prin fascicule de
substanta alba
- efectele neuropsiho-patologice variaza, functie de
lezarea centrelor, substantei albe sau a ambelor.
 S-a demonstrat că cerebelul joacă un rol important în
realizarea reacţiilor stresogene . Au fost depistate unele
particularităţi importante referitoare la sensibilitatea
selectivă a neuronilor vermisului către glucocorticoizi.
Cerebelul participă la mecanismele de memorare realizate
în condiţii de tensionare psihoemoţională . Pe cale
experimentală s-a demonstrat participarea cerebelului la
realizarea fenomenelor de stresoreactivitate şi
stresorezistenţă
 Aplicând metoda de extirpare, s-a
evidenţiat rolul vermisului, nucleelor
fastigiale şi cerebelului în întregime în
modularea reacţiilor vegeto-viscerale în
condiţii de stres experimental. În
timpul treningului biofeedback de
relaxare are loc creşterea activităţii
vermisului cerebelos [4]. S-a evidenţiat
şi o legătură funcţională strânsă între
activarea emisferelor cerebelare şi
potenţialele cutanate simpatice evocate
 Influenţa cerebelului asupra funcţiilor psihoemoţionale are
loc şi prin intermediul neuromediatorilor şi
neuromodulatorilor. Peptida cerebelina, depistată la
sfârşitul secolului XX, are proprietatea de a stimula axa
hipotalamo-hipofizaro-adrenală cu creşterea cantităţii de
cortizol , care la rândul său are o importanţă mare în
manifestarea anxietăţii şi depresiei. S-a stabilit că  brele
nervoase care emerg din cerebel spre trunchiul cerebral
sunt capabile să stimuleze eliberarea dopaminei şi
noradrenalinei în substanţa neagră şi locus coeruleus