GENUL EPIC

A REALIZAT ELEVA CLASEI A X-A

GUȚU VERONICA
 GENUL EPIC – DEFINIȚIE
• Opera epică este opera literară în care autorul își exprimă sentimentele,
gândurile și ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al
personajelor.
• Citeşte întreaga ştire: Genul epic - descriere și caracteristici. Care sunt
speciile genului epic
 CARACTERISTICILE OPERELOR EPICE
• Autorul își exprimă indirect ideile și sentimentele prin intermediul ac țiunii și al
personajelor.
• Are o acțiune ce poate fi prezentată pe momentele subiectului literar și anume:
expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul.
• Are personaje care săvârșesc acțiunea. Personajele sunt fictive, însă pot părea de
multe ori reale și sunt rodul imaginației autorului.
• Este prezent autorul. Se poate observa prezența naratorului prin folosirea verbelor la
persoana a III-a (narator obiectiv) și persoana I (narator subiectiv).
• Modul de expunere specific genului epic este narațiunea, folosită în relatarea
faptelor ori evenimentelor în ordine cronologică. Narațiunea este completată și de
descriere și dialog, iar uneori și de monologul interior, atunci când sunt povestiri de
tip jurnal la persoana I.
CE ROL AU MODURILE DE EXPUNERE ÎNTR-UN TEXT EPIC
• Narațiunea are rolul de a dezvolta firul epic, mai exact de a relata ori
prezenta întâmplările.
• Descrierea este folosită în expoziție în prezentarea cadrului și descrierea
atmosferei, locul și timpul acțiunii.
• Dialogul are rolul de a caracteriza indirect, cu ajutorul limbajului,
personajele. Dialogul asigură un dinamism aparte povestirii, prin schimbul
de replici dintre personaje.
• Monologul interior este o modalitate specifică prozei, atunci când un
personaj analizează propriile stări sufletești. Vorbirea personajului cu sine
însuși.
 SPECIILE GENULUI EPIC ÎN PROZĂ
1. Anecdotă;
2. Autobiografie;
3. Basm;
4. Biografie;
5. Jurnal;
6. Memorii
7. ; Mit;
8. Nuvelă;
9. Parabolă;
10. Povestire;
11. Roman;
12. Schiță.
• Anecdotă
• Este o povestire scurtă în care se relatează un incident interesant, o scurt ă
poveste amuzantă ori un eveniment curios. Această specie a genului epic este
întotdeauna bazată pe evenimente reale, cu oameni și personaje în locuri reale
•. Autobiografie
• Este o relatare sub forma unei povești, așa cum s-a întâmplat, scrisă și
prezentată la persoana I
• Basm
• Denumit și poveste, împreună cu povestire, legendă și snoavă este una dintre
cele mai vechi specii ale literaturii orale. Basmul diferă de restul scrierilor
fantastice, deoarece prezintă evenimente și personaje care posed ă
caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea seamănă cu realitatea
sau sunt chiar reale.
• Biografie
• Este o expunere scrisă sau orală, care relatează despre viața și activitatea unei
persoane. Se poate referi la viața propriu-zisă a unei persoane. Autobiografia
este o scriere al cărei autor este chiar subiectul.
• Jurnal
• Jurnalul intim este o specie a genului autobiografic. Termenul provine din
limba franceză veche, “journal”, care descinde din latinescul târziu “diurnalis”.
O variantă a acestor jurnale literare, de regulă jurnalele intime ale unor scriitor,
care formează o specie literară aparte a genului memorialistic.
• Memorii
• Memorii este o specie a literaturii autobiografice, în care evenimentele istorice
sau de altă natură sunt recompuse pornind de la observații și experiențe strict
personale. Memoriile formează o subclasă a genului autobiografic.
• Mit
• Este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor antice despre originea
universului și a fenomenelor naturii, în special despre eroi legendari și zei.
• Nuvelă
• Nuvela este specia genului epic în proz ă care cuprinde schi ță și roman, cu un singur
fir narativ, și urmărește un conflict unic în care puține personaje sunt antrenate în
derularea unor evenimente cu o intrigă foarte atent construit ă. Accentul se pune mai
mult pe definirea personajului decât pe ac țiune.
• Parabolă
• Este o narațiune care ilustrează unul sau mai multe principii instructive ori noractive
și care se deosebește de fabulă prin captul că prezintă, în general, personaje umane și
nu personaje animale, obiecte neînsuflețite sau plante, a șa cum prezint ă fabula.
• Povestire:
• Specie a genului epic, în proză, în care sunt relatate fapte din punctul de
vedere al naratorului. Acesta este martor sau participant la evenimentul
povestit, povestire ce este, de obicei, de mică întindere și relateaz ă un singur
fapt, cu personaje puține.
• Roman:
• Romanul este specie a genului epic, în proză, de mare întindere și cu o
acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative. Într-un
roman sunt prezentate personaje numeroase cu o personalitate bine
individualizată și cu un destin ce este determinat de trăsături, de caracter și
întâmplările ce formează subiectul operei.
• Schiță
• Schița este tot o specie a genului epic, în proză, dar de dimensiuni reduse și
cu o acțiune restrânsă unde participă un număr mai mic de personaje. În
schiță se redă o întâmplare scurtă și simplă, caracteristică a unui individ ori
a vieții sociale.
• Cum demonstrezi apartenenţa unui text la genul epic Unul dintre primii
pași pentru a argumenta apartenența unui text la genul epic este definirea
operei epice. Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă
în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul ac ţiunii,
al personajelor şi al naratorului. Un text aparține genului epic deoarece:
• are acţiune – rezumat, eventual momentele subiectului;
• are personaje – prezentare scurtă;
• are narator – felul naratorului, la ce persoană povesteşte;
• se foloseşte naraţiunea, ca mod de expunere principal, dar, în funcţie de
text, ea se împleteşte cu dialogul şi descrierea.