Caracteristicile operelor epice Autorul îș i exprimă indirect ideile și sentimentele prin

intermediul acțiunii și al personajelor. Are o acțiune ce poate fi prezentată pe momentele

subiectului literar și anume: expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și
deznodământul. Are personaje care săvârșesc acțiunea. Personajele sunt fictive, însă pot părea
de multe ori reale și sunt rodul imaginației autorului. Este prezent autorul. Se poate observa
prezența naratorului prin folosirea verbelor la persoana a III-a (narator obiectiv) și persoana I
(narator subiectiv). Modul de expunere specific genului epic este narațiunea, folosită în
relatarea faptelor ori evenimentelor în ordine cronologică. Narațiunea este completată și de
descriere și dialog, iar uneori și de monologul interior, atunci când sunt povestiri de tip jurnal
la persoana I.

Genul epic – definiție Opera epică este opera literară în care autorul își exprimă sentimentele,
gândurile și ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.

Speciile genului epic în proză Anecdotă; Autobiografie; Basm; Biografie; Jurnal; Memorii;
Mit; Nuvelă; Parabolă; Povestire; Roman; Schiță.

Cum demonstrezi apartenenţa unui text la genul epic Unul dintre primii pași pentru a
argumenta apartenența unui text la genul epic este definirea operei epice. Genul epic cuprinde
opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin
intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului. Un text aparține genului epic deoarece:
are acţiune – rezumat, eventual momentele subiectului; are personaje – prezentare scurtă; are
narator – felul naratorului, la ce persoană povesteşte; se foloseşte naraţiunea, ca mod de
expunere principal, dar, în funcţie de text, ea se împleteşte cu dialogul şi descrierea.