Universitatea “Spiru Haret” – Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei -

Forma de invatamant IF -

Creierul
Dependent
de Eric J. Nestler si Robert C. Malenka

 DUMITRESCU CRISTINA  MAIER VERONICA

NISTOR (HOREIC) ALEXANDRA 
ASTEFANOAE (CRISTEA) GABRIELA
 Abuzul de medicamente produce modificari pe termen lung in transmiterea
si retransmiterea informatiilor de la si la creier.  Cateva dintre ariile cerebrale
cele mai implicate in dependenta sunt cele din figura alaturata.

 Pentru majoritatea dependentilor, simplul privit a unui medicament induce

acestora o placere imediata si o dorinta a

Sursa: www.color-mind.ro
acestora de a il consuma.
 Dupa aceasta, o scurta perioada de timp, totul pare ca este in regula, dar ceva se intampla dupa expunerea repetata la
abuzul de medicamente, sau la abuzul unor droguri precum heroina sau cocaina, cat si in urma abuzului de alcool.
 Acestea dau dependenta si produc euforie. Iar cand consumatorii renunta la ele, ei devin depresivi sau pot capata boli
psihice.
 Neurobiologii ne spun ca euforia indusa de consumul sau abuzul de droguri creste deoarece toate aceste substante
chimice stimuleaza creativitatea creierului si a asa numitului “sistem de recompensare”.
 Folosirea frecventa de substante ce dau dependenta poate provoca
modificari ale comportamentului unei parti importante din creier,
ce tine de evaluarea placerii, se extinde de la producerea de
dopamina (care se realizeaza la nivelul celulei nervoase).
 Aceste modificari, induse in special de sectiunea moleculelor si in
partea dreapta din desen,contribuie semnificativ in acomodare /
tolerare, dependenta si pofta / dorinta care alimenteaza folosirea
repetitiva sau abuziva a drogului si conduce catre recidive, dupa
perioade lungi de abstinenta.
 Unele cercetari au aratat ca folosirea frecventa a drogurilor produce
schimbari in structura si functionarea sistemului nervos.
 Aceste adaptari ne pacalesc cu efectele placute ale abuzului cronic de
substante. Ele nu fac decat sa ne duca intr-o capcana a adictiei ca
intro spirala ce creste exponential dorinta de a folosi, iar acest
lucru ne afecteaza viata si capacitatile noastre sociale.

Privire de ansamblu asupra unei dependente:

 Abuzul de substante precum cocaina, amfetamina sau chiar si
alcoolul, dau dependenta;
 Expunerea repetata la aceste droguri influenteaza si felul cum dependentul relationeaza
cu cei din jur;
 Intelegerea cronicizarii la expunerea abuzului de droguri determina adictia creierului, ce
conduce la modalitati inedite si eficiente de corectare a deviatiilor celulare si moleculare
care stau la baza tuturor dependentelor.
 Constientizarea potrivit careia abuzul de diverse droguri duce in cele din urma la
dependenta, a aparut, in mare parte, in urma studiilor asupra animalelor de laborator,
studii care au inceput in urma cu aproximativ 40 de ani.
 Soarecilor si sobolanilor li s-au administrat aceleasi substante de care oameni abuzeaza. In
aceste experimente, animalelor de laborator li se administreaza substanta printr-o perfuzie
intravenoasa.
 Acestia au fost invatati sa apese o parghie pentru a primi o doza de medicament prin
intermediul perfuziei, sa apese ulterior o alta parghie pentru a li se administra o solutie
salina si apoi sa apese o a treia parghie pentru a solicita o portie de mancare.
 In urma acestor experimente s-a constatat ca animalele au comportamente
diferite in fata adictiei. La nivel individual unele animale au luat
 medicamente in detrimental celorlalte activitati normale ca
mancatul sau somnul, unele facand asta chiar pana in momentul in
care mor de epuizare sau de malnutritie.
 Cand substantele au fost indepartate din proximitatea animalelor de laborator acestea
inceteaza sa mai “munceasca” pentru satisfactia chimica. Insa asta nu inseamna ca adictia
(placerea) este uitata curand. Un cobai, de exemplu, care a scapat de dependenta, chiar si
de luni intregi, acesta se va intoarce la comportamentul sau de apasare a parghiei atunci
cand I se va readministra din nou o substanta asociata cu un drog primit ulterior.
 Folosind aceasta metoda de autoadministrare, cercetatorii au stabilit regiunile creierului care
determina comportamentele dependente si au descoperit rolul central al circuitului de
recompensare al creierului.

O componenta cheie a modul circuitului de recompense - este sistemul de dopamina
mezolimbica. Acest sistem este un set de celule nervoase care isi au originea in zona
tegmentala centrala (VTA), aproape de baza creierului. Aceste celule nervoase trimit proiectii
catre regiunile tinta din partea anterioara a creierului (nucleaus occumbens, ce este o
structura adanca sub cortexul frontal.
 La mamifere, de exemplu modul de recompensare este mai complex si este integrat cu alte
cateva regiuni ale creierului, care servesc la determinarea unei experiente cauzatoare de
 emotii, avand raspunsul direct al individului fata de stimulii
recompensatori, inclusive hrana, sex si interactiune sociala.
 Amigdala, de exemplu, ajuta la evaluarea intre o experienta placuta sau neplacuta, daca trebuie
repetata sau evitata.
 Hipocampul participa la inregistrarea amintirilor unor experiente.

 Desi majoritatea cunostintelor despre circuitele de recompense ale creierului au fost obtinute
de la animale, studiile imagistice ale creierului efectuate in ultimii 10 ani au aratat ca aceste
cai de recompensare controleaza atat recompensele naturale cat si cele fata de droguri, in
acelasi mod.
Zona tegmentala
Amigdala ventrala

Nucleul accumbens Sublenticular extins Amigdala cortexului

prefrontal
  Petele de culoare in scanarile cerebrale ale dependentilor de
cocaina, alaturate, confirma studiile pe animale, care indica
faptul ca, consumul de droguri poate duce la schimbari profunde de activitate
imediata in multe regiuni ale creierului, inclusiv in cele evidentiate. Cele mai
luminoase locuri reprezinta cea mai semnificativa schimbare. In timp ce le-au fost
scanate creierele, subiectii si-au evaluat sentimentele cu privire la nevoia si
dorinta pe o scara de la 0 la 3 – dezvaluind ca VTA si amigdala extinsa
sublenticulara sunt importante pentru nevoia indusa de cocaina si ca amigdala,
cat si nucleul accumbens influenteaza graba si nevoia pentru mai multe
medicamente.
Zona tegmentala
Amigdala ventrala

Nucleul accumbens Sublenticular extins Amigdala cortexului

 prefrontal
 Cum este posibil ca diverse substante ce dau dependenta, care nu au
caracteristici structural comune si care exercita o varietate de efecte asupra organismului, sa
provoace raspunsuri similare in circuitele de recompense ale creierului? Cum poate cocaina,
un stimulent care determina inima sa “intre in cursa” iar heroina, un sedativ ce reduce
durerea sa fie atat de opuse in unele feluri si totusi in acelasi timp asemanatoare in reactia
sistemului de recompense?
 Raspunsul este ca toate abuzurile de substante, pe langa celelalte efecte, determina nucleul
accumbens sa primeasca un flux de dopamina si chiar uneori semnale de imitare a
dopaminei.

O dependenta se naste
 Adevaratele etape ale dependentei se caracterizeaza prin toleranta. Dupa o doza de droguri,
un dependent are nevoie de mai multa substanta pentru a obtine acelasi efect asupra
starii de spirit. Aceasta toleranta provoaca o crestere a consumului de droguri care
determina dependenta – o nevoie care se comporta ca o reactie emotionala dureroasa si
uneori fizica, daca accesul la drog este interupt. Atat toleranta cat si dependenta apar,
deoarece consumul frecvent de droguri poate, in mod ironic sa inchida parti din circuitul
de recompensare al creierului.
 Invatarea adictiei
 De departe ne-am concentrat pe modificarile induse de droguri si care se
refera la dopamina din sistemul de recompensare al creierului.
 Reamintim insa ca alte regiuni ale creierului – si anume amigdala, hipocampul si cortexul
frontal sunt implicate in dependenta si comunica cu VTA si nucleul accumbens. Toate
aceste regiuni “vorbesc” de calea de recompensare prin eliminarea glutamatului de
neurotransmitator.
 Cand drogurile folosite abuziv cresc eliberarea de dopamina din VTA in nucleul accumbens,
ele modifica de asemenea, capacitatea de reactie a VTA si nucleul obisnuit la glutamat tine
mai multe zile.
 Experimentele pe animale, indica faptul ca modificarile de sensibilitate la glutamat, in calea
de recompensa, imbunatatesc atat eliberarea de dopamina din VTA, cat si receptivitatea
la dopamina din nucleul accumbens, provocand astfel activitatea CREB si delta FOSB,
precum si efectele nefericite ale acestor molecule.
 Mai mult, se pare ca aceasta sensibilitate modificata la glutamat consolideaza caile
neuronale care leaga amintirile experientelor in consum de droguri cu recompensa
marita, alimentand astfel dorinta de a cauta medicamentul.
 Mecanismul prin care drogurile modifica sensibilitatea la glutamat in
neuronii caii de recompense nu este inca cunoscut, cu certitudine,
doar o ipoteza poate fi formulata pe baza modului in care glutamatul afecteaza neuronii
hipocamului.
 Anumite tipuri de stimuli, pe termen scurt pot imbunatati raspunsul unei celule la glutamat,
pe parcursul mai multor ore.
 Fenomenul, supranumit potentarea pe termen lung, ajuta la formarea amintirilor si pare a fi
mediator in schimbarea anumitor proteine ca receptor ce leaga glutamatul din "magaziile"
intracelulare, unde nu sunt functionale, catre membrana celulelor nervoase, unde pot
raspunde la glutamat eliberat intr-o sinapsa.
 Abuzul de droguri influenteaza schimbarea receptorilor de glutamat pe calea recompenselor.
Unele descoperiri sugereaza ca pot influenta, de asemenea si sinteza anumitor receptori ai
glutamatului.
 Luate impreuna, toate schimbarile induse de droguri in circuitul de recompensa, promoveaza
toleranta si in cele din urma, dependenta, pofta, recidiva si comportamente complexe care
insotesc dependenta.
 Multe detalii raman mistere, dar putem spune totusi unele lucruri cu siguranta. In timpul
consumului prelungit de droguri si la scurt timp dupa incetarea utilizarii
 acestora, apar modificarile concentratiilor de AMP ciclic si activitatea CREB
la neuronii din calea de recompensa.
 Aceste modificari provoaca toleranta si dependenta, reducand sensibilitatea fata de droguri si face ca
dependentul sa fie deprimat si lipsit de motivatie.
 Tratamentele de astazi nu reusesc sa vindece pe majoritatea dependentilor. unele medicamente
impiedica drogul sa ajunga la creier. Alte interventii medicale imita efectele unui drog si astfel
suprima pofta suficient de mult, pentru ca un dependent sa se poata obisnui fara.
 Inarmati cu o noua perspectiva asupra biologiei dependentei, cercetatorii poate or sa reuseasca, pe
viitor sa conceapa medicamente care sa contracareze sau sa compenseze efectele consumului de
droguri, pe termen cat mai lung.
 Mai mult, noi trebuie sa invatam sa recunoastem acei indivizi care sunt cei mai predispusi la a fi
sau a deveni dependenti. Desi factorii psihologici, sociali si de mediu sunt importanti, studiile
efectuate in familii sensibile sugereaza ca la om, pentru a capata o dependenta fata de droguri
riscul din punct de vedere genetic este de aproximativ 50%.
Deoarece factorii emotionali si sociali functioneaza in dependenta, nu ne putem
astepta ca medicamentele sa trateze complet sindromul dependentei.
Dar putem spera ca viitoarele terapii vor reusi sa contracareze fortele
biologice intense care determina dependenta si vor face astfel
interventiile psihologilor mai eficiente pentru a ajuta la
reconstruirea corpului si mintii unui dependent.