Sunteți pe pagina 1din 3

În literatură, specia literară desemnează o categorie de opere literare în cadrul fiecăruia dintre

cele trei genuri literare: epic, liric și dramatic.


Genul epic – definiție Opera epică este opera literară în care autorul își exprimă sentimentele,
gândurile și ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Caracteristicile
operelor epice Autorul își exprimă indirect ideile și sentimentele prin intermediul acțiunii și al
personajelor. Are o acțiune ce poate fi prezentată pe momentele subiectului literar și anume:
expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul. Are personaje
care săvârșesc acțiunea. Personajele sunt fictive, însă pot părea de multe ori reale și sunt rodul
imaginației autorului. Este prezent autorul. Se poate observa prezența naratorului prin
folosirea verbelor la persoana a III-a (narator obiectiv) și persoana I (narator subiectiv).
Modul de expunere specific genului epic este narațiunea, folosită în relatarea faptelor ori
evenimentelor în ordine cronologică. Narațiunea este completată și de descriere și dialog, iar
uneori și de monologul interior, atunci când sunt povestiri de tip jurnal la persoana I.

Ce rol au modurile de expunere într-un text epic Narațiunea are rolul de a dezvolta firul epic,
mai exact de a relata ori prezenta întâmplările.

Descrierea este folosită în expoziție în prezentarea cadrului și descrierea atmosferei, locul și


timpul acțiunii. Dialogul are rolul de a caracteriza indirect, cu ajutorul limbajului, personajele.
Dialogul asigură un dinamism aparte povestirii, prin schimbul de replici dintre personaje.
Monologul interior este o modalitate specifică prozei, atunci când un personaj analizează
propriile stări sufletești. Vorbirea personajului cu sine însuși. Speciile genului epic în proză
Anecdotă; Autobiografie; Basm; Biografie; Jurnal; Memorii; Mit; Nuvelă; Parabolă;
Povestire; Roman; Schiță.

Anecdotă Este o povestire scurtă în care se relatează un incident interesant, o scurtă poveste
amuzantă ori un eveniment curios. Această specie a genului epic este întotdeauna bazată pe
evenimente reale, cu oameni și personaje în locuri reale.
Scopul anecdotelor este de a exprima mai general nuvela în sine, pentru a forma o anumită
trăsătură de caracter. O anecdotă este mai aproape de pilda povestirii, figuri geometrice
umane și personaje himerice, dar se distinge de parabolă prin specificul său istoric. Nu este o
metaforă, nu are nici morală.

Autobiografie Este o relatare sub forma unei povești, așa cum s-a întâmplat, scrisă și
prezentată la persoana I.

Basm Denumit și poveste, împreună cu povestire, legendă și snoavă este una dintre cele mai
vechi specii ale literaturii orale. Basmul diferă de restul scrierilor fantastice, deoarece prezintă
evenimente și personaje care posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea
seamănă cu realitatea sau sunt chiar reale.

Biografie Este o expunere scrisă sau orală, care relatează despre viața și activitatea unei
persoane. Se poate referi la viața propriu-zisă a unei persoane. Autobiografia este o scriere al
cărei autor este chiar subiectul.
Jurnal Jurnalul intim este o specie a genului autobiografic. Termenul provine din limba
franceză veche, “journal”, care descinde din latinescul târziu “diurnalis”. O variantă a acestor
jurnale literare, de regulă jurnalele intime ale unor scriitor, care formează o specie literară
aparte a genului memorialistic.

Memorii Memorii este o specie a literaturii autobiografice, în care evenimentele istorice sau
de altă natură sunt recompuse pornind de la observații și experiențe strict personale.
Memoriile formează o subclasă a genului autobiografic.

Mit Este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor antice despre originea
universului și a fenomenelor naturii, în special despre eroi legendari și zei.

Nuvela este specia genului epic în proză care cuprinde schiță și roman, cu un singur fir
narativ, și urmărește un conflict unic în care puține personaje sunt antrenate în derularea unor
evenimente cu o intrigă foarte atent construită. Accentul se pune mai mult pe definirea
personajului decât pe acțiune.

Parabolă Este o narațiune care ilustrează unul sau mai multe principii instructive ori noractive
și care se deosebește de fabulă prin captul că prezintă, în general, personaje umane și nu
personaje animale, obiecte neînsuflețite sau plante, așa cum prezintă fabula.

Povestire Specie a genului epic, în proză, în care sunt relatate fapte din punctul de vedere al
naratorului. Acesta este martor sau participant la evenimentul povestit, povestire ce este, de
obicei, de mică întindere și relatează un singur fapt, cu personaje puține.

Roman Romanul este specie a genului epic, în proză, de mare întindere și cu o acțiune
complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative. Într-un roman sunt prezentate
personaje numeroase cu o personalitate bine individualizată și cu un destin ce este determinat
de trăsături, de caracter și întâmplările ce formează subiectul operei.

Schiță Schița este tot o specie a genului epic, în proză, dar de dimensiuni reduse și cu o
acțiune restrânsă unde participă un număr mai mic de personaje. În schiță se redă o întâmplare
scurtă și simplă, caracteristică a unui individ ori a vieții sociale.

Speciile genului epic în versuri Baladă; Epopee; Fabulă; Poem.

Baladă Specie a genului epic care înfățișează ca un amplu poem narativ, fără să excludă și
unele accente lirice, acolo unde, în general, se proiectează un eveniment istoric cu personaje
din timpuri istorice ori din vremuri legendare sau fantastice.

Epopee Este un poem epic de mari dimensiuni în care sunt povestite fapte eroice, istorice sau
legendare, ale unui personaj sau grup de oameni sau chiar ale unui popor. Sunt acțiuni uneori
ieșite din comun care se petrec în locuri ciudate și îndepărtate și unde participă personaje
supranaturale sau extraordinare.
Fabulă Specie care aparține genului epic și care reprezintă o scurtă povestire alegorică, de
obicei în versuri, în care autorul se identifică cu fenomene ale naturii, lucruri, animale, plante
și satirizează anumite deprinderi, mentalități și greșeli cu scopul de a le îndrepta.

Poem Specie a poeziei epice de întindere relativ mare, care are caracter istoric, mitologic,
eroic, filozofic, legendar. Aici se povestesc fapte mari ce sunt săvârșite de personaje
însuflețite de sentimente nobile.

Cum demonstrezi apartenenţa unui text la genul epic Unul dintre primii pași pentru a
argumenta apartenența unui text la genul epic este definirea operei epice. Genul epic cuprinde
opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin
intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului. Un text aparține genului epic deoarece:

are acţiune – rezumat, eventual momentele subiectului;

are personaje – prezentare scurtă;

are narator – felul naratorului, la ce persoană povesteşte;

se foloseşte naraţiunea, ca mod de expunere principal, dar, în funcţie de text, ea se împleteşte


cu dialogul şi descrierea.

S-ar putea să vă placă și