Permutări. Matrice.

Determinanți

1. Permutări
Definiția 1. Fie un număr natural nenul. O funcție bijectivă se numește
permutare de grad .
Mulțimea permutărilor de grad conține elemente și se notează .

Exemplu de permutare. Funcția este o permutare de grad 4.

În acest caz și .

Înmulțirea permutărilor. Fie și două permutări de grad . Permutarea , unde „ “ este operația
de compunere a funcțiilor, se numește produsul permutărilor și și se notează .

Proprietăți

1. Înmulțirea permutărilor este asociativă: deci au sens expresii de

forma : pentru orice şi orice număr natural nenul .

2. Permutarea are proprietatea , pentru orice , şi se numește

permutare identică.
3. Dacă , atunci permutarea se notează , se numește
inversa permutării și are proprietatea .

Inversiuni, semnul unei permutări

Definiţia 2. Se numește inversiune a permutării o pereche ordonată

, cu și .
Numărul inversiunilor unei permutări se notează , iar numărul se notează și se
numeşte semnul permutării . Dacă (deci este par), atunci se numește permutare
pară, iar dacă (deci este impar), se numește permutare impară.

Proprietăți
4. , oricare ar fi .
5. .
6. , oricare ar fi .

Exemplu. Fie .
Inversiunile permutării sunt , deci
și este permutare impară.
Definiția 3. Fie , cu . Permutarea cu proprietățile: și
, pentru orice , se numește transpoziție și se notează .

Exemplu. .

Proprietăţi
7. .
8. .
9. .
10. Orice transpoziție este o permutare impară.

2. Matrice

În cele ce urmează, reprezintă una dintre mulțimile sau , iar și sunt două numere
naturale nenule.

Definiţia 4. O funcție se numește matrice cu linii și coloane (sau

de tip ), cu elemente din mulțimea .
Imaginile unei astfel de funcții se așează într-un tablou (tablou de tip matriceal) cu linii și coloane, în
care elementul de pe linia și coloana reprezintă imaginea perechii prin funcția , element care
se notează .

Exemplu. , unde și .

Mulțimea matricelor de tip cu elemente din mulțimea se notează . O matrice de tip

se numește matrice pătratică de ordin , mulțimea acestor matrice se notează .

Operații cu matrice

Adunarea matricelor. Fie . Matricea se

numește suma matricelor și și se notează .
Înmulţirea cu scalari. Fie și . Matricea se numește
produsul matricei cu scalarul și se notează .
Înmulțirea matricelor. Fie și . Matricea ,
unde , pentru orice și , se numeşte
produsul matricei cu matricea și se notează .
Proprietăți

Dacă operațiile de mai jos au sens, atunci:

1. , deci înmulțirea matricelor, acolo unde are sens, este asociativă.
2. și , deci înmulțirea matricelor este distributivă faţă de
adunarea matricelor.
3. Înmulțirea matricelor este operație algebrică pe mulțimea , adică produsul are sens
pentru orice şi, în acest caz, .

4. Matricea are proprietatea , oricare ar fi

și se numește matricea unitate.

Observaţie. Cum, în general, , calculul algebric nu respectă regulile obişnuite la numere. Astfel,
de exemplu,

Dacă , cu , atunci și

Transpusa unei matrice. Transpusa matricei este matricea ,

unde , pentru orice și .

Exemplu. și .

Teorema lui Hamilton-Cayley

Fie . Atunci , unde (în general,

matricea de tip cu toate elementele egale cu se notează ).

3. Determinanți

Definiţia 5. Fie . Numărul

se numește determinantul matricei și se notează sau . Un determinant

de ordin este determinantul unei matrice pătratice de ordin .

 Determinanți de ordin doi. .

 Determinanți de ordin trei.

Proprietăți. Fie . Atunci:

1. . Datorită acestei propoziții, orice proprietate a unui determinant
referitoare la linii este adevărată și pentru coloane.
2. Dacă are o linie cu toate elementele egale cu , atunci .
3. Dacă matricea se obține din prin schimbarea între ele a două linii, atunci .
4. Dacă are două linii egale, atunci .
5. Dacă se obține din prin înmulțirea elementelor unei linii cu un număr , atunci
.
6. Dacă are elementele liniei de forma ai1  ai1  ai1 , ai 2  ai 2  ai 2 ,..., ain  ain  ain , atunci
det  A  det  A   det  A  , unde matricea A se obține din A prin schimbarea liniei i cu linia

ai1 , ai 2 ,..., ain iar matricea A se obține din A prin schimbarea liniei i cu linia ai1 , ai 2 ,..., ain .
7. Dacă se obține din prin adunarea liniei cu linia înmulțită cu un număr , atunci
.
8. (minorul ) este determinantul matricei obținută din prin suprimarea liniei și coloanei .
Numărul se numeşte complementul algebric al elemen tului din matricea .
Atunci (dezvoltarea după linia ).
9. , oricare ar fi .

4. Aplicaţii ale determinanților în geometrie

 Ecuaţia unei drepte determinate de două puncte

Ecuația dreptei , unde și , este .

 Aria unui triunghi

Pentru punctele și se notează cu și cu aria

triunghiului . Atunci:

a) ;
b) sunt coliniare .
 Matrice inversabile

1.Matrice inversabile
Definiție. Matricea se numește inversabilă dacă există o matrice astfel încât
.

Dacă pentru o matrice există o matrice cu o proprietate din definiție,

atunci este unica matrice cu această proprietate, se notează cu și se numește inversa matricei
.

Teoremă Matricea este inversabilă dacă și numai dacă .

Calculul inversei unei matrice.

Pentru , se notează cu matricea transpusă a complemenților algebrici ai

elementelor matricei . Matricea se numește adjuncta lui .

Dacă , atunci .

Observații.

1.Dacă , atunci .

2.Dacă , atunci .

3.Dacă , atunci , adică matricea nu are neapărat elemente întregi.

2.Ecuații matriceale
Fie două matrice inversabile și . Atunci :

a) Ecuația , are soluția unică .

b) Ecuația , are soluția unică .
c) Ecuația , are soluția unică .

.
 Sisteme de ecuații liniare

Definiție. Sistemul , cu

se numește sistem liniar cu ecuații și necunoscute sau de tip .

Prin soluție a sistemului înțelegem un ordonat , cu proprietatea că

numerele verifică cele ecuații ale sistemului. Matricea (adică
matricea coeficienților necunoscutelor ) se numește matricea sistemului.

Definiție. Un sistem liniar cu ecuații și necunoscute și matricea se numește sistem Cramer

dacă și matricea sistemului este inversabilă.

Teorema (Regula lui Cramer). Un sistem Cramer are soluție unică. Soluția a unui
sistem Cramer se determină astfel : unde este determinantul
matricei a sistemului, iar este determinantul matricei obținute din prin înlocuirea coloanei “i”

cu coloana a termenilor liberi.

Rangul unei matrice

Fie și . Un determinant obținut din determinantul lui prin

suprimarea a m – k linii și n – k coloane se numește minor de ordinul k al matricei .

Definiție. Fie și . Numărul se numește rangul lui

dacă :

a) există un minor nenul de ordinul

b) toți minorii de ordin strict mai mare decât (dacă există) sunt nuli.

Rangul matricei este 0.

Proprietăți

1. a) există un minor nenul de ordin și

b) toți minorii de ordin (dacă există) sunt nuli.

2. a) există , un minor nenul de ordin și

 b) toți bordații lui (dacă există) sunt nuli. (Un bordat al lui este un
minor de ordinul obținut din adăugarea la a elementelor unei
linii și ale unei coloane disponibile din ).

Sisteme liniare

Definiție. Un sistem liniar se numește compatibil dacă are soluții. Dacă soluția este unică, el se
numește compatibil determinat, iar în caz contrar compatibil nedeterminat. Un sistem liniar fără
soluții se numește incompatibil.

Dacă este matricea unui sistem liniar cu coloana termenilor liberi , atunci matricea

obținută prin adăugarea la a coloanei b se notează și se numește matricea extinsă a sistemului.

Teorema(Kronecker-Capelli). Un sistem liniar de matrice este compatibil dacă și numai dacă

.

Stabilirea compatibilității. Fie un sistem liniar de tip

- Se determină și fie un minor nenul de ordin (minor principal).

- Dacă , se calculează bordații lui cu elementele fiecărei linii disponibile din și
coloana termenilor liberi (minorii caracteristici). Atunci toți
minorii caracteristici sunt nuli (Teorema lui Rouche).

Rezolvarea sistemelor compatibile. Fie un sistem liniar de tip . Liniile (coloanele)

corespunzătoare lui se numesc linii (coloane) principale ale lui . Restul se numesc linii (coloane)
secundare.

- Ecuațiile corespunzătoare liniilor secundare se numesc ecuații secundare și se suprimă.

- Necunoscutele corespunzătoare coloanelor secundare se numesc necunoscute
secundare și se trec în membrul drept ca parametrii.
- Pentru fiecare valoare a parametrilor se obține un sistem Cramer care se rezolvă.
- Dacă , atunci sistemul nu are necunoscute secundare și este compatibil
determinat. În caz contrar este compatibil nedeterminat.

Sisteme omogene

Definiție. Un sistem liniar se numește omogen dacă toți membrii liberi sunt nuli.

Proprietăți. Fie un sistem liniar de tip , de matrice .

3. Un sistem omogen este compatibil. El are soluția , numită soluția

nulă.

4. Un sistem omogen are soluții nenule este compatibil nedeterminat .

5. Dacă , atunci sistemul are soluții nenule .

Metoda lui Gauss

Sistemele liniare și cu același număr de necunoscute se numesc echivalente dacă au

aceleași soluții.

Deoarece schimbarea locului ecuațiilor într-un sistem liniar transformă sistemul într-unul
echivalent putem presupune că . Pentru fiecare , înmulțim prima ecuație cu
și o adunăm cu ecuația “i”. În acest fel, în ecuațiile 2,3,...,m necunoscuta are coeficientul 0.

Păstrăm prima ecuație și continuăm procedeul, atât cât este posibil, pentru celelalte
necunoscute. Se obține în final un sistem pentru care stabilirea compatibilității este imediată.
Limite de șiruri. Limite de funcții. Funcții continue. Funcții derivabile

1. Șiruri de numere reale

Șiruri mărginite

Șirul  xn n 1 este mărginit superior dacă există M  astfel încât xn  M , n  1 .

Șirul  xn n 1 este mărginit inferior dacă este m astfel încât xn  m, n  1 .

Șirul  xn n 1 este mărginit dacă este mărginit inferior și superior.

Observație. Șirul  xn n 1 este mărginit dacă există M  0 astfel încât xn  M , n  1 .

Șiruri monotone

Șirul  xn n 1 este crescător (strict crescător) dacă xn  xn 1 (respectiv xn  xn 1 ), n  1 .

Șirul  xn n 1 este descrescător (strict descrescător) dacă xn  xn 1 (respectiv xn  xn 1 ), n  1 .

Limite de șiruri. Șiruri convergente/divergente. Criterii de convergență

Șirul  xn n 1 are limita   (scriem lim xn   )dacă orice vecinătate a lui  conține toți termenii
n 

șirului începând de la un anumit rang. Un șir este convergent dacă are limită finită; în caz contrar șirul
este divergent.

Dacă un șir are limită, atunci orice subșir al său are aceeași limită. Un șir care conține două subșiruri
cu limite diferite este divergent.

1
1. Dacă  xn n 1 este un șir crescător și nemărginit, atunci lim  0.
n  xn

2. Criteriul majorării. Fie  an n1 un șir cu termeni pozitivi, convergent la zero și  xn n 1 un șir cu
proprietatea că există   astfel încât xn    an , pentru orice n  1. Atunci  xn n1 este
convergent și lim xn   .
n 

Consecință ( 0  M ). Fie  an n1 un șir convergent la zero și  xn n1 un șir mărginit. Atunci
lim an xn  0 .
n 

3. Criteriul cleștelui. Fie  an n1 ,  xn n 1 și  bn n 1 trei șiruri astfel an  xn  bn pentru orice n  1 și

lim an  lim bn   . Atunci lim xn   .
n n n 

4. Teorema lui Weierstrass. Orice șir monoton și mărginit este convergent.

5. Criteriul raportului. Fie  xn n1 un șir cu termeni strict pozitivi astfel încât există limita
xn 1
lim   . Dacă 0    1, atunci lim xn  0 , iar dacă   1 , atunci lim xn   .
n  x n  n 
n

6. Lema Cesaro-Stolz. Fie șirurile  an n1 și  bn n1 astfel încât  bn n1 este strict crescător și
an 1  an an
nemărginit. Dacă există limita lim  , atunci lim .
n 1  bn
n  b n  b
n

Limite remarcabile de șiruri

  ap 
  sgn   , p  q
  , q  1
 bq  1, q  1
 
a p n p  a p 1n p 1  ...  a1n  a0  a p lim q n  
 ,pq
0, q   1,1
lim q 1 n 
n  b n q  b  ...  b1n  b0
q q 1n  bq
0, p  q  nu există, q  -1





n
 1  1 1 1
lim 1    lim 1    ...    e
n 
 n  n  1! 2! n! 

2. Limite de funcții

Mulțimea punctelor de acumulare a unei mulțimi nevide D  se notează D ' .

Funcția f : D  are limita   în punctul a  D ' (scriem lim f  x    ) dacă pentru orice
x 

șir  xn n1  D \ a astfel încât lim xn  a , atunci lim f  xn    .

n n 

Teoremă. Fie f : D  o funcție elementară și a  D . Atunci lim f  x   f  a  .

x a

Criteriul cu limite laterale. Dacă a este punct de acumulare al mulțimilor D   , a  și

D   a,   , funcția f : D  are limita   în punctul a dacă și numai dacă f are limită la
stânga și la dreapta în a și lim f  x   lim f  x    .
x a x a
 x
 1 1
Limite fundamentale. lim 1    e ; lim 1  x  x  e ;
x 
 x x0

sin x tgx arcsin x arctgx

lim 1; lim  1; lim  1; lim 1;
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x

ln 1  x  1  x   1  r ;
r
ex 1 a x 1
lim 1; lim  1; lim  ln a, a  0, a  1 ; lim
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x

Asimptote orizontale. Fie f : D  astfel încât  (respectiv  ) este punct de acumulare al lui
D . Dreapta de ecuație y  a , unde a , este asimptotă orizontală la graficul funcției spre 
(respectiv  ) dacă lim f  x   a (respectiv lim f  x   a ).
x  x 

Asimptote oblice. Fie f : D  astfel încât  (respectiv  ) este punct de acumulare al lui D .
Dreapta de ecuație y  mx  n , unde m, n  , m  0 , este asimptotă oblică la graficul funcției
spre  (respectiv spre  ) dacă

 f  x  f  x
lim m  xlim m
 x x și respectiv   x
lim  f  x   mx   n  lim  f  x   mx   n
 x  x 

Asimptote verticale. Fie f : D  și a un punct de acumulare al lui D . Dreapta de ecuație x  a

este asimptotă verticală la stânga (respectiv dreapta) pentru graficul funcției f dacă
lim f  x    (respectiv lim f  x    ).
x a x a

3. Funcții continue

Funcția f : D  este continuă în punctul a  D  D ' dacă pentru orice șir  xn n1  D astfel
încât lim xn  a , atunci lim f  xn   f  a  . Dacă a  D este un punct izolat atunci funcția este
n n 

prin definiție continuă în a .

Dacă a  D  D ' , atunci f este continuă în a dacă și numai dacă lim f  x   f  a  .

x a

O funcție f : D  este continuă pe D dacă este continuă în fiecare punct a  D .

Continuitate laterală. Dacă a  D este punct de acumulare pentru  , a   D , se spune că f
este continuă la stânga în a dacă lim f  x   f  a  (altfel scris f  a  0   f  a  ).
x a

Dacă a  D este punct de acumulare pentru  a,    D , se spune că f este continuă la dreapta

în a dacă lim f  x   f  a  (altfel scris f  a  0   f  a  ).
x a

Funcția f : D  este continuă în punctul a  D  D ' dacă și numai dacă f este continuă la
stânga și la dreapta în a , adică dacă și numai dacă f  a  0   f  a   f  a  0  .

Puncte de discontinuitate. a  D este punct de discontinuitate de speța I al funcției f : D 

dacă are limite laterale finite în a și nu este continuă în a . Dacă cel puțin una din limitele laterale nu
există sau este  , a este punct de discontinuitate de speța a II-a.

Operații cu funcții continue. Dacă funcțiile f , g : D  sunt continue în punctul a  D , atunci

 f   g ,  ,   , f  g , f , max  f , g  , min  f , g  sunt funcții continue în a , iar dacă
f
g  a   0 , atunci este continuă în a.
g

Fie funcțiile f : D  E și g : E  . Dacă f este continuă în a  D , iar g este continuă în

b  f a  E , atunci funcția g f :D este continuă în a. Avem

 
lim g  f  x    g lim f  x  (o funcție continuă comută cu limita).
x a x a

Proprietatea lui Darboux. O funcție f : I  are proprietatea lui Darboux pe intervalul I dacă
pentru orice x1 , x2  I și orice  cuprins între f  x1  și f  x2  , există c   x1 , x2  astfel încât
f c   .

O funcție f : I  are proprietatea lui Darboux dacă și numai dacă imaginea oricărui interval prin
funcția f este tot un interval (cu alte cuvinte, pentru orice interval J  I , mulțimea f  J  este
interval).

O funcție cu proprietatea lui Darboux nu are puncte de discontinuitate de speța I.

Teoremă. Orice funcție continuă f : I  are proprietatea lui Darboux.

Proprietăți ale funcțiilor continue.

1. Fie f :  a, b   o funcție continuă astfel încât f  a   f  b   0 . Atunci există c   a, b  astfel

încât f  c   0 .
2. O funcție continuă, care nu se anulează pe un interval I , are semn constant pe I .

3. Teorema lui Weierstrass. O funcție continuă f :  a, b   este mărginită și își atinge marginile
(adică există u, v   a, b , astfel încât f  u   min f  x  și f  v   max f  x ).

4. O funcție continuă f : I  este injectivă dacă și numai dacă este strict monotonă.

5. Dacă f : I  J este o funcție continuă și bijectivă, atunci f 1 : J  I este continuă.

4. Funcții derivabile
Funcția f :D are derivată în punctul a D  D' dacă există limita
f  x  f a
f '  a   lim  (numită derivata funcției f în punctul x  a ).
x a xa

Dacă f '  a   , se spune că f este derivabilă în punctul x  a . O funcție f : D  este

derivabilă pe D dacă este derivabilă în orice punct a  D . În acest caz, funcția x  f '  x  , x  D ,
se numește derivata funcției f .

Teoremă. Orice funcție derivabilă într-un punct este continuă într-un punct.

Derivate laterale. Dacă a  D este punct de acumulare pentru  , a   D , se spune că f are
f  x  f a
derivată la stânga în a dacă există limita lim  fs '  a   .
x a xa

Dacă a  D este punct de acumulare pentru  a,    D , se spune că f are derivată la dreapta

f  x  f a
în a dacă există limita lim  fd '  a   .
x a xa
Funcția f : D  are derivată în a  D  D ' dacă și numai dacă f are derivate laterale egale în
a . În acest caz, f s '  a   f d '  a   f '  a  .

Interpretarea geometrică a derivate. Derivata unei funcții (derivabile!) într-un punct este egală cu
panta tangentei la graficul funcției în acel punct.

Dacă f : D  este o funcție derivabilă, atunci ecuația tangentei la graficul funcției f în punctul
de abscisă x  a este y  f (a)  f '  a    x  a  .

Puncte unghiulare, de întoarcere, de inflexiune. Fie f : D  o funcție continuă dar care nu este
derivabilă în punctul x  a , însă are derivate laterale în a . Atunci:

 a este punct unghiular al graficului lui f dacă cel puțin o derivată laterală este finită;
  a este punct de întoarcere al graficului lui f dacă f s '  a    și f d '  a    (sau
invers);
 a este punct de inflexiune al graficului lui f dacă f s '  a   f d '  a   

Observație. Fie f : I  . Un punct a  I pentru care există r  0 astfel încât  a  r , a  r   I

se numește punct de inflexiune al funcției f dacă f are derivată în a (finită sau infinită) și este
convexă pe  a  r , a  și concavă pe  a, a  r  sau invers.

Reguli de derivare. Dacă u : D  E și f , g : E  sunt funcții derivabile, atunci:

1.  f  g'  f ' g ' ; 2.  f  '   f ' ,   ; 3.  fg  '  f ' g  fg ' ;

 1  f'  f  f ' g  fg '

4.     2 ; 5.    ; 6. f u  '  f ' u   u ' .
f  f g g2

Observație. Dacă u și v sunt funcții derivabile și u  0 , atunci funcția u  e

v v ln u
este derivabilă și
 u' v u'
u  '  e
v v ln u
 v 'ln u  v    u  v 'ln u  v  .
 u  u

Derivarea funcției inverse. Dacă f : D  E este derivabilă, bijectivă și f '  a   0 , unde a  D ,

atunci f 1
este derivabilă în punctul b  f  a  și  f  '  b   f '1 a  .
1

Formule de derivare a funcțiilor compuse

1. u   '  u
  1
u ' ,   
;  '  a
2. a
u u
ln a  u ' , a  0 ; 3. e  '  e
u u
u ';

4.  u  '  2u 'u ; 5.  ln u  ' 

u'
u
; 6.  log a u  ' 
u'
u ln a
;

u'
7.  sin u  '  cos u  u ' 8.  cos u  '   sin u  u ' ; 9.  tgu  '  ;
cos 2 u
u' u'
10.  ctgu  '   ; 11.  arcsin u  '  ; 12.
sin 2 u 1 u2
u'
 arc tgu  '  ;
1 u2
u' u'
13.  arccos u  '   ; 14.  arc ctgu  '  
1 u 2 1 u2
5. Proprietățile funcțiilor derivabile

Puncte de extrem. Fiind dată o funcție f : D  , un punct a  D se numește:

a. punct de maxim local dacă există U   a  astfel încât f  x   f  a  , x U  D ;

b. punct de minim local dacă există U   a  astfel încât f  x   f  a  , x U  D .

Un punct de minim sau maxim local se numește punct de extrem local al lui f . Dacă a este un
punct de extrem local al lui f , valoarea f  a  se numește extrem local al lui f (minim sau
maxim).

Teorema lui Fermat. Fie I un interval deschis și a  I un punct de extrem local al funcției f : I 
. Dacă f este derivabilă în punctul a , atunci f '  a   0 .

Consecință. Dacă f : I  este o funcție derivabilă pe un interval deschis I , atunci punctele de

extrem local ale funcției f se găsesc printre zerourile derivatei (punctele critice).

Teorema lui Rolle. Fie f :  a, b   o funcție continuă pe  a, b , derivabilă pe  a, b  , astfel încât

f  a   f  b  . Atunci există c   a, b  astfel încât f '  c   0 .

Consecințe. Fie f : I  o funcție derivabilă pe un interval I . Atunci:

C1. Între două zerouri consecutive ale funcției f se află cel puțin un zero al derivatei f ' .

C2. Între două zerouri consecutive ale derivatei f ' se află cel puțin un zero al funcției f .

Teorema lui Lagrange. Fie f :  a, b   este o funcție continuă pe  a, b și derivabilă pe  a, b  .

f b  f  a 
Atunci există c   a, b  astfel încât f '  c   sau f  b   f  a   f '  c  b  a 
ba

Consecințe ale teoremei lui Lagrange.

1. O funcție derivabilă cu derivata nulă pe un interval I este constantă pe I .

2. Două funcții derivabile cu derivatele egale pe un interval I , diferă printr-o constantă pe I .

3. Fie f : I  o funcție derivabilă.

a. Dacă f '  x   0 , pentru orice x  I , atunci f este crescătoare pe I ;

b. Dacă f '  x   0 , pentru orice x  I , atunci f este descrescătoare pe I .

4. Fie f : I  o funcție continuă pe I și a  I . Dacă f este derivabilă pe I \ a și există limita

lim f '  x     , atunci f are derivată în x  a și f '  a    .
xa

Teorema lui Cauchy. Dacă f , g :  a, b  sunt continue pe  a, b și derivabile pe  a, b  , astfel

f 'c f b   f  a 
încât g  a   g  b  , atunci există c   a, b  astfel încât  .
g 'c g b  g  a 

Teorema lui Darboux. Dacă f : I  este derivabilă pe un interval I , atunci derivata sa f ' are
proprietatea lui Darboux pe I .

Rolul derivatei a doua în studiul funcțiilor. Fie f : I  o funcție de două ori derivabilă pe un
interval I . Atunci:

a. Dacă f "  x   0 , pentru orice x  I , atunci f este convexă pe I;

b. Dacă f "  x   0 , pentru orice x  I , atunci f este concavă pe I;

c. Dacă a  I este un punct de inflexiune al funcției f , atunci f "  a   0 .

0 
Regula lui L`HOSPITAL(cazul , respectiv )
0 

Fie f , g : I   ( I interval) două funcții și x0 un punct de acumulare al lui I , astfel încât se

verifică ipotezele:

1. lim f  x   lim g  x   0 sau lim f  x   lim g  x   , ;2. f și g sunt derivabile pe

x  x0 x  x0 x  x0 x  x0

I \  x0  și g   x   0, x  I \ x0  ;

f  x
3. lim l ;
x  x0 g  x

f  x
Atunci lim l .
x  x0 g  x


OBSERVAȚIE: Analizând demonstrația teoremei lui L`HOSPITAL în cazul , constatăm că în ipoteza 1

nu este necesar ca lim f  x    , ci doar ca lim g  x    .
x  x0 x  x0