TIPURI DE NEURONI SI CELULE GLIALE

Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni.
Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.
Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni.
Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.
Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni.
Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.
Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni.
Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.
Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni.
Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.
Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni.
Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.

Tipuri de neuroni
In creierul nostru exista mai multe tipuri de neuroni. Toti transporta semnale electro-chimice, insa difera ca
structura: numarul de procese sau axoni.

Neuronii senzoriali sau bipolari sunt neuroni ce transporta mesajele de la receptori (ochi, urechi, etc) la sistemul
nervos central. Acesti neuroni au doua procese si reprezinta 0,9 % din totalul neuronilor. Exemple de astfel de
neuroni sunt celulele retinei, celulele olfactorii epiteliale.

Neuronii motori sau multipolari transporta semnalele din sistemul nervos central catre muschi si glande. Acesti
neuroni au mai multe procese si reprezinta 9% din totalul neuronilor. Neuronii spinali motori, neuronii
piramidali, celulele Purkinje, sunt astfel de neuroni motorii.

Interneuronii sau pseudopolari sunt neuronii din sistemul nervos central. Acestia au doi axoni. Unul comunica
cu coloana vertebrala, iar celalalt cu pielea sau muschii. Acesti neuroni au doua procese. Un exemplu de
interneuroni sunt celulele ganglia.
Neuroni senzoriali
Neuronii senzoriali sunt responsabili de transformarea stimulilor externi din mediul inconjurator in impulsuri
interne electrice.

De exemplu, unii senzori raspund la stimuli tactili si pot activa neuronii motori pentru a contracta muschii.
Astfel de conexiuni dintre neuronii senzoriali si cei motori pot da un comportament involuntar pentru evitarea
durerii. Este un mecanism simplu, prezent la toate animalele.
La oameni, astfel de circuite reflexe sunt locate in mare parte in coloana vertebrala.

Neuronii senzoriali sunt activati de stimulii exteriori (vedere, atingere, auz etc) si trimit proiectii in sistemul
nervos central. Spre deosebire de neuronii din sistemul central nervos unde intrarile vin de la alti neuroni,
neuronii senzoriali sunt activati de lumina, sunet, temperatura, stimulare chimica etc.

In organisme complexe, neuronii senzoriali se bazeaza pe informatia sistemului nervos central. Anumiti neuroni
se ocupa cu transformarea stimulilor vizuali in impulsuri electrice, altii cu stimulii olfactivi, sau cu stimulii
tactili.

Neuroni motorii
Potrivit scopului, neuronii motorii sunt clasificati in trei mari categorii: neuroni motorii somatici implicati in
locomotie, neuroni motorii viscerali speciali si neuronii motorii generali.

Interfata dintre un neuron motor si fibrele muschilor o reprezinta o sinapsa speciala, numita jonctiune neuro-
musculara. Cand acesta este stimulat, neuronul motor trimite un semnal neurotransmitatorilor care se leaga de
receptorii postsinaptici si declanseaza un raspuns in fibrele muschilor.

Interneuronii
Acestia sunt gasiti de obicei in sistemul nervos central si reprezinta legatura dintre neuronii motori si senzoriali.
Interneuronii sunt o combinatie de neuroni motorii si neuroni senzoriali.

Celulele Golgi
Celulele Golgi sunt interneuroni inhibitorii si pot fi gasiti in cerebel. Sunt cele mai mari din scoarta cerebeloasa,
dendritele lor ajung in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu
fibrele agatatoare si muschioase iar axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare.
Celulele granulare
Celulele granulare sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax. Axonii lor merg spre stratul molecular unde se
ramifica in forma de „T”, formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele
Purkinje si celulele Golgi.
Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele muschioase.
Celulele granulare cerebrale primesc ca intrari semnale excitatorii si trimit fibrele paralele pana la stratul de
celule Purkinje.
Stratul 4 de celule granulare ale cortexului cerebelar primeste semnale de la talamus si le trimite mai departe
pana in straturile 2 – 3, dar si in straturile infragranulare din cortextul cerebral.

Celulele stelate
Celulele stelate sunt neuroni si astrocite cu mai multe dendrite pornind din corpul celulei, dandu-i o forma de
stea. Cele mai comune celule stelate sunt interneuronii inhibitorii gasiti in cerebel, interneuronii excitatori stelati
si interneuronii inhibitatori stelati.
Celulele stelate se leaga prin sinapse cu celulele Purkinje.

elule Purkinje
Celulele Purkinje sunt neuroni localizati in cortextul cerebral. Sunt numite astfel dupa anatomistul pe care le-a
descoperit, Jan Evangelista Purkyne.
Aceste celule sunt unele dintre cele mai mari din creierul uman, (celulele Betz sunt cele mai mari). Celulele
Purkinje sunt aranjate una in fata celeilalte precum intr-un domino.
Stratul celulelor este format din celule mari, dispuse pe un singur strat, orientate cu partea mai voluminoasa spre
stratul molecular. De la acest pol pleaca o bogata ramificatie dendrica dispusa intr-un singur plan pe axa mare a
lamelelor cerebeloase ce fac sinapsa cu axonii celulelor din acest strat. Axonul lor se indreapta in profunzime in
substanta alba si se termina in nucleii cerebelosi.
Ramificatia dendtrica consta in peste 200.000 de fibre paralele formand o sinapsa cu o singura celula Purkinje.
Fiecare celula Purkinje primeste o sinapsa de la o singura fibra.
Celulele cos si celulele stelate (gasite in stratul molecular cerebral) ofera un input inhibitor celulelor Purkinje.
Celulele Purkinje trimit proiectii inhibitorii catre nucleii cerebelosi si constituie singurele iesiri ale coordonarii
motoare in cortexul cerebral.

Celule piramidale
Neuronii piramidali sunt gasiti in cortexul cerebral, in hipocamp si in amigdala. Neuronii piramidali au fost
descoperiti si studiati pentru prima data de Santiago Ramon Cajal. De atunci, studiile asupra acestor neuroni s-au
concentrat asupra neuroplasticitatii lor si cognitie.
Neuronii piramidali au un singur axon si multiple dendrite. Se afla printre cei mai mari neuroni din creier, avand
un diametru intre 10 si 50 micrometri, insa s-au descoperit si neuroni piramidali de peste 100 micrometri.
Lungimea unei singure dendrite are de obicei cateva sute de micrometri. Adunand lungimea totala a dendritelor
celulelor piramidale, se poate ajunge la cativa centimetri.
Spinii dendritelor receptioneaza in marea majoritate impulsuri excitatorii care intra in celula piramidala. Cu cat
este mai mare suprafata unei celule piramidale, cu atat neuronul are o abilitate mai mare de a procesa si a integra
o cantitate mai mare de informatie.
La sobolani, dendritele au cel putin 3000 de varfuri. La om numarul este de doua ori mai mare.
Endocanabinoidele sunt o clasa de molecule care ajuta dezvoltarea celulelor piramidale si in cautarea axonului.
Factorii de crestere precum Ctip2 si Sox5 aduc contributii in directia in care neuronii piramidali isi indreapta
axonii.
In primele zile de viata a unui sobolan, intre zilele 3 si 21, celulele piramidale isi dubleaza marimea si creste
lungimea dendritelor. Tot in acest interval se reduce rezistenta membranei si cresc valorile de potential de
actiune.
Dendritele, la fel ca si la alti neuroni, reprezinta intrarea unui neuron in timp ce axonul reprezinta iesirea. Si
axonii si dendritele sunt puternic ancorate. Numarul mare de conexiuni permit neuronului sa primeasca si sa
trimita semnale catre mai multi neuroni.
Neuronii piramidali au numeroase canale ionice. In celulele piramidale se gasesc in dendrite canale de Na+,
Ca2+ si K+.
Abilitatea neuronilor piramidali de a integra informatia depinde de numarul si distributia intrarilor sinaptice pe
care le primesc. O singura celula piramidala primeste aproximativ 30.000 de intrari excitatorii si 1700 de intrari
inhibitorii.
Intrarile excitatorii se termina cu spinii dendritici, iar cei inhibitorii se termina cu soma sau axonul. Neuronii
piramidali folosesc glutamatul ca neurotransmitator excitator si acid aminobutiric ca neurotransmitator inhibator.
Organismul sintetizeaza acidul aminobutiric din glutamat folosind enxima L-glutaminica acid decarboxilat si
piridoxal-fosfat (o forma activa de vitamina B6).

Celulele cos
Celulele cos sunt celule inhibitoare gasite in diferite regiuni ale creierului: in stratul molecular al cerebelului, in
hipocamp si in cortex. In cerebel, sinapsele lor se leaga cu corpurile celulelor Purkinje si sunt multipolare si
stelate.
Celulele cos din hipocamp sunt legate de dendritele neuronilor piramidali. In cortex, celulele cos sunt de trei
tipuri: celule cos mici, mari, si de tip „stup”. Axonul unei celule cos mici se leaga doar de celulele invecinate, in
timp ce cele mari se poate conecta la diferite coloane corticale.

Durata de viata a neuronilor

Precum majoritatea celulelor, neuronii nu se pot reface dupa ce au fost afectati. Insa exista mici exceptii, neuronii
din hipocamp se pot reface. Din fericire, exista in jur de 100 de miliarde de neuroni in creier.