Depresia si anxietatea: simptome si mecanisme de boala Depresia simptome * Tristete continua, teama puternica, neliniste, sentimentul de desertaciune * Scaderea

a energiei, dinamismului; oboseala si senzatia de lentoare * Lipsa de speranta, pesimism, trecutul si viitorul sunt vazute in culori intunecate * Sentimente de vinovatie, parere de sine proasta, neajutorare * Pierderea placerii pentru activitati care-i aduceau bucurie si placere, inclusiv viata sexuala * Tulburari de somn : trezirea matinala cu sentimentul de teama si stupoare; imbunatatire usoara a dispozitiei spre seara * Pierderea apetitului si scadere in greutate * Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid * Neastampar, neliniste, iritabilitate * Dificultati de concentrare, memorare si in luarea deciziilor Uneori pacientii cu depresie pot prezenta multe semne de rau fizic. Plangerile cele mai frecvente sunt: dureri de cap, ameteli , disconfort gastric sau toracic, dureri articulare, constipatie sau diaree , perturbari menstruale , scaderea performantelor sexuale . Anxietatea - simptome Anxietatea acuta se poate manifesta ca o presimtire rea, uneori vaga si fara obiect, alteori clar orientata catre ceva. Ea poate fi insotita de simptome fiziologice - crampe la stomac, gura uscata , tahicardie, transpiratii, diaree sau insomnie. Suferinzii de anxietate cronica se simt agitati fara sa stie de ce. Unele persoane au atacuri de panica pe neasteptate. Simptomele : Senzatie de suforcare Durere in piept Furnicaturi in maini si picioare Lesin Teroare Simptomele pot fi atat de puternice incat pacientul si cei care il privesc ar putea crede ca acesta trece printr-o criza cardiaca Tulburarile de anxietate sunt o afectiune foarte des intalnita a starii de sanatate mintala. In Statele Unite anxietatea este chiar mai des intalnita decat depresia. Ca si alte afectiuni psihice, anxietatea are o componenta emotionala si o componenta care afecteaza creierul ca organ (o componenta neurobiologica). Cercetarile au aratat ca exista un numar de numar de factori ce tin de chimia creierului 1

care contribuie la dezvoltarea unei tulburari de anxietate. Asa cum este si cazul depresiei, cercetatorii cred ca un nivel scazut de serotonina poate contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate. Serotonina este un hormon care este secretat in diferite regiuni ale corpului, incluzand creierul si intestinal. Ea actioneaza ca un vasoconstrictor, adica face ca vasele de sange sa se subtieze. In acest fel ajutand la dirijarea fluxului de sange. Celalalt rol important al serotoninei este acela al unui neurotransmitator. Neurotransmitatorii transporta mesajele de la creier intre celulele nervoase numite neuroni. Cand neurotransmitatorii sunt eliberati, ei ajuta sa fie controlata o larga varietate de functii vitale. Incluzand miscarea, bataile inimii, somnul, gandirea, ratiunea sau chiar starea de dispozitie. Iata cum actioneaza neurotransmitatorii: Fiecare neuron este compus din axon, dendrite si corpul celular. Un impuls electric se transmite in axon de-a lungul unui tub subtire care functioneaza ca o antena. Si este trasferat prin neurotransmitatori precum serotonina sau dopamina. Neurotransmitatorii calatoresc apoi prin intermediul unei sinapse sau deschizaturi catre dendritele unui alt neuron. Care receptioneaza neurotransmitatorii si ii absorb in corpul celular. In circumstante normale exista o doza normala de neurotransmitatori transmisi prin intermediul sinapsei sa comunice cu ceilalti neuroni. Dar la persoanele care sufera de tulburari de anxietate cateva anomalii pot aparea: Prima este ca neurotransmitatorul serotonina este produs in cantitate insuficienta in organism, pentru a regla starea de spirit sau dispozitia. A doua anomalie are loc cand serotonina nu se transfera la fel de usor de la un neuron la altul, rezultand o doza mai mica de serotonina in deschizatura sinaptica. O a treia posibilitate este aceea ca o mai mica cantitate de serotonina in creier afecteaza producerea unor alti neurotransmitatori ca neuroepinefrina. Neuroepinefrina este hormonul de baza care se elibereaza in timpul certurilor, al zborului sau al fugii.Ea controleaza raspunsul organismului la stres. Expertii in medicina nu au siguranta exacta a modului in care serotonina afecteaza starea de spirit. Dar un numar de studii medicale au aratat ca prin cresterea nivelului de serotonina in creier la persoanele care sufera de depresie sau anxietate, simptomele lor pot fi inlaturate. Exista un numar de medicamente antidepresive si anxiolitice care pot ridica nivelul de serotonina. Studiile au aratat ca exista doua segmente principale in creier care joaca un rol in tulburarile de anxietate: hipocampusul si amigdalele cerebrale. Exista doua hipocampusuri, fiecare localizat in loburile temporale. Una dintre

functiile lor este aceea de a controla emotiile si gandirea. De asemenea hipocampusul poate influenta modul de bine sau de rau cu care ne simtim vizavi de oameni, locuri sau evenimente. Utilizand tehnica tomograficiei computerizate, cercetatorii au descoperit ca un numar mediu dintre cei care sufera de anxietate au hipocampusuri mai mici decat oamenii sanatosi. Celelalte parti ale creierului la cei care sufera de tulburari de anxietate sunt amigdalele cerebrale. Ele sunt niste mici grupari de neuroni, localizate adanc in interiorul fiecaruia dintre cele doua loburi temporale. Amigdalele cerebrale sunt responsabile pentru procesarea semnalelor exterioare si comunica mesaje catre alte parti ale creierului care interpreteaza aceste semnale. Cand apare o amenintare exterioara, amigdalele cerebrale sunt adeseori primele care proceseaza informatia si comunica restului creierului ca o reactie imediata este necesara. Cercetari recente au aratat ca amigdalele cerebrale la copiii cu tulburari de anxietate sunt mai mici decat ale celor care iau tratament. Expertii nu sunt siguri care este cauza. Ei considera ca atat marimea hipocampusului, cat si a amigdalelor cerebrale, au o oarecare legatura cu anxietatea, depresia si chiar cu ADHD. Cercetatorii in medicina continua sa caute mai multe date despre posibilele cauze biologice ale anxietatii. Noi tratamente medicamentoase sunt dezvoltate pentru a face fata acestei boli foarte des intalnite. Agresivitatea adolescentilor, cauzata de amigdalele cerebrale Sursa de agresivitate a tinerilor fata de parintii lor si nu numai este amigdala, arata un studiu australian. Este vorba despre amigdalele cerebrale, al caror rol este de a procesa si de a inmagazina reactiile emotionale. Adolescenta este o perioada cruciala in dezvoltarea circuitelor neuronale care influenteaza comportamentul si afectivitatea fiecaruia dintre noi, chiar daca specialistii nu au descoperit inca mecanismul prin care structura cerebrala influenteaza atitudinile tinerilor-problema. Cercetatorii australieni si americani au identificat regiuni ale encefalului a caror forma si marime sunt direct legate de agresivitatea tipica adolescentei, etapa a vietii in care apar, de obicei, conflicte familiale, mai ales cu parintii. Rezultatele studiului, coordonat de Centrul de Neuropsihiatrie din cadrul Universitatii din Melbourne, sugereaza ca adolescentii cu amigdale mai mari sunt mai agresivi. Cercetatorii au ajuns la aceste rezultate comparand structura cerebrala si comportamentul afectiv al aproximativ 140 de voluntari la varsta adolescentei. Analiza datelor obtinute a aratat ca exista o legatura directa intre marimea anumitor parti ale creierului si agresivitatea subiectilor. Medicii psihiatri admit ca problemele de agresivitate ale adultilor isi au originea in perioada adolescentei, ajungand chiar pana la forme de delicventa. In schimb, acesti specialisti sustin ca marimea amigdalelor nu poate reprezenta o metoda de a-i diagnostica pe acesti tineri, pentru ca un volum mai mare a acestor parti ale creierului nu inseamna neaparat si o agresivitate crescuta, chiar daca aceste zone sunt legate adeseri de violenta.

Amigdalele sunt parte a sistemului limbic, responsabil de controlul sentimentelor si al impulsurilor si de blocarea izbucnirii violentei in momente de tensiune emotionala. Numai ca, in timpul adolescentei, acest sistem nu este suficient de matur, motiv pentru care unii tineri isi controleaza mai greu impulsurile de agresivitate.

Serotonina, endorfina, ciocolata si fericirea

Cercetatorii americani Hammer si Lykken sustin ca misterul fericirii are de-a face cu chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un numar de receptori ai fericirii, continuti in zestrea sa genetica, acestia asteaptand sa fie hraniti cu endorfine si serotonina. Cand receptorii au primit o cantitate indestulatoare din acestia, psihicul atinge cote maxime. Serotonina si endorfina reprezinta doua substante cu metabolisme strans legate intre ele, care se influenteaza reciproc si a caror cantitate secretata este controlata de creier. Serotonina este un monoaminotransmitator sintetizat la nivelul unor neuroni din sistemul nervos central, la nivelul celulelor enterocromafine sau plachetelor, care are un rol important in producerea somnului, n procese mintale i afective, n funcii motorii, n termoreglare, n reglarea presiunii arteriale, n actul vomei, n funcii hormonale. Este produs din triptofan si i s-a identificat un rol important in producerea depresiei, daca se gaseste in cantitate scazuta. E numit si hormonul fericirii si unii sustin ca e implicat in chimia dragostei. Endorfinele au fost descoperite in 1975 si reprezinta o clasa de peptide cu actiune opioida. In functia de zona in care se gasesc, endorfinele sunt stocate ca atare sau sub forma inactiva. Interactioneaza cu receptorii localizati la nivel cerebral, reducand senzatia de durere, interactionad similar cu medicamente precum morfina si codeina. Alterarea metabolismului endorfinelor duce la tulburari psihice, iar o anumita substanta numita bendorfina produce o marcata stare de rigiditate sau mobilitate numita catatonie. Endorfina reduce intensitatea duerii si anxietatea, stimuleaza sistemul imun, intervine in procesul invatarii sau in adaptarea la lumina sau intuneric. Actiunea lor dureaza peste 30 de ore. Iata cum influenteaza endorfina si serotonina starea de spirit a indivizilor. Endorfinele sunt eliberate in prezenta luminii puternice, a anumitor alimente(ciocolata, ardei iuti (cu lor componenta numita capsaicina ce determina acea senzatie de durere) ) , in cadrul exercitiilor fizice, in timpul rasului, in cadrul stresului sau activitatilor sexuale. Multi sufera de ceea ce ar putea fi denumit dependenta de endorfine si au tendinta la exercitii fizice intense, pot avea multiple tatuaje si piercinguri sau isi pot provoca singuri taieturi care nu fac altceva decat sa declanseze eliberarea de endorfine. Mancarea are un rol colosal in cadrul psihicului. Cercetarile in domeniu au aratat ca productia de endorfine este intensificata prin consumul unor alimente bogate in grasimi si zahar(apare asa zisa sugar rush) Se prea poate sa tanjesti dupa alimente precum ciocolata, tocmai datorita continutului ridicat de grasimi si zahar pe care il contin(creierul are nevoie de aceste componente esentiale si prin depresia si somnolenta

care apar te obliga sa consumi exact ceea ce are el nevoie). Dar pe langa acestea , in ciocolata intalnim o substanta - feniletilamina - care favorizeaza eliberarea endorfinelor. Serotonina e implicata si in depresia si senzatia de somnolenta asociata cu trezitul mult prea tarziu, printr-un mecanism extrem de simplu : cand soarele apune serotonina e transformata in melatonina, la rasaritul soarelui acest proces se opreste(numai daca esti treaz). Legatura intre productia de serotonina si alternanta zinoapte explica de ce oamenii se pare ca sunt mai fericiti in timpul verii(datorita duratei mai mari a zilei). Utilizarea contraceptivelor orale care influenteaza balanta hormonala din organism,in timp indelungat se asociaza cu depresia, pentru ca intervine in productia de estrogen,care creste activitatea receptorilor pentru serotonina. De asemenea anticonceptionalele cresc nivelul de cortizol, cu transformarea triptofanului intr-o serie de produsi . Vitamina B3 , in cantitate mica, duce si ea la deficienta la nivelul productiei de serotonina,pentru ca ajuta la transformarea triptofanului in serotonina.

Stresul, atopia si alergia. O re-evaluare dintr-o perspective psihoneuroimunologica

De la inceputul zilelor de gandire psihosomatica, boala atopica a fost considerate exemplara. In anii 70-80 numeroase rapoarte declara faptul ca s-a gasit o corelatie dintre cresterea depresiei si anxietatii odata cu alterearea situatiei de sanatate a pacientului. Cunoastem faptul ca boala atopica este caracterizata de un dezechilibru de raspuns clasic axa-stres de-a lungul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenalian si axa simpatic. Acest dezechilibru poate fi corelat cu secretia unor mediattori neuro-endocrini, cum ar fi substanta P (SP) si factorul nervos de crestere, care formeaza o a treia axa de stres: axa neuropeptida neurotrofina (ANN). Impreuna ei pot provoca modificari la dinferite nivele in raspunsurile inflamatorii si raspunsurile neuro-endocrine. In piele, raspunsul inflamator imediat la stres, implica eliberarea de neuropeptide si degranulatia in masa a celulelor, pe scurt inflamatie neurogenica. Activitatea Hipocampusului CA3 Calcineurinei participa in comportamentul depresiv la sobolani Calcineurina este o serin-threonin-protein-fosfataza ce regleaza neurotransmisia, structura si excitabilitatea neuronala in patologii de comportament printre care si depresia. Dovezi tot mai numeroase sugereaza faptul ca calcineurina este implicat in reglarea comportamentului depresiv. Cu toate acestea se cunosc inca putine despre mecanismul neurobiologic ce sta la baza efectelor calcineurinei asupra reglarii conditiei psihice a pacientului. Au fost facute cercetari asupra mecanismului prin care calcineurina mediaza evolutia comportamentului depresiv si implicarea carcineurinei in actiunea medicatiilor anti-depresive in stresul usor cronic (SUC). Rezultatele cercetarilor au aratat faptul ca sobolanii supusi SUC prezinta o activitate scazuta a calcineurinei, scadere masurata prin cresterea fosfo-sinapsin l S62/67(pSinapsin) si scaderea nivelului de calcineurin-A (CnA), in special CA3. In plus, inhibarea calcineurinei in CA3, a inversat activitatea anti-depresiva a venlafaxinei (antidepresiv inhibitor de recaptare a serotoninei-noradrenalinei). In cele din urma, tratamentul cronic cu venlafaxina (40mg/kg) creste activitatea calcineurinei, reflectata de scaderea pSinapsin si nivelurile crescute de CA3. Aceste descoperiri indica faptul ca CA3 calcineurina participa la dezvoltarea depresiei si la raspunsul comportamental tratamentului cu anti-depresive.

Despre corp si minte sanatoasa: depresie, boala si imbatranire accelerata Tulburarile depressive majore (TDM), sunt associate cu o rata inalta de dezvoltare a co-morbiditatilor medicale grave, cum ar fi: boli cardiovasculare, atacul cerebral, dementa, osteoporoza, diabetul. Aceste patologii apar de obicei tardiv si a fost sugerat faptul ca TDM poate fi asociat cu imbatranirea accelerata. Au fost studiati moderatori si mediatori, ce ar putea insoti TDM, fapt ce ar putea ridica nivelul de co-morbiditate. A fost studiat la inceput efectul moderator al stilurilor psihologice de adaptare, predispozitia genetica si modificarile epigenetice, apoi s-a pus accentual pe studiul relatiilor mediatorilor ce privesc TDM ce ar putea contribui la imbatranirea accelerata prin co-morbiditate: alterari ai axei limbic-hipotalamo-hipofizar-suprarenaliene, diminuarea functiei receptorilor glucocorticoizi, alterarea tolerantei la glucoza, sensibilitatea la insulina, excitotoxicitate, cresterea calciului intracelular, stres oxidativ, diminuarea activitatii neurotrofice, accelerarea imbatranirii celulare ca raspuns al alterarii activitatii telomerilor si scurtarea telomerilor, fapt ce poate duce la apoptoza celulara. In acest exemplu, TDM este caracterizat printr-un exces de mediatori distructivi si de o insuficienta de protectie sau regenerare. Acesti factori interactioneaza si sunt precursorii unor boli fizice si participa la accelerarea imbatranirii celulare.

RITMUL CIRCADIAN, MELATONINA SI DEPRESIA Ceasul biologic situat in nuclei suprachiasmatici ai hipotalamusului anterior, au un rol vital in organizarea ritmurilor circadiene de mai multe tipuri biologice. In depresia sezoniera si in tulburarile bipolare se pare ca ritmul circadian este implicat direct in geneza tulburarilor. Informatiile disponibile afirma faptul ca ritmul circadian este implicat direct in majoritatea Tulburarilor depresive unipolare (TDU) dar sunt necesare studii ulterioare de o mai mare amploare pentru a putea concluziona aceasta ipoteza. Melatonina si agonist melatonina au efecte cronobiotice, ceea ce inseamna ca ele pot reajusta sistemul circadian. Tulburarile afective sezoniere si tulburarile de stare cauzate de proasta functionare a ritmului circadian sunt tratabile la nivel teoretic prin manipularea ritmului circadian folosind tratament bazat pe farmaceutice cronobiotice, cronoterapie sau terapie in lumina stralucitoare. In TDU, melatonina, singura, nu are efect anti-depresiv dar compusii melatoninergici au demonstrat proprietati antidepresive. Dintre acesti compusi, cel mai puternic este agonist-melatonina, agomelatina, care combina agonistii MT1 si MT2 cu receptorul antagonist 5-HT(2C). Adaugand efectul cronobiotic inhibitiei 5-(receptor) se poate explica impactul rapid al agomelatinei

asupra depresiei. Studiile arata ca agomelatina a avut un impact asupra calitatii somnului si asupra sistemului reticulat activator ascendant(SRAA). Viitoare cercetari sunt necesare pentru a explica mai bine efectul agomelatinei si a altor compusi melatoninergici asupra ciclului circadian a pacientilor cu TDU. Rezumand, antidepresivele cu proprietati cronobiotice intrinseci ofera o abordare noua asupra tratamentului depresiei. Agonistii melatoninei in insomniile primare si depresiile asociate insomniei. Sunt ei superiori sedativelor hipnotice?

Tratamentul farmaceutic actual impotriva insomniei presupune utilizarea de sedative hipnotice precum benzodiazepamul si non-benzodiazepamul. Cu toate ca benzodiazepamul imbunatateste somnul, multiplele efecte adverse ale acestuia impiedica aplicarea sa ca tratament. Efectele adverse includ insuficienta functiilor cognitive, mahmureala si dependenta. Non-benzodiazepamul este eficient in initierea somnului dar nu este la fel de eficace in imbunatatirea somnului precum benzodiazepamul. In plus, utilizarea sa prelungita produce efecte adverse similare ca si cele provocate de benzodiazepam. In masura in care insomnia este asociata cu scaderea cantitatii de melatonina nocturna, administrarea de melatonina este o strategie mult utilizata in tratarea insomniilor. Melatonina poate fi eficienta in imbunatatirea calitatii somnului fara efecte adverse asociate sedativelor hipnotice. Ramelteon, un analog sintetic al melatoninei, care prezinta o viata mai lunga si o afinitate mai mare pentru receptorii melatonergici MT1 si MT2 s-a dovedit a fi eficient in initierea si imbunatatirea starii somnului, atat la pacienti adulti cat si varstnici, fara a provoca mahmureala, dependenta sau deficiente cognitive. Insomnia este de asemenea o plangere majora venita din partea pacientilor ce sufera de tulburari depressive si este deseori agravata de antidepresive conventionale, in special inhibitorii specifici ai recaptarii serotoninei. Antidepresivul agomelatina, un agent cu afinitate pentru receptorii melatonin MT1 si MT2, constituie o noua abordare in tratamentul tulburarilor depresive. Agomelatina amelioreaza simptomele depresiei si imbunatateste calitatea somnului. Luate impreuna, dovezile indica faptul ca receptorii agonisti MT1/MT2, precum ramelteon sau agomelatina pot fi importante produse farmaceutice in combaterea insomniei si depresiei asociate insomniei.

AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZARA

MECANISMUL DE ACTIUNE AL AGOMELATINEI

10

11