Introducere in anatomia functio nala a sistemului nervos

Sis nervos este vital deoarece ne permite sa simtitm, sa miscam si sa gandim.

Inca din preisotrie creierul era considerat un organ vital. Se considera ca de peste
7000 de ani s -au practicat interventii la nivelul craniului (trepanatii) f frecvent si pe
teritoriul do brogean.

-Aceste trepanatii nu erau practicate pt a ucide ci pt a v indeca si este cert ca nu

reprezentau numai un ritual dupa moarte.

-Trepanatiile se practicau pt a trata uneori s i tulburarile mintale avand si o conotatie

religioasa pt a crea o cale de iesire a spiritelor raului.

-S-au descoperit cranii la care trepanatia era vindecata sau spre cale de vindecare.

-In egiptul antic cu peste 5000 de ani in urma se cunosteau simpto me legate de
leziuni cerebrale si se considera ca sediul sufletului si a amintirilor este creierul si nu
inima.

-Grecii din antichitate considerau ca organul senzatiilor este creierul si cel care
dezvolta si sustine ideea este hipocrate.

-El afirma ca creieru l nu este implicat doar in senzatii si este si sediul inteligentei.

-Desi a trait dupa hipo crate, aristotel considera ca inima este centrul intelectului
creierul neavand decat rolul sa raceasca sangele incalzit prin bataile cordului.

-In imperiul roman neu roanatomist Gallenus, el impartasind aceleasi idei ca si

hipocrate asupra creierului.

-El constata ca dupa … la niv creierului si maduvei spinarii se produc urmari

dezastruase.

-O lezare a creierului pe dreapta produce tulburari pe stanga (hipocrate) galen us

descrie nervi cranieni (vreo 4).

-El diseca pe animale in special pe berbec si descrie creierul si cerebelul post si dupa
parerea sa creierul are o consistenta moale cerebelul o consistenta mai ferma.

-Afirma ca sediul senzatiilor este creierul iar cere belul centrul de comanda al
muschilor.

-Interesant este ca descrie existenta ventriculilor si spune ca in interiorul creierului

exista spatii goale.

1
-Mai tarziu el ii numeste pe aceste spatii ventriculi prin analogie cu vent inimii si
specifica ca la niv l or se gaseste un lichid.

-PT el senzatiile usnt inregistrate si miscarile sunt initiate prin deplasarea celor 4
umori fiind adept al teoriei umoraliste si cele 4 umori se gasesc in ventriculi cerebrali
si pe tot traseul nervilor din intreg organismul.

-In renastere se imbo gatesc cunostiintele asupra creierului si ulterior apar din ce in
ce mai multe precizari.

-Rene Descartes adeptul teoriei mecaniciste este matematician si filosof conform

careia functionarea creierului se aseamana cu acea a unei viitoare masini (sec 16)
spune ca fluidul expulzat din ventriculi mergand penervi ar putea actiunea pompa si a
antrenta miscarile membrelor. Pt Descartes oamenii au o intelginetna si un siflet care
sunt date de dumnezeu.

-Considera ca creierul umoan controleaza co m portamentul, dar numai in ceea ce este

asemanator cu animalele. Facultatile mentale ale omului ar exista in afara creierului
in asa numitul spirit, care este o entitate im ateriala ce percepe senzatiile si comanda
miscarile.

-El comunica cu mecanismele crei erului prin intermediul glandei pineale.

-Organizarea sist nerv os dupa Descartes sunt:

Nvii care pleaca de la ochi merg spre ventriculii cerebrali.

Spiritul comanda miscarea, traversand glanda pineala care serveste ca valva pt a

controla deplasarile spirit ului animal care umfla muschii prin intermediul nervilor.

-La sfr sec 18 se afirma ca creierul este aproape complet disecat si de atunci persista
impartirea sa in sistem nervos central si sistem nervos periferic.

-Insa din punct d vdr fiziolo gic (functiona l) cunostiintele sunt minime.Prin anul 1810
Charles Bell si francois Magendie arata ca in interiorul fiecarui nerv se gaseste un
ansamblu de mai multe fibre nervoase: unele senzitive care transmit inf la maduva si
creier, si altele motorii care transmit in fo la muschi co nducerea fiind facuta strict in
sens unic.

-La sfr sec 19 Camino Golgi pune la punct pt prima oara procedeul de colorare a
neuronilor si sustine gresit ca prelungirile neuronilor sunt in continuitate unele cu
altele formand o retea asemanatoare retelei vascu.

-Anterior lui pe la mijlocul sec 19 Paul Broca studiaza lcoalizarile emisfereleor

cerebrl ae (a descris centrul vorbirii).

2
-La sfr sec 19 inceooutul sec 20 Santiago Ramonycajal sustine ca prelungirile
neuronului sunt in contact ( in contiguitate *nu in continuitate), de altfel la inceputul
sec XX Golgi (impregnare Ag) si Cajal sunt cei mai marei neuroanatomo . Ei au primit
premiul nobel pt medicina in 1906 (dusmani nu au vbit nici la festivitate).

-In prezent neurostiintele s -au de zvoltat foarte puternic si cunosc o mare

complexitate, niv. de analiza fiind definite molecular, celular, integrat (niv de analiza
al sistemelor) comportamental si cognitiv. P ana in fazele neurobio logice respective.

Neuronul si sistemul nervos

-Componenetele principale ale sist nervos in ciuda…. sale nedisociabile sunt reprez in
raport cu forma topografie si functie prin:

-Sis nervos central care corespunde maj corpurilor celulare si sinapselor, care
realizeaza subst cenusie a centrilor nervosi cuprinzand si numeroase fibre nervoase
care formeaza subst alba. Este compensat intr -un ax nervos (nevrax) subdivizat in
maduva spinarii (in canalul rahidian) si encefalul in cutia craniana care il protejeaza.

-Meningele si lichidul cefaloragidian completeaza protec tia nevraxului

interpunandu -se intre partea osoasa rigida si dura si tesutul nervos moale si fragil.

-Sis nervos periferic se ramifica in tot organismul fiind format din nvi si ggli.
Nvii sunt formati din prelugirile neuronale incojurate de teci, iar gglii sunt gramezi
insulare de corpuri neuronale localizate pe traiectul unor nervi putand co ntine sau nu
sinapse.

-Sis nervos periferic este impartit in 2 componente:

1.Sis cerebro spinal sau al vietii de relaxie ? ?? format din nvii spinali care ies
din canalu l rahidian prin gaurile intervertebrale.

.Elemente nervoase cu originea in encefal (nvii cranieni care ies prin craniu
prin orif de la baza craniului)

2.Sistemul autonom sau al v ietii vegetative care cuprrinde centrii si caile

simpatice (sau ortosimpatice) si parasimpatice cu desti natie viscerala dar si somatica.
Pt a se pune in legatura cu diferite organe sau cu mediul exterior sis. nervos prezinta
o serie de structuri specializate (receptori si efectori).

3
-Unitatea fundamentala structurala a tesutului ne rvos (este neuro nul in mod claisc),
dar functionarea sist nervos necesita si actiunea obligatorie si simultana a mai multor
elemente structurale care realizeazas impreuna o unitate functionala numita unitatea
nervoasa.

Neuronul El a fost descris de catre Waldeyer (1835 sau posibil 1891) si descopera si
il si denumeste.

-Era considerata celula cea mai specializata a organismului formata din corp si
prelungiri neuronale.

-Corpul celular cu dim ensiuni f. variabil 4 -120 microni dupa altii chiar si mai mult.

-Cei mai mici din neuronii granulari din cortexul cerebelar si cerebros?? iar cei mai
mari fiind neuronii lui Betz din aria motorie primara care ajung la 120 -130 de microni
precum si neuronii Purkinje de la niv corpului cerebelos.

-Corpul neuronal are form a variabila cel mai frecvent fiind sferic ca orice celula este
format din membrana, citoplasma si nucleu.

-Nucleul este in general sferic fiind situat central. La periferie prezinta membrana
nucleara care la M.E are o structura bilami nata care prezinta por i (0,1 microni). Sub
membrana nucleara se gaseste citoplasma nulceara (nucleoplasma) fiind formata din
granulatii fine de ADN, avand un aspect omogen si contine de regula un nucleol
format din ARN si ADN cu rol in sintezele nucleare. Ac nucleici, proteine
citoplasmatice cu rol si In respiratie si producere de energie.

-Citoplasma neuronala numita (pericarion) denumire care s -a extins asupra intregului

corp celular este form ata din citosol si citoschelet.

-Citosolul este o solutie salina bogata in K care co ntine organite comune si organite
specifice.

-Organitele comune sunt reprez prin aparatul Golgi, ribozomi care pot fi liberi sau
atasati RE formand RER sau corpii lui Nissl cu rol in producerea proteinelor
neuronale.

-Reticulul endoplasmatic este mai bine reprezentat in neuro nii m otori decat in cei
senzitivi si ribozomii au legatura cu ARN -ul mesager, cu rol in asamblarea moleculelor
proteice.

-Ribo zomii liberi se mai numesc poliribozomi.

4
-Mitocondriile care se gasesc si in corp si in prelungiri si in butonii terminali ai
axonului, ei produc energia necesara celulei, energie care provine din utilizarea Ac
piruvic in prezenta oxigenului in ciclul Krebs fiind inmagazinata in ATP. Mitocondriile
au o dubla membrana si cea interna este glisata sub forma de creste.

-Spatiul dintre crestele mitocondriale ce co ntine enzime oxidoreductoare formeaza

matricea mitocondriala.

-Lizozomii, formatiuni sferice delimitate de o membrana lipoproteica contin enzime

hidrolitice care devin ac tive dupa ruperea m embr. lizozomale.

-Centro zomul se prezinta sub forma unor 1 -2 granulatii fine inconjurata de o masa de
citoplasma clara.

-Granulatii numite centrioli se gaseste in neuroblasti si clasic lipseste in neuro nul

motor care tot clasic nu s -ar divide.

-Lui atribuindu-se mai mult rol in generarea sau mentinerea neurotubulilor din
organitele specifice.

-Organitele specifice sunt repr ez prin corpusculii Nissl, mase dense re RER cu rol in
sinteza proteinelor.

-Incluziunile cito plasm atice, lipofuscin a, neuromelaninia, diferite o cmplexe care

contine metan.

-Citoscheletul este cel care da neuronului fo rma sa specifica fiind format din
microfilamente , neurofilamente si microtubuli. Citoscheletul nu este static si prezinta
o flexibilitate tradusa prin fa ptul ca elementele sale componente sunt in permanenta
ordonate si determina schimbari probabil chiar si schimbari de forma a neuro nului
insasi.

-Microfilamentele sunt cele mai subtiri, vand un diam de 5 nm aprox aceeasi grosime
cu a membr. celulare. Sunt f ormate prin asamblarea a 2 mici filam ente care sunt
polimeri de actina care are rol in neuron probabil in modificarea formei celulare.

-Microfilamentele sunt fixate de membrana printr -o plasa de proteine fibroase care

tapiseaza fata interna ca o panza de paianjen.

-Neurofilamentele au un diam de 10 nm , ele sunt prezente in toate celulele corpului

sunb numele de filam ente intermediare, sunt formate din numeroase subunitati
proteice fiecare subunitate fiind formate din 3 proteine ce formeaza lanturi lungi.

5
-Aceste structuri sunt formate idn molecule proteice lungi individuale rulate sub
forma unui arc strans ceea ce asigura neurofilamentului o structura solida.

-Microtubulii sau neurotubulii in diametru de 20 nm sunt formati dintr -un cilindru

rigid gol cu un perete gros constituit din filamente fiecare filament este format dintr -
o proteina particulara numita tubulina care este de talie mica si globuloasa.

-Prin polimelizare pro teinele formeaza un filament si molecula care rezulta este un
polimer.

-In interiorul neuronului semnale variate pot controla polimerizarea si

depolimerizare, in felul acesta microtubulii avand si rol de a asigura forma
neuronilor.

-La M.O citoscheletul apare format dintr -o retea intra-citoplasmatica de filamente

numite neurofibrile.

-Membrana neuronala limiteaza ala periferie citoplasma corpului celular si a

prelungir ilor sale este formata dintr -un strat dublu de molecule fo sfolipidice care
reprez componenta hidrofoba pe ale carui suprafete int si ext sunt dispuse molecule
proteice care constituie componenta hidrofila la niv. careia se gasesc canalele prin
care trec individual si selectiv ioni de Na,K,Ca si Cl.

-Se descriu 2 tipuri de canale ionice:

1.Deschise prin care are loc trecerea pasiva a ionilor, in sensul gradientelor de
concentratie.

2.Ecluzate care sunt de 2 feluri :

a.Ligand dependennte care functioneaza la niv membr. post -sinaptice.

b.Voltaj dependente care sunt reprezentate de proteine complexe care

traverseaza stratul bilaminar lipidic (fosfolipidic) formand canale hidrofile numite
ionofore .

-Principalele canale voltaj dependente sunt cele de Na si K care au rol in

mentinere potentialului de repaos.

6
Prelungirile neuro nului

-Prelungirile neuronului sunt formate de dendrite si axoni .

-Dendritele sunt prelungiri lungi mai subtiri care isi capata numele de la cuv grecesc
dendros care inseamna arbore.

-Sunt ramificate puternic formand o arborizatie puternica, fiecare ramificatie

constituind un ram dendritic. Arborizatiile dendritice prezinta o varietate de forme si
dimensiuni, iar numarul lor si repartizarea dendritelor pe suprafata corpului celular
sunt caracteristice diferitelor regiuni ale SN.

-Diametrul lor scade pe masura ce se departeaza de corpul celular si se ramifica.

-Ele reprezinta un fel de antene ale neuronilo r si prezinta numeroase sinapse.

-Membrana dendritica situata sub sinapsa (post sinaptica) prezinta receptori,

(molecule proteice specializate) care reprez locurile de actiune ale
neurotransmitatorilor al niv sinaptic.

-Citoplasma dendritelor contine ca el emente ale cittoscheletului microtubuli si

neurofilamnete, iar in citosol ribozomi, mitocondrii , corpusculi nissl si REN.

-Corpusculii nissl si mito se gasesc in special la baza dendritelor.

-Dendritele au rol in receptia si uneori chiar generarea impulsu lui nervos pe care il
transmit catre corpul celular.

-La unii neuroni care se numesc spinosi dendritele prez spre portiunea lor distala dar
si bazala, mici diverticule acoperite de sinapse numite spini dendritice sau (Genule)
uneori foarte numeroase care a u rolul de a marii suprafata de co ntact si nr.
sinapselor.

-Spinii dendritelor apar dupa a 3 -a generatie de ramificatie. De cele mai multe ori
pana la acest nivel membrana dendritelor fiind neteda.

- Steward (univ virginia) a pus in evidenta in dendrite p oliribosomi, situati cei mai
frecventi sub spini ceea ce sugereaza ideea posibilitatii in acesti neuroni a unei
reglari de sinteze proteice prin transmiterea sinaptica.

-Axonul este o prelungire unica a neuro nului care se detaseaza de corpul celular
printr-un segment evazat numit con axonic, cu exceptia dendritelo r axoniforme,

7
axonul este cea mai lung a prelungire putand depasii 1 m, desi exista si neuroni la
care lungimea axonului poate fi de 1 mm.

-Axonul reprez o eferenta atunci cand se indeparteaza de c orp, transmitand

informatia, iar axonul care contacteaza un neuron caruia ii aduce o informatie
constituie o aferenta.

-Axonul prezinta prelungiri laterale numite colaterale axo nice, primele desprinzandu -
se la oarecare distanta de conul axonic.

-Unele co laterale, revin spre celula care le -a dat nastere, asa numitele colaterale
recurente (la niv reflexului osteotendinos)

-Orice axo n are o prtiune initiala conul axo nic, o portiune principala (axo nul propriu -
zis) si o portiune terminala, terminatia axonica sau tel axo nul, o arborizatie ale carei
ramificatii distale se numesc buto ni terminali.

-Butonii terminali contin vezicule sinaptice ce dau nastere mediatorului chimic

(neurotransmitatorului).

-Prezinta numeroase mitocondrii.

-Axonul este limitat la perif erie de o axolema care continua neurilema de la niv
corpului.

-Axoplasma sau citoplasma axonala nu contine corpusculi Nissl si ribozomi liberi.Ceea

ce arata ca toate proteinele neuro nale, inclusiv cele ale axonului se formeaza in
corpul neuronal, (pt dendr ite si in baza dendritelor).

-Segm initial al axonului este portiunea cea mai excitabila, locul in care iau nastere
potentialele de actiune. Axonul conducand impulsul nervos spre dendrita celulipeta.

-Axonul este bogat in neurotubuli si neurofilamente.

Clasificarea neuronilo r:

1.In functie de marim ea corpului celular si lungimea axonului, neuronii se clasifica in

:

Golgi 1 care au un corp celular mare si axo n lung ce conecteaza regiunei ale
nevraxului cu receptorii si efectorii, neuronii piramidali ai s coartei cerebrale,
neuronii motori din co rnul ventral medular, neuronii pseudounipolari de la niv ggl
spinal.

8
 Golgi 2 corp celular mic si axo n mic, cel mai adesea avand rol inhibitor cum ar
fi neuronii Renshaw m edulari. Situati pe circuitele locale sau cai le multisinaptice,
multineuronale din nevrax cu rol de interneuroni.

Un grup sspecial de golgi 2 sunt celulele amacrine care nu au axoni, in care

conducerea impulsului nervos poate fi directionata de -a lungul dendritelor (celule
amacrine din retina).

Dupa forma corpului celular:

in raport cu prezenta spinelor dendritice neuronii pot fi spinosi (toti neuro nii
piramidali din scoarta cerebrala) si nespinosi (enuro nii stelati) dar dintre acestia pot
fi si spinosi.

-In functie de numarul si felul de desprinde re al prelungirilor :

1.Neuroni unipolari cu 1 singura prelungire (axonul) dendritele fiind reprez

doar de spini ce se gasesc pe suprafata pericarionului (nucleul mezencefalic al nv V)

2.Neuroni pseudounipolari : 1 singura prelungire care se divide in T (n euro nii

din gglii spinali).

3.Neuroni bipolari: gglii acustic si vestibular (corti si scarpa).

4.Neuonii multipolari: 1 axon si dendrite repartizate neuniform uneori in tufe

dendritice. (maj neuronilor din SN).

Din punct de vedere functional pot fi :

1.Receptori, senzitiv i sau senzoriali care transmit aferent, centripet impul sul
nervos preluat la periferie.

2.Motori care transmit eferent, centrifug im pulsul nervos spre oganele

efectoare.

4.Interneuron (de aso ciatie) interpus intre primele 2 categ.

Dupa capacitatea de a genera si influenta transmiterea impulsului:

1.Neuroni excitatori cu efect facilitant.

9
 2.Inhibitori cu efect m oderator sau chiar inhibitor total.

In functie de mediatorul chimic:

1.Adrenergici

2.Colinergici (acetilcolina)

3.Gabaergici (ac. gaba amino butiric)

Actiunea facilitanta sau inhibitorie se datoreaza mediatorilor chimic cei gabaergicic

(inhibitori) cei colinergici (facilitanti).

1976 s-a intro dus para neuron pt o variatate de celule care migrate din crestele
neuronale pastreaza caracterele celulelor nervoase. Origine neuroblastica, propietati
neurosecretorii, prezenta receptorilor membranari de tip post -sinaptic, prezenta
veziculelor sinaptice, cca de a stabili sinapse neuroreceptoare (Fujita care 1997
constanta) pot fi consider ate paraneuron , celulele parafoliculare,
calcitoninsecretoare de la niv tiroidei.

-Unele celule cromafine de la niv suprare nalei. Discurile tactile M erkel,

fotoreceptorii retinei (celule cu con si basto nas).

Celulele gliale se mai numesc si cel nevro gli ce sau nevroglii, au fo st descrise in 1846
de catre Rudolf Wirchoff considerandu -le ca fac parte din subst interstitiala a sis.
nervos.

-Denumirea deriva din cuv grecesc “glios” care inseamna clei, sem nificand relatia
stransa dintre neuroni si celulele gli ale.

-Celulele gliale sunt de peste 10x mai numeroase decat neuronii dar mai mici.

-Reprez aprox ½ din v olumul total al creierului si maduvei spinarii.

-Ele reprez componenta non neuronala a SN central si periferic, nu genereaza si nu

conduc impulsul nerv os si nu form sinapse (clasic bs).

10
-Intervin in schimburile dintre neuroni si sange asigurand astfel oxigenarea si nutritia
neuronilor ca si elminarea produsilor de metabolism.

-Au rol in conducerea salvatorie a impulsului nervos si probabil in functionare a

corpului neuronal, in general tesutul glial are urm roluri.

1.Prezinta receptori.

2.Secreta subst neuro chimice (LCR, neuroho rmoni).

3.Poate forma veritabile organe, jucand un rol fundamental (organul subfornical - rol
in metab apei).

Dupa localiz nevrogl ia se clasifica in centrala si periferica.

1.Nevroglia centrala este situata in creier si maduva spinarii cuprinde:

Macroglia si microglia.

-Macroglia se divide in Astro glia, oligodendroglia celulele ependimale si celulele

epiteliale coroidiene.

Astroglia are forma stelata se mai numeste si astrocit, dispunandu -se in spatiile
dintre neuroni (20 nm). Sunt cel cele mai m are dintre cel gliale si mai numeroase. Au
mai multe prelungiri radiale si dupa aspectul acestora se clasifica in :

1.protoplasmatice care s e gasesc in subst cenusie, acoperind suprafata

neuronilor din SNC. Ele au prelungiri scurte si groase si foarte ram ificate spre
deosebire de astrocitele fibroase

2.Astrocite fibroase care au prelungiri subtiri, lungi netede si ram ificatii

putine. Se gasesc intre ….. ce formeaza subst alba a SNC

3.Astrocite de tip mixt in legatura cu regiunile internodale care au aspect

protpoplasmatic spre subst cenusie si fibros spre subst alba.

Astrocitele invelesc neurilema somato -dendritica si zona din axon neaco perita de
oligodendrocite, form and cea mai mare parte din teaca perineuro nala.

Functiile lor : controleaza concentratia ionilor de K din mediu extracelular avand rol
particular in metab si functionarea neuronilor, stocheaza glicogenul pt nevoile
energetice ale neuronului si capteaza neurotransmitatorii eliberati in exces la
periferia sinapselor. P rolifereaza la niv leziunilor neuronale ocupand spatiile libere,
prin mitoze repetate , inlocuind cantitativ tesutul nervos distrus, proces numit glioza.
Au rolul si de a fagocita resturile celulare.(clasic)

11
Mai nou :

Cercetarile din 1950 cand Louie Jourdan la M.O arata ca astrocitele comunica i ntre
ele asemanator cu neuronul, pana prin 198 0 nu se mai spune absolut nimic cand o
cercetare americana Mary ann diamond obtine aprobarea sa faca necropsia creierului
lui Einstein si faca unele concluzii: a demonstrat ca Einstein avea de 10x celule
astrocitare. Ajunge la concluzia ca celulele gliage au fost cele acare au determ un rol
deosebit in dezv inteligentie lui Einste in.

-Specia umana al nr cel mai mare de celule gliage si in functie de inteligenta variaza
si nr de celule astrocitare.

-10 ani mai tarziu se folosesc pt studiu creierului molecule fluorescente 1990. Se
formeaza un grup de cercetare acordandu -se o imp (lo uzanne? franta) Andrea Voltera
care ipoteza ca celulele gliale sunt mai imp decat neuronii.

-Avand reprezentant pe Andreea Voltera care pune bazele curentului gliogist.

Gliologistii au inceput o lupta si au demonstrat clar ca celulele gliale dar in specia l
astrocitele au roluri mult mai complexe.

-Voltera spune ca astrocitele formeaza in jurul sinapselor prin bratele lor lungi un fel
de manson, care se inruleaza in jurul sinapsei. Ele sunt in masura sa transmita
informatiile de la o sinapsa la alta.

-Neuronii nu usnt singurii din sis nervos care realizeaza acest lucru, aceasta cale este
urmare a unei cascade de reactii chimici in interiorul astrocitelor care duc la o mare
producere de ioni de Ca, care se va trans de la un astrocit la altul si info transmisa in
acest fel circula foarte lent ceea ce are rolul de a intari evectul sinapsei
neuroneuronale.

-Utilizarea celor 2 retele, 1 rapida si alta lenta permite creierului o mai buna
coordonare a activitatii sale.

-In 1990 cu ajut moleculelor de fluorescenta s -au pus in evidenta mai multe circuite.

-Se produc 4 etape la sinapse :

1.Astrocitele intercepteaza influxul nervos in creier. Grupuri de astrocite formand

ansamblul de comunicare (domenii astrocitare carepar sa lucreze specific cu unii
neuroni pt a capta i m pulsul nervos care circula din axoni, astrocitele se conecteaza
cu sinapsa atunci cand ele detecteaza unii neurotransmitatori, ele se activeaza si
trimit un semnal spre alte astrocite care la randul lor se activeaza, transmitand astfel
semnale).

12
2.Semnalul vehiculat de catre astrocit nu este electric (ca in sinapsa neuronala) ci
chimic, crescand concentratia de Ca, el se propaga de la un astrocit la altul pana la
extrem unui alt brat astrocitar care influenteaza astfel activ. neuronului pe care se
fixeaza.

3.Astrocitele reactioneaza fie dupa activ de catre neuron fie de catre astrocitul
conducator (astrocitul sef), modificand mesajul dintre neuron prin mai multe metode.
Prin spalarea spatiului sinaptic, recicalnd neurotransmitatorii pt a fluidiza
comunicare a. Prin blo carea neurotransmitatorului, neutralizand astfel comunicarea.
Prin multiplicarea receptorilor pt neuromediator, amplificand astfel transmiterea
nervoasa.

4.Bratele astrocitare pompeaza glucoza in vasele sangvine, distribuita apo i neuronilor

prin intermediul astro citelor care astfel controleaza influxul nerv os.

-Aceste constatari au fost facute de Hajime Hirase prin 2004 cand are posibilitatea sa
lucreze pe un microscop bifotonic, singurul existent in acel timp.

-In 1990 Ben Barres (univ Standford ) pune bazele unei metode de a permite
separarea completa a neuronilor de celulele gliale si ale mentine in cultura mai multe
saptamani.

-Ben barres a separat neuronii de celulele gliale si a urmarit inmultirea lor (WTF?). In
1990 se dem ca neuro nii se inm ultesc. Dupa ce i -a separat si i-a pus in medii de
cultura. In mediile in care neuronii erau separati de celulele gliale se formau 2 -3
sinapse (cu astrite formau mii de sinapse).

-7 ani mai tarziu se pune in evidenta faptul ca creierul isi poate fabrica ce lule
nervoase plecand de la celule susa originale (in hippocamp astrocitul elibereaza
molecule care duc la producerea de noi astrocite, astrocitul fiind considerat
organizator al arhitecturii creierului, aceste astrocite avand rolul de a transforma
celulele susa in neuro ni).

-In 2005 Paulza Bezzi constata ca astrocitul este indispensabil formarii de noi neuroni
si noi sinapse si ca exista o plasticitate cerebrala datorita factorilor chimici eliberati
de catre astrocite cu rol primordial in invatare si memor ie.

-S-a putut filma activitatea unui astrocit pe un creier de soarece.

-Pituicitele sunt considerate varietati morfo logice distincte ale astrocitelor, avand si
ele prelungiri si un nr mare de picioruse vasculare.

13
Oligodendroglia

-Este formata din cel gliale mici cu prelungiri putine sarace in glicogen.

3 tipuri:

1.Perineuronale care contribuie la formarea tecii perineuronale

2.Interfasciculare= prelungirile citoplasmatice ale unui oligodendrocit formand teaca

de mielina a mai m ultor axoni (50 -60 axoni) . El reprezinta echivalentul celulei
Schwann care formeaza teaca de mielina din jurul axo nilor, periferici din afara sis
nervos central.

3.Perivasculare= prezinta prelungiri sub forma de picioruse vasculare care se fixeaza

pe vasele din subst alba.

Nevroglia ependimala

-Imbraca 3 aspecte:

1.Ependimocite= celule ependimale propriu -zise, care faciliteaza schimburile dintre

dintre LCR si tesutul glial (cel gliale).

2.Talicite= care sunt in nr mare in zonele in care bariera hematoencefalica este

intrerupta.

3.Epiteliale coroidiene: care formeaza plexur ile coroide care secreta LCR -ul, fiind
expresia bariera hemato -lichidiene.

-Celule capsulare satelite perineuroanel din gglii nervosi. Au origine

neuroectodermica si migreaza in gglii periferici odata cu elemente le neuronale.

-Formeaza o capsula in jurul neuronilor, realizand bariera hemato -enuronala.

Fibrele nervoase:

-Fibra nervoasa este reprez. de 1 dintre prelungirile neuronale, inconjurata de

nevroglia specifica diferentiata in functie de localizare, putand fi centrala sau
periferica.

-Pt nvii periferici trebuie subliniata juxtapunerea functionala a ele centrifug, eferent
(axonul) si a celui centripet aferent (dendrita). In ultimul timp se vorbeste despre

14
dendrita axoniforma, o prelungire nvoasa lunga, milini zata conectata cu receptorii
care conduce centripet influxul nervos.

-Centrate de axo nul sau dendrita axoniforma, fibrele nervoase sunt incojurate pe tot
parcursul lor de o teaca de mielina, pro duse in SNC de oligodendrocit iar i n cel
periferic de celu Sch wann (neurolog german -primul insittu de isotira medicinii ).

-Grosimea acestei teci a dus la clasificarea fibrelor in milinizate si nemilinizate.

-In fibrele nemielinizate teaca este foarte subtire si vizibila numai la microsco pul
electronic in timp ce in f ibrele mielinizate ea este groasa si vizibila si la MO.

-Topografic ele pot fi clasificate centrale si periferice, intre ele existand diferente de
structura si dif functio nale (fibrele nervoase).

-Fibrele nervoase centrale mielinizate:

-sunt reprez de axo nii tracturilor de substanta alba si aceste fibre nervoase
sunt unite intre ele prin punti protoplasmatice pe care le emit celulele gliale.

-Fibrele nemielinizatre :

-reprez de segm axonale scurte care impreuna cu glia centrala formeaza asa
numitul neurop il si care sunt incjurate de o teaca de mielina subtire secretat de
oligodendrogliile perineuronale.

-Fibrele nervoase periferice mielinizate:

-formeaza nvii somatici si componenta pregalnglio nara a eferentei vegetative.

-Formata din axon si tecile sale prezinta urmatoarele elemente:

 Teaca de mielina care incojoara axolema de care este separata printr -un spatiu
periaxo nal (vizibil la ME).
 La MO mielina apare sub forma de lamele co ncentrice in nr de 1 -5 0, este = cu
cel al spirelor axonice si determina gro simea tecii de mielina.
 Teaca de mielina este intrerupta la niv regiunii inter -no dale sau la niv.
nodurilor Rannvier unde este posibila depolarizarea la acest nivel axonul
emitand colaterale. Reprezinta sediul membranar al trasmiterii saltatorii al
potentialului de actiune.
 La distanta de no durile rannvier se gasesc lamelele concentrice ale tecii de
mielina intr-o aranjare spatiala cilindrica cu extremitatile incrubate si venind
in contact intim cu axolema. Segmentul din axon cuprins intre 2 noduri
Rannvier se numeste internod si corespunde unei singure celule Schwann

15
 (lungime de 1 -3 nm proportional cu diam fibrei, cele subtiri au internoduri mai
sucrte) .
 Teaca de mielina secretata de oligodendrocite insoteste fibra nervoasa pana la
iesirea sa sdin craniu, de unde mielina este secretata de celula Schwann. Zona
aceasta de tranzitie care reprez limita dintre cele 2 segmente intra si extra
nevraxial poarta nu mele de zo na de tranzitie Obertsteiner -Redlich.
 Teaca Schwann este fo rmata din celule glialge mielinosecretoare - carea
realizaeaza un invelis discontinuu pt fibrele mielinizate. In cazul celor
nemielinizate, celula schwann nemaiformand o teaca, unica ci as o ciaza prin
prelungiri invaginatii, mai multi axo ni.
 Celula schwann are rol metabolic si trofic pt axon, ea mentine stabilitatea
concentratiei ionice in spatiul periaxonal si limiteaza difuzarea
neurotransmitatorilor.
 Are de asemenea rol esential in regene rarea si remielinizarea axonilor dupa
procesul de degenerescenta.
 Cele 2 teci de mielina si Schwann formeaza un complex functional, nedisociabil
in care teaca de mielina asigura conducerea saltatorie a impulsului nervos,
izolarea si protectia fibrei nervoa se, iar teaca Schwann asigura tro ficitatea
axonului. O sectiune longitudinala facuta prin fibra milinizata ne arata
prezenta asa numitor incizuri Schmidt -Lantermann care intereseaza toate
tecile axonale.
 Teaca endoneurala se numeste si teaca Henle fiind si tuata la periferia tecii
Schwann fiind o membrana bazala continua, neintreru pta la niv no dulilor
Rannvier. Prezinta o structura bilaminata fiind formata din fibre de reticulina.
Ea separa celula gliala de endonerv si se continua pana la niv butonilor
terminali.

-Fibrele nerv nemielinizate

-sut reprez de axonii neuronilor vegetativ post -ganglionar si dendritele

axoniforme ale caror terminatii libere receptioneaza durerea somatica sau
viscerala.

-Aceste fibre neuronale au diametrul sub 1 micron. Sunt continut e in invaginatii

ale membranei Schwann, limitand un spatiu periaxo nal de 15 -20 microni.

-O celula schwann inglobeaza 15 -20 axoni. L a om aceste fibre nerv oase au diverse
grosimi si diverse viteze de conducere a impulsului nervos.

Structura nervilor perifer ici

16
-Fibrele nervoase periferice sunt injo urate la ext de tesut conjuctiv dispuis sub forma
a 3 placi care int spre ext sunt:

Endonerv, perinerv si epinerv.

Endonerv este format din fibre de colagen cu dipsozitie longi din fibroblasti
dispersati si inconj oara teaca Schawnn de care este separata printr -o membrana
bazala.

-In endo nerv se capilarizeaza vasa -nervorum si isi au originea capilarele limfatice ale
nervului.

Perinervul = membrana conjunctiva care inv eleste mai multe fibre nervoase in
fascicule

Epinervul= teaca cea mai externa este format din tesut conjunctiv fibros.

-Acest testuc conjunctiv de solidarizare contine pediculi arteriali teritorializati care

sfarsesc prin capilarelel care formeaza bariera hemato -neuronala, vene si limfatice,
toate impreu na alcatuind vasa nervorum.

-Se gasesc fibre nervo ase vegetative care sunt destinate fibrelor musculare din
structura peretelui vascular, sau la musculatura vaselor alaturate nvului somatic pe
un traiect aparte pe o anumita distanta pt a se distribuii acestor v ase elementele
vegetative din zona invecinata (glande, m neted al firelor de par)

Clasificarea fibrelor nervoase

-se face dupa diam, lungime prezenta sau absentei de mielina, neuronii de origine,
distributia periferica sau centrala.

-Funcito nal se pot clasifica dupa viteza dfe conducere directia conducerii impulsului
nervos, aferente senzitive sau eferente motorii. Dupa tipul structurii inervate,
somatica sau vegetativa si in functie de neurotransmitatori.

-Insa clasificarea unanim acceptata este in functie de diam fibrei si viteza de

conducere a impulsului nervos.

-In prezent sunt 2 clasificari care sunt acceptate si raspandite ale lui Erlanger si
Lloyd.

-La om fibrele nervoase au diam cuprins intre 1 -20 de microni si viteza de

transmitere intre 1 si sub 1 si 120 m/s.

17
-Cu cat circumferinta axonului este mai mare cu atat teaca de mielina este mai groasa
si cu cat interno dul este mai lung cu atat v iteza de co nducere este mai mare.

-Toate fibrele care au viteza de conducere de peste 3 m/s sunt mielini ce (pareri
impartite).

-Erlanger a clasificat fibrele in 3 grupe (A,B,C).

.Grupul A cuprinde mai multe subdiviz iuni (alfa,beta gamma si delta):

Fibrele A alfa sunt cele mai groase 10 -20 microni is viteza cea mai mare de
conducere 80-120 m/s.

Cele aferente au punct de plecare de la niv mecanoreceptorilor fiind

reprezentate si de fibrele senzitive centrale ale fusului neuro -muscular si fibrele care
pleaca de la organele tendinoase go lgi.

Cele eferente merg la fibrele musculare extrafusale.

-A beta grosime 8-16 de microni si viteza 50 -80 m/s (90). Sunt reprezentate in fibrele
in buchet din din poritunea centrala a fusului neuromuscular si eferente merg la
musculatura extrafusala primele

-A gamma 6 -10 microni, viteza 25 -40 m/s se distribuie capetelor perife rice
contractiile fusului neuromuscular.

-A delta 2-5 micorni 1 0 -20 m/s si sunt fibre care merg de la termo receptori si
nociceptori.Nu se stie prea mult despre ele.

Fibrele B contin fibre eferente preganglionare vegetative, putin m ielinizate care 1 -3

microni grosime si o v iteza de conducere de 3 -7 m/s.

Fibrele C contine fibrele nemielinizate cu o grosime de 0,25 pana la 1 microni si o

viteza de 0,6 -2 m/s.

Se constata ca fibrele A alfa sunt cele mai groase si cu v iteza cea mai mare de
conducere.

-Aceasta clasificare facuta de Erlanger care a contribuit si Gasser este cea care este
cea mai folosita si acceptata in cea mai mare parte a specialistilor.

18
Sinapsa

-Neuronii nu sunt izolati si sunt legati unul cu celalalt prin interm ediul sinapselor
(grecesul sinapto=lega,uni) La niv lor realizandu -se trasniterea implsului nervos de la
1 neuron la altul.

-Aceste sinapse ocupa aprox 50% de suprafata membranei neuronale fiind extrem de
numeroase pt 1 singur neuron.

-Fiecare neuron putand stabili 50 -100000 de contacte sinaptice.

-Descrisa initial de catre Sherington (1897) si datorita diversitatii anatomice si

functionale este dificil sa se realizeze o clasificare unica a sinapselor putand fi
electrice si chimice.

-Cele electrice apar primele pe scara animala. Fiind rara la vertebratele inferioare
intalnindu-se uneori si la mamifere si la om.

-ME si histochimic nu se evidentiaza vezicule sinaptice si nici neuromediatori in

componenta presinaptica. S -au pus in evidenta proteine conectoare care reprezinta
punti hidrofile, intercelulare si care unesc regiunile centrale ale membranelor pre si
post sinaptica printr -o apozitie stransa de a aprox 3,5 nm.

-Acestea co ntin canale ionice si functional sarcinile electrice presinaptice trec direct
in neuronul post -sinaptic transmisia facandu -se rapid si fara o intarziere marcata,
aceasta fiind minima.

-Conducerea electrica poate fi si bidirectio nala. Astfel de sinapse se gasesc la om in

oliva bulbara, in nucleul vestibular lateral, nucleul mezencefalic al trigemenului in
cortexul cerebral si cel cerebelos.

-Marea maj a sinapselor la mamifere si la o m presupune existenta unui mediator

(neurotransmitator), subst chimica care mediaza trecerea impulsului nervos prin
fanta sinaptica.

-In functie de ele care vin in contact, sinapsele pot fi neuro -neuro nale, neuro -
efectoare si neuro -receptoare.

1.Sinapse Neuro -neuronale in functie de co mponentele neuronilo r in legatura aceste

sinapse pot fi :

axodendritice

axosomatice

axoaxonice

19
-Corpul celular sau dendrita pot prezenta spini sinapt ici (genule 2 nm).

-Unii axoni pot realiza siinapse tranzitorii in care componenta presinaptica nu este
butonul terminal ci o zona extragliala a axolemei, conectata cu o dendrita sau cu un
efector vegetativ. Participarea nevrogliei po ate imbraca aspecte sp ecifice in sinapsa
la distanta si in glomerulul sinaptic. In sinapsa la distanta, teaca gliaga serveste la o
oarecare distanta de elementele sinaptice, favorizand in felul acesta comunicarea
fantei sinaptice cu lichidul extracelular.

-Glomerulul sinaptic a lcatuit din mai multi butoni terminali care fac sinapsa cu mai
multe dendrite. Putand exista sinapse excitatorii, inhibitorii si reciproce fiind invelite
intr-o teaca gliala unica.

-In functie de caracterele electronomicrosco pice Gray imparte sinapsele in 2 categorii

Gray tip 1 care segmentul post -sinaptic este mai gros, in membrana presinaptica
veziculele cu mediatori sunt sferice si functional aceste sinapse sunt excitatorii.

Gray tip 2 atat compo nenta presinaptica cat si cea post sinaptica au o grosime r elativ
egala si ele sunt sinapse de tip inhibitor.

Organizarea sinapsei chimice: o sinapsa chimica prezinta 3 componente:

1.Membrana presinaptica este reprez de butonii terminali ai axonului, prezinta zone

ingrosate electronodense care alterneaza cu zone mai subtiri care sunt numite
sinaptopori, niv la care fuzioneaza si se deschid veziculele cu neuromediator sau prin
care se realizeaza pro cesul de recuperare sinaptica, in citoplasma se gasesc
mitocondrii, lisosomi, microtubuli, si vezicule presinaptice c are au fost descriese de
Robertis -Bennet (20-2 00 nm). Aceste vezicule cu mediatori pot fi libere in citoplasma
din apro pierea sinaptoporilor sau pot fi atasate microtubulilor.

2.Fanta sinaptica este un spatiu care este f v ariabil (20 -600 nm sau angstromi) cele
mai mari fiind la sinaspele neuromusculare. Este limitata pe partile laterale de
nevroglii. Este traversata de filamente fine, filamente care lipsesc la niv sinapto -
porului avand rolul de a directiona neuromediatorul catre membrana post -sinaptica.

Membrana postsinaptica este o ingrosare a neurilemei care se extinde si in

citoplasam pri intermediul unei retele subsinaptice. PE Suprafata sa se gasesc
receptori specifici neurotransmitatorului si la acest nivel actioenaza enzimele care il
descompun dupa transmitere.

Functionarea sinapselor

20
Mediatorul chimic este stocat in buto nul terminal unde este depozitat fiind sintetizat
in cito plasama corpului neuronal, in corpusculii nissl si aparatul golgi. Este stocat in
vezicule presinaptice si stocarea intereseaz a atat neuropeptidele sintetizate de
ribozomi cat si alti neurohormoni sintetizati in butonii terminali.

-Se asigura astfel continuitatea functionarii sinaptice si atunci cand ritmul stimularii
presinaptice il depaseste pe cel al sintezei mediatorului chim ic. L a niv butonului
terminal se descriu 2 compartimente de stocare si de eliberare a mediatorului, un
compartiment labil care elibereaza imediat mediatorul chimic (la inceputul stimularii)
si unul stabil care il elibereaza mai tarziu.

-Potentialul de acti une ajuns la niv membranei presinaptice determina ruperea

veziculelor cu eliberarea mediatorului care v a trece in fanta sinaptica. Se deschid
canalele specifice cu cresterea influxului de Ca care se cupleaza cu ATP -ul existent la
nivelul membranei presinap tice. Se produce alipirea la niv sinaptoporilor si printr -un
fenomen de exocitoza, mediatorul trece prin fanta sinaptica.

-Trecand in fanta sinaptica el se fixeaza pe receptorul specific din mebrana post

sinaptica.

-Atat timp cat dureaza excitatia mediator ul este continuu eliberat in fanta sinaptica,
la final mediatorul este indepartat prin mai multe mecanisme.

Inhibarea enzimatica:

Catabloizarea in neuronul postsinaptic, difuzare si inactivare in spatiul extracelular

si recuperare presinaptica sub forma de vezicule prin endocitoza care are loc la niv
sinaptoporilor. Acest mecanism este cel mai frecvent in cazul acetilcolinei.

-Receptorii membranei postsinaptice au o mare specificitate, legand un singur

mediator sau subst cu structura chimica foarte apropi ata.

-Un mediator paote activa mai multe tipuri de receptori, avnd astfel efecte diferite in
functie de receptorul pe care il activeaza.

-Sau descris si receptori pe membrana presinatica (autoreceptori) care reactioenaza

atunci cand mediatorul este elibera t in fanta sinaptica controland astfel eliberearae
de mediatori.

-In functie de tipul mediatorului dar in principal de receptor, neuronul postsinpotic

se obtin urm raspunsuri:

1.Potential postsinaptic excitator si inhibitor.

21
Caract functinonale ale sinaps elor chimice:

Transiterea impulusui se face unidirectional cel mai frecvent dinspre membrana P la

cea post sinaptica dar uenori si bidirectio nal in sinapsele reciproce. In aceste sinapse
se gasesc 2 zone presinaptica cu vezicule si postsinaptica cu retea s ubsinaptica,
aceste sinapse fiind excitatorii intr -un sens si inhibitorii in sens invers.

-La niv sinapsei impulsul nervos intarzie 0,5 milisecunde – 1 milisecunda cateodata si
aceasta intarziere se numeste intarziere sinaptica ceea ce explica dc timpul de
latenta in reflexele monosinaptice este redus.

-Cantitatea de mediatori eliberata de fiecare stimul creste cu frecventa stimularii.

Stimualrea nu depinde de intensitatea stimulului pt ca celula nervo asa se conduce
dupa legea tot sau nimic. Stim ulul prag d eterminand aparitiea raspunsului. Atat timp
cat este stimulat neuronul nu raspunde la alt stimul fiind periaoda refractata.

Stimularea prelungita determ epuizarea stocului de mediatori, oboseala sinaptica “

care poate bloca transmiterea impulsului (inhibar e).

-Membrana postsinaptica este inexcitabila electric, ea este excitabila numai atunci

cand impulsul este transmis de la niv membranei presinaptice la cea postsinaptica pri
nintermediul mediatorului,

-Sinapsele neuromusculare se nuemsc si placi motorii si se stabilesc intre butonii

terminali iar fibrele msuculare striate, micardice pe de alta parte si musculare netede
si celulele secretorii.

3.Membrana postisnaptica

22