Linii de transmisie cu pierderi mici

Reluăm expresiile constantei de propagare şi impedanţei caracteristice în funcţie de

parametrii lineici şi de frecvenţă:

 =  + j = ( R + j L )( G + j C )

R + j L
Zc =
G + j C

Liniile de bună calitate, folosite în aplicaţiile de înaltă frecvenţă, au pierderi foarte mici;
având în vedere şi valorile mari ale frecvenţei, putem considera:
R   L; G   C .

Impedanţa caracteristică devine, cu bună aproximaţie, o mărime reală ( j = 1)

 R

L j +
Zc = L
  L .
 G  C
C  + j
 C 
În ceea ce priveşte constanta de atenuare, avem

 R  G 
= ( j ) LC 1 +  1 +
2
;
 j L  j C 

Ţinem cont de dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei radical:

1
1+ x =1+ x + ...
2
şi obţinem

 R  G   R G RG 
  j LC 1 + 1 +  = j LC 1 + + + .
 2 j L  2 j C  2 j L 2 j C 4 ( j )
2
LC 
 
Ultimul termen este neglijabil în comparaţie cu 1 (este de ordinul al doilea), astfel că, în final,
obţinem:

1 R G 1 R 
   +  LC + j LC =  + GZ c  + j LC .
2 L C  2  Zc 
Cum  =  + j  , putem identifica:

1
 1 R 
• constanta de atenuare  =  + GZ c  ;
2  Zc 

• constanta de fază  =  LC ;

 1
• viteza de fază c = = .
 LC
Concluzie: liniile de bună calitate, folosite în aplicaţii de bandă îngustă la înaltă frecvenţă
practic nu introduc distorsiuni de formă, deoarece constanta de atenuare şi viteza de fază sunt
independente de frecvenţă. Există o mică atenuare, dar partea imaginară a impedanţei
caracteristice poate fi neglijată.
Liniile pe care se neglijează constanta de atenuare   0 , se numesc linii fără pierderi sau
linii ideale.
Impedanţa caracteristică a cablurilor folosite în aplicaţiile profesionale a fost stabilită la 50 .
Companiile TV şi cele telefonice utilizează cabluri cu impedanţa caracteristică de 75 . Motivele
pentru care s-au ales aceste valori sunt următoarele:
-cablurile coaxiale fără dielectric (cu aer), capabile să vehiculeze semnale de putere maximă
(tensiune maximă de străpungere a aerului dintre conductoare) au o impedanţă caracteristică
de aproximativ 30 ;
-cablurile coaxiale fără dielectric proiectate pentru a introduce o atenuare minimă au o
impedanţă caracteristică de aproximativ 77 ; aceasta scade la 50  dacă se foloseşte un
dielectric uzual, cum e Teflonul.
De aceea, 50  este un compromis între 30 şi 77 şi o valoare potrivită pentru cablurile
umplute cu dielectric. Companiile TV şi de telefoane transmit semnale pe distanţe foarte lungi,
astfel încât atenuarea minimă este cel mai important criteriu. Cablurile cu aer sunt prevăzute cu
distanţoare din materiale dielectrice montate la intervale periodice.
Traseele de cupru deasupra unui plan de masă din plăcile de circuit imprimat au impedanţe
caracteristice de ordinul sutelor de  sau mai mici.