Tema nr.

2 Sistemul nervos central

Baza elementara a SNC si unitatea elementara a acestuia.
Unitatea elementara a sistemului nervos este neuronul. El are o
citoarhitectura specifica adaptata functiilor pe care le are.
Neuronul este caracterizat ca un corp(soma) dendrite (receptori) si
elemnetul terminatiile axonului.
Ca in orice celula umana neuronul contine un sir de organite : nucleul,
nucleoni, mitocondrii, reticol indoplasmatic, lizozoni, robozomi,
membrane citoplasmatica si aparatul Golgic.
Neuronul nu contine centrul celular, astfel neuronii nu se divid.
Neuronul contine organite specifice care sunt corpusculii Nissl si
neurofibrele (neurotuburi)
Corpusculii Nissl sint niste organite proteice formate din niste tubusoare
aranjate paralel de care sunt atasati ribozolii. Functia principala e cea de
sinteza a proteinelor.
Neurofibrele sint niste agregate proteice filomentoase amplasate in tot
corpul neuronului si include neurofilamentele si neurotuburii
 Functia neurofinamentelor este de suport pentru neuron si sunt caracterizati ca
niste subunitati de proteine globulare si au un diametru de 80-100 anometri.
Neurotubulii au diametru de 10 ori mai mare si contin o proteina specifica tubulina,
gratiei careia se realizeaza transportul axonal.
Axonii sint niste fibre nervoase, prin ei trec informatia ce vine de la scoarta si duce
la picior, mina, la un anumit organ. Sunt doua feluri: mielinici si amielinici.
• Mielinici au urmatoarea structura:
Axoplasma
Axolema
Teaca de mielina
Teaca Schwan
Nucleele celulelor Schwan
Strangulatiile Ranvier.
Viteza de propagare a impulsurilor nervoase prin fibrele nervoase mielinice aste de
120 m/s. Se propaga impulsuri prin salturi de la o strangulatie Ranvier la alta. Mielina
se formeaza prin rularea in spirala a celulelor Schwan din care inlatura citoplasma.
Mielinizarea incepe in a patra luna de viata intrauterina si se termina catre 12-15 ani.
Salturi importante de mielinizare au loc la virsta de 3-5 ani la maturi, majoritatea
axonilor sunt mielinici.
• Amielinicii au acea structura ca fibrele mielinice doar ca lipseste teaca de mielina.
Viteza de 3-4 ori m/s. impulsul se propaga in cazul acestor fibre nu prin salturi ci
din aproape in aproape de aceea viteza ets mai mica.
 Tipuri de neuroni: Receptori.

• Dupa amplasarea prelungirilor nervoase

distingem urmatoarele tipuri de neuroni:
• Unipolari (cap+axon)
• Bipolari (axon + o dendrita)
• Multipolari (axon + o ramificatie de dendrite)
• Pseudounipolari (se intilnesc rar, un axon
rasucit)
(A) neuron unipolar (ex neuron zona somestezică senzorială, ganglion spinal);
(B) neuron bipolar (ex neuron bipolar retinian)
(C) neuron multipolar (ex motoneuron).
Neuron multipolar
Dendritele

Dendritele sunt scurte şi transporta impulsurile catre corpul celular.

Axonii:

• variaza in lungime de la nanometri la 1 metru

• nu contin corpusculi Nissl
• transporta impulsurile nervoase de la corp celular catre periferie
• in interiorul lor exista doua fluxuri axoplasmice:
- transportul axonal anterograd de la corpul celular catre
terminatiile axonului)
- transportul axonal retrograd (de la terminatia distala a
axonului catre corpul neuronal), având funcţia de returnare a
materialelor utilizate sau depreciate pentru a fi refacute.

Atentie! Este calea prin care toxinele sI vitaminele sunt transportate spre
SNC dinspre periferie.
Stratificarea cortexului cerebral

A. Neuroni corticali evidenţiaţi prin

tehnica Golgi-Cox.
Figura arată că axonii se termină prin
ramificaţii complexe în straturile
IVa şi IVc (350–450 mm în
diametru). În centrul figurii este o
ramificaţie completă iar pe
laterale sunt jumătăţi de
ramificaţii.
(B) Output din cortex.
Figura arată că axonii (ax) celulelor
piramidale mici (Py) din straturile
II şi III ies în mare măsură din
cortex şi ajung în zona albă
subcorticală, pentru a reintra în
cortex prin altă parte. Axonii
celulelor piramidale din straturile
V şi VI merg spre nucleii
subcorticali sau către cerebel,
măduva spinării sau trunchiul
cerebral
• Dupa functiile pe care le indeplinesc neuronii distingem:
Neuroni motori
Neuroni de contact
Neuroni senzitivi.
Neuronii motori se afla in limitele sistemului nervos central, prelungirile
lor (axonul) pleaca spre organul electar (muschi, glanda…) realizind reactia de
raspuns.
Neuronii de contact la fel se fla in limitele sistemului nervos central si
realizeaza contact dintre neuronii senzitivi si cei motori.
Neuronii senzitivi (receptorii) corpurile lor se fla in ganglionii nervosa (in
afara de Sistemul nervos central) de obicei acesti neuroni sunt bipolari
(dendrite) o prelungire pleaca spre periferie captind informatia de la receptor.
Cealalta prelungire (axonul) transmite informatia in sistemul nervos central.
• Receptorii sunt de trei feluri:
Exteroreceptorii (receptorii pielii, a mucoaselor si aparatele senzoriale)
Proprioreceptorii ( receptorii muschilor, tendoanelor, ligamentelor.)
Interoreceptorii (receptorii organelor interne, vasele sangvine, mediul
intern din organism.)
Receptorul este a cea formatiune nervoasa care transforma energia din
exterior in impul nervos. Acest impuls este transmis la scoarta cerebrala
transformindu-se in senzatii.
 Filogeneza si embriogeneza neuronului.
• Filogeneza este cel mai simplu tip de sitem nervos difuz. Se intilneste la
meduza. E prevazut din neuroni ce se leaga intre ei prin prelungiri, de
aceea la actiunea oricarui stimul asupra acestor animale organismul
reactioneaza in intregime.
• Sitemul nervos ganglionar - sunt mai multi neuroni si incepe dezvoltarea
sa la viermi, ganglionii reprezinta niste formatiuni deja specializate ce
permit rimei sa reactioneze pe segment.
• Sistemul nervos tubular incepe sa se dezvolte la acroniate (brocostoma)
unde sistemul nervos este reprezentat de o coarda in care sunt amplasati
compact neuronii. La pesti in partea cefalica se formeaza 3 vizicule
(rombencefalon, miezencefalon, prozencefalon)
Ulterior la pestii superiori, pasari, mamifere, la om se dezvolta 5 vezicule ce
progreseaza neincetat.
• Mielencefalonul.
• Metencefalonul.
• Mezencefalon.
• Diecenfalon.
• Telencefalon.
Exista renumita lege a lui Hekel ce consta in aceea ca embrigeneza este o
structura repetare a filogenezei.
 Embriogeneza neuronului.
• Neuronul deriva din celulele ectordermale formind neuroblastul apolar din care
formeaza neuroblastul polar cu axon, apoi se formeaza neuronul matur cu
prelungirile sale gratie proceselor sintetice din soma. Sa constat ca daca pe axon se
aplica o legatura, se observa ca partea de jos a axonului se atrofiaza, adica are loc
fenomen de degenerescenta a neuronului. Daca scoatem legatura, axonul
regenereaza, creste inapoi dar daca moare si soma nu se mai regenereaza.
• Neuroglia- tesutul nervos pe linga neuroni mai contine si celule gliale care sunt de 10
ori mai mici decit neuronii , principalele tipuri de neurogliare sunt: astrocitele(astrii),
oligodendrocitele si celule Schwan.
Functiile neurogliei
De nutritie
Participa la formarea mielinei datoria celulelor Schwan.
Intra in componenta unor membrane ale sistemului nervos (bariera
hemato- encefalica)
Functia de fagocetare (fagocite microbe si resturile de neuroni-
leucocitele)
Se distinge microglia care este glia periferica si microglia (glia centrala)
 Legile conducerii impulsului nervos. Conductibilitatea prin fibrele nervoase are la baza o serie de legi:

• Legea integritatii morfo-functionale. Potrivit acestei legi conducerea impulsului necesita integritatea
anatomica si functionala a fibrei nervoase. Comprimarea, legaturarea sau anestezierea fibrei reduce sau
anuleaza conductibilitatea. Legea fibrei se insoteste de o disfunctie reversibila sau doar in functie de
importanta leziunii.

• Legea conducerii izolate se refera la proprietatea fiecarei fibre de a conduce exclusiv si independent
impulsurile proprii, fara a influenta fibrele din vecinatate fapt care explica posibilitatea efectuarii unor
miscari sau unor comenzi foarte precise. Aceasta proprietate se datoreaza in cea mai mare masura tecii de
mielina. S-a dovedit ca lezarea acestei teci se insoteste de difuzia excitatiei catre fibrele vecine ceea ce
explica necoordonarea miscarii.

• Legea conducerii bilaterale. Se refera la capacitatea fibrei nervoase de a conduce excitatea in ambele
sensuri:
un sens centripet ( de la periferie catre centru)
sens centrifug(de la centru la periferie)

• Legea conducerii nedetrimentiale potrivit careia impulsul este condus fara nici o pierdere, amplitudinea
undei de propagare fiind aceeasi de-a lungul fibrei indiferent de cit de lunga este aceasta.

• Legea multiplicarii impulsului nervos la nivelul terminatiilor axonale asigura distributia impulsului nervos la
nivelul tuturor terminatiilor axonale indiferent cit de multe sunt acestea.

• Legea totul sau nimic. Fibrele nervoase raspund maximal la un stimul prag iar o data format impulsul in
orice punct al fibrei acesta este transmis nemodificat pe intreaga fibra. Daca stimulul nu atinge nivelul de
prag acesta nu se produce in impuls si stimulul nu se va transmite.
 Proprietatile de baza ale neuronului. Sinapsa

• Neuronii sunt dotati cu 2 proprietati principale:

Excitabilitatea.
Conductibilitatea.
• Excitabilitatea este proprietate de a raspunde la diversi stimuli chimici, fizici iar neuronul poate raspunde la excitant prin doua
posibilitati:
Pozitiv (excitatia)
Negativ (inhibitia sau blocajul)
Neuronul poseda potential electric. In organismul uman se disting trei tesuturi:
Nervos
Muscular
Ganglionar.
• In stare de repaus neuronul e incarcat negativ astfel in repaus membrana neuronala e polarizata cu sarcini negative la interior si
pozitive la exterior.
La actiunea stimulelor apare un potential de actiune ce propaga excitatii, are loc depolarizarea si aparitia potentialelor de actiuni.
Neuronii au proprietati de a conduce impulsuri prin fibre nervoase.(axonii)
Fibrele nervoase sunt dotati cu terminatii axonale la capatul carora se amplaseaza butonii terminali.
• Sinapsa- este regiunea de contact a neuronilor sau neuroefectoarelor(muschi, glanda) la nivelul carora au loc transformari
morfofunctionale ce duc la excitatia elementului postsinaptic, atunci cind intra in activitate elementele presinaptice.Sinapsa este
formata din trei regiuni:
Regiunea presinaptica
Spatiul sinaptic
Regiunea postsinaptica
• Regiunea presinaptica este butonul terminal al axonului si contine: mitocondrii si vizicule sinaptice umplute cu mediatori. Mai contine
membrane presinaptice..
• Spatiul sinaptic este mai mic de 200-300 A (amstre)
• Regiunea postsinaptica reprezinta o portiune din citoplasma altui neuron. Si este legata de membrana presinaptica cu receptori
specifici.
Un neuron poate transmite altor neuroni pina la 5-8 mii de sinapse, inteligenta depinde de numarul de sinapse la gemeni un
neuron poate transmite pina la 60 mii de sinapse.
La om predomina sinapsele chimice dar mai exista si sinapse electrice, in cele chimice mesajul se transmite pe cale chimica
gratie unor substante specializate numite mediatori ce se sintetizeza la nivelulul corpului si se depoziteaza in veziculele sinaptice. Cind
influxul ajunge in buton, veziculele se sparg, mediatorul defundeaza in spatiul sinaptic si se cupleaza cu receptorii din membrana
postsinaptica astfel asigurind transmiterea mesajului.
Avem mediatori cu statut de excitatie (acetilcolina, adrenalina, dopamine). Cu statut de inhibitie exista acidul gaba mediatori
mixti ca cserotonina si taurina (substante proteine).
Butonul terminal al axonului conţine
câteva vezicule mici (20-40 nm) cu rol
important în transmiterea nervoasă,
pentru că au în interior moleculele
unei substanţe transmiţătoare.

Membrana pre-sinaptică este separată

de cea post-sinaptică de o fantă de 30-
40 nm. Membrana post-sinaptică
apare la microscop mai groasă şi mai
densă decât cea pre-sinaptică.

Prezenţa veziculelor sinaptice, precum

şi îngroşarea post-sinaptică permit
determinarea polarităţii fiziologice,
adică transmiterea impulsului nervos
într-un singur sens, de la membrana
pre-sinaptică la cea post-sinaptică.

Există multe tipuri de sinapse – o

estimare rezonabilă ar fi că, în SN
există 1014 tipuri de sinapse (sinapse
clasice, sinapse electrice, sinapse
temporare – “varicozităţi”, sinapse
reciproce, sinapse “în grup”)
(A) Varietăţi de sinapse
(a) Sinapsă electrică;
(b) Sinapsă conţinând vezicule dense;
(c) Sinapse “în trecere” sau varicozitate;
(d) Sinapsă inhibitorie (cu vezicule elipsoidale)
pe segmentul iniţial al axonului
(e) Excrescenţă dendritică;
(f) Sinapsă prin excrescenţe;
(g) Sinapsă inhibitorie;
(h) Sinapsă axo-axonică;
(i) Sinapsă reciprocă;
(j) Sinapsă excitatorie
(B) Secţiune transversală prin trei procese
neuronale: 1 axon şi două dendrite. De jur
împrejur sunt celule gliale.
(C) Secţiune transversală prin trei procese
neuronale: 1 axon şi două dendrite.
Dendritele formează o pereche reciprocă şi
sunt aranjate în buclă de feed-back negativ
(excitaţia uneia determină inhibiţia
celeilalte).
(D) Sinapsă reciprocă între două dendrite. Aici
există un feed-back pozitiv (excitarea
dendritei de jos determină excitarea
dendritei de sus)
 Proprietatile generale ale sinapsei.

• Intirzierea sinaptica- cind un impuls ajunge la terminatiile sinaptice exista un interval de timp care trece pina la
obtinerea unui raspuns in neuronal postsinaptic, acest interval este numit intirziere sinaptica. In cosecinta conducerea
intr-un lant de neuroni este cu atit mai intirziata cu cit exista mai multe sinapse in lantul neuronal.

• Conducerea unidirectionara – sinapsele permit conducerea intr-o singura directie de la terminatiile presinaptice la cele
postsinaptice

• Vulnerabilitatea la hipoxie si unele medicamente. Aceasta proprietate este o explicatie pentru efectuarea neurologica
in cazul anesteziilor intoxicatiilor si a privarii de oxigen.

• Fatigabilitatea sinapsei- stimularea repetata si rapida a terminatiilor presinaptice face ca numarul de descarcari prin
neuronul postsinaptic care la inceput este foarte mare sa scada progresiv in timp. Acest fenomen numit fatigabilitate
(instabilitate) este important pentru ca explica aparitia oboselii in momentul suprasolicitarii unor arii neuronale.
Aceasta oboseala apare ca un mecanism de protectie impotriva hiperactivitatii neuronale. Se presupune ca mecanismul
oboselii ar fi o simpla epuizare a rezervelor de substante transmitatoare din terminatiile presinaptice.

• Sumatia temporaspatiala- se refera la faptul ca impulsurile nervoase ca intensitate subprag, se pot suma pentru a
atinge nivelul de prag, astfel realizindu-se un potential de actiune.

• Ocluzia – in cazul unor excitanti puternici stimularea concomitenta a doi nervi aferenti ( de pe linga) determina un
raspuns mai slab decit suma raspunsurilor separate ale fiecaruia.. datorita acestui fenomen raspunsurile reflexe ale
muschiului la o excitatie indirect vor fi mai mici decit in cazul excitarii directe.

• Facilitatea postetanica – dupa o stimulare repetitiva aplicata pe terminatiile presinaptice ale neuronilor pentru o scurta
perioada de timp neuronii devin mai excitabili decit in mod obisnuit. In timpul acestei perioade este facilitata trecerea
unor impulsuri ulterioare, prin acest fenomen neuronii pot stoca o cantitate mai mare de informatii, fenomen care ar
putea sta la baza memoriei de scurta durata.

• Postdescarcarea – o excitatie aplicata pe nervul aferent este urmata de o descarcare aferenta a neuronului prelungita
si dupa incetarea excitatiei fenomen denumit postdescarcare si explicit prin existenta neuronilor intercalari.
Mulţumesc pentru atenţie !