Genul epic

Genul epic cuprinde totalitatea creaţiilor epice, acele opere literare în care autorul îşi exprimă indirect
sentimentele prin relatarea unor fapte, a unor întâmplări sau prin relatarea acestora de către anumite personaje.

Particularităţi ale genului epic

 Genul epic cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.
 Orice operă epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaje.
 Modul de expunere predominant al acestor opere este naraţiunea.
 Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările:

1. Naratorul poate fi chiar autorul sau unul dintre personajele sale

2. Relatarea se poate face la persoana a III-a sau la persoana I (foarte rar la persoana a II-a)
3. Povestitorul se detataşează de faptele relatate şi este obiectiv.

 Acţiunea este constituită din totalitatea faptelor relatate:

1. Are o mare mobilitate în timp şi în spaţiu.

2. Se caracterizează, în general, prin unitate compoziţională, întâmplările povestite constituindu-se în
momente ale subiectului literar.

 Personajele sunt atât agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:

1. Ele prezintă o mare diversitate, în funcţie de numeroase criterii de clasificare

2. Diferă şi ca număr, în funcţie de amploarea şi complexitatea acţiunii

Precizare: Toate aceste caracteristici se întâlnesc atât la operele populare, cât şi la cele culte

Specii ale genului epic

În versuri

1.Balada este o creaţie epică în versuri care relatează o acţiune eroică, o legendă,o întâmplare istorică etc.

1. Poezie epică, inspirată de obicei din tradiţia istorică sau populară, care povesteşte o întâmplare însemnată, o
acţiune eroică. În folclorul românesc se numeşte cântec bătrânesc. Există balade în care este oglindită lupta
poporului împotriva cotropitorilor ("Novac şi Corbul", "Gruia şi Ţarigrad") sau viaţa şi acţiunile eroice ale
haiducilor ("Toma Alimoş", "Pintea", "Corbea"), balade cu caracter de legendă ("Mănăstirea Argeşului"), balade
inspirate din viaţa pastorală ("Mioriţa")

2.Legenda este un poem epic de dimensiuni medii în care sunt versificate legende populare. Cele mai cunoscute
astfel de poezii sunt Legendele istorice ale lui Bolintineanu sau cele ale lui Vasile Alecsandri ("Legenda
rândunicii", de ex.)

3.Epopea este un poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau
istorice, ale unui singur personaj sau al unui popor, dominate adesea de personaje extraordinare sau
supranaturale; epos; p. ext. producţie epică de mare amploare. Primele epopei au apărut în Antichitate şi epopeea
a fost multă vreme considerată unul din genurile literare cele mai nobile. Cel mai cunoscut autor de epopei este
miticul poet grec, marele orb Homer. Acesta a lasat doua epopei faimoase Iliada şi Odiseea.

1
4. Fabula este o scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele
şi lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are
urmatoarea structura: povestirea propriu-zisa si morala. Figura de stil predominanta este personificarea.

În proză

1.Anecdotă –specie a genului epic care ne transmite un mesaj intr-un maniera nostima, este de scurta intindere.

2.Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe
mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este
determinat de trasaturile de caracter si întâmplarile ce constituie subiectul operei. Specia literara apare odata cu
burghezia iar primele romane se adresau mai curand unui public feminin.

3.Nuvela- Nuvela este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic,
concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la
desfăşurarea acţiunii

4.Reportajul -este o specie publicistică, care în baza unor date culese la faţa locului, informează opinia publică
asupra problemelor de interes general sau ocazional constatate.

5. Eseul este o specie de proză literară, fixată la graniţa cu literatura, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor
funcţionale.

Eseul este o specie cameleonică, în care ideile iau forma vasului în care sunt puse. Stilul eseistic este erudit, iar
conţinutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieţii.

5.Biografie –relateaza evenimentele petrecute in viata unei persoane, urmareste tot firul vietii persoanei
respective sau anumite perioade.Vietile prezentate apartin de obicei unor persoane de notorietate, care pot fi date
drept exemplu.

6.Autobiografie -e o relatare sub forma unei poveşti, aşa cum s-a întâmplat, scrisă şi prezentată la persoana
întâi.

Dacă biografii folosesc documente şi mărturii ale contemporanilor, autobiografii se bazează de multe ori doar pe
memoria proprie. Autobiografia lui Benjamin Franklin, prima de acest gen din SUA, a devenit un model pentru
celelalte opere de acest gen. Una din cele mai cunoscute autobiografii din lume este Poezie şi adevăr a lui
Goethe.

7. Jurnalul- relatari cu privire la un anumit eveniment, se bazeaza pe fapte reala sau reprezinta o modalitate de
ati destainui cele mai intime ganduri . Se fol. persoana I sau III, fiecare relatare este datata si de obicei
insemnarile au o anumita frecventa-zilnica, saptamanala etc.

8. Povestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere al unui
narator, care este martor sau participant la evenimentul povestit. Povestirea este de obicei de mică întindere,
relatează un singur fapt, are personaje puţine, iar interesul cititorului se concentrează asupra situaţiei narate.

9.Schiţa este o operă epică în proză de dimensiuni reduse, cu o acţiune restrânsă la care participă un număr
foarte mic de personaje, surprinse într-un moment semnificativ al existenţei lor.

2
Ea are un caracter dramatizat, de foarte multe ori dialogurile pot fi mai importante decit naraţiunea propriu zisă.
Caragiale este considerat creatorul schiţei în literatura română, desi aceasta specie a fost cultivată şi de alţi
scriitori (Emil Gârleanu, Alexandru Brătescu Voineşti);

10.Basmul este o povestire scurtă, care pune în scenă evenimente sau personaje imaginare, fără a avea pretenţia
că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea.Basmul recurge adesea( dar nu întotdeauna) la miraculos. La
origini era o specie orală, care se transmitea din gură în gură. Datorită acestui mod de transmitere basmele
populare posedă de obicei un număr foarte mare de variante.

11.Memorii-specie a literaturii autobiografice, în care evenimente istorice sau de altă natură sînt recompuse
pornind de la observaţii şi experinţe strict personale. Legate strîns de, şi adeseori confundate cu autobiografia,
memoriile diferă de acesta prin faptul că accentul este pus pe evenimente exterioare; în vreme ce autorii de
autobiografii sînt preocupaţi în principal de ei înşişi, îşi transformă biografia în element declanşator şi centru al
scriiturii, autorii de memorii sînt persoane care au jucat un rol în, sau au observat din apropiere evenimente
istorice şi al căror scop principal este să descrie sau să interpreteze aceste evenimente.