Genul epic – descriere și caracteristici.

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în proză ori versuri, acolo
unde ideile autorului sunt exprimate în mod indirect prin intermediul acțiunii și al
personajelor implicate în derularea evenimentelor ce sunt plasate într-un anumit timp și
spațiu.
Modul de expunere predominant al genului epic este narațiunea. Citește care sunt speciile
genului epic.
În literatură, specia literară desemnează o categorie de opere literare în cadrul fiecăruia
dintre cele trei genuri literare: epic, liric și dramatic.
Vezi care sunt trăsăturile genului epic și ce specii literare cuprinde genul.
Genul epic – definiție Opera epică este opera literară în care autorul își exprimă sentimentele,
gândurile și ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.
Caracteristicile operelor epice: Autorul își exprimă indirect ideile și sentimentele prin
intermediul acțiunii și al personajelor. Are o acțiune ce poate fi prezentată pe momentele
subiectului literar și anume: expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și
deznodământul. Are personaje care săvârșesc acțiunea. Personajele sunt fictive, însă pot
părea de multe ori reale și sunt rodul imaginației autorului. Este prezent autorul. Se poate
observa prezența naratorului prin folosirea verbelor la persoana a III-a (narator obiectiv) și
persoana I (narator subiectiv).
Modul de expunere specific genului epic este narațiunea, folosită în relatarea faptelor ori
evenimentelor în ordine cronologică.
Narațiunea este completată și de descriere și dialog, iar uneori și de monologul interior,
atunci când sunt povestiri de tip jurnal la persoana I. Ce rol au modurile de expunere într-
un text epic Narațiunea are rolul de a dezvolta firul epic, mai exact de a relata ori prezenta
întâmplările.
Descrierea este folosită în expoziție în prezentarea cadrului și descrierea atmosferei, locul și
timpul acțiunii.
Dialogul are rolul de a caracteriza indirect, cu ajutorul limbajului, personajele. Dialogul
asigură un dinamism aparte povestirii, prin schimbul de replici dintre personaje.

Monologul interior este o modalitate specifică prozei, atunci când un personaj analizează
propriile stări sufletești. Vorbirea personajului cu sine însuși. Speciile genului epic în proză
Anecdotă; Autobiografie; Basm; Biografie; Jurnal; Memorii; Mit; Nuvelă; Parabolă; Povestire;
Roman; Schiță.
Anecdotă: Este o povestire scurtă în care se relatează un incident interesant, o scurtă poveste
amuzantă ori un eveniment curios. Această specie a genului epic este întotdeauna bazată
pe evenimente reale, cu oameni și personaje în locuri reale. Scopul anecdotelor este de a
exprima mai general nuvela în sine, pentru a forma o anumită trăsătură de caracter.O
anecdotă este mai aproape de pilda povestirii, figuri geometrice umane și personaje
himerice, dar se distinge de parabolă prin specificul său istoric. Nu este o metaforă, nu are
nici morală.
Autobiografie: Este o relatare sub forma unei povești, așa cum s-a întâmplat, scrisă și
prezentată la persoana I.
Basm: Denumit și poveste, împreună cu povestire, legendă și snoavă este una dintre cele
mai vechi specii ale literaturii orale. Basmul diferă de restul scrierilor fantastice, deoarece
prezintă evenimente și personaje care posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că
acestea seamănă cu realitatea sau sunt chiar reale.
Biografie: Este o expunere scrisă sau orală, care relatează despre viața și activitatea unei
persoane. Se poate referi la viața propriu-zisă a unei persoane. Autobiografia este o scriere
al cărei autor este chiar subiectul.
Jurnal: Jurnalul intim este o specie a genului autobiografic. Termenul provine din limba
franceză veche, “journal”, care descinde din latinescul târziu “diurnalis”. O variantă a acestor
jurnale literare, de regulă jurnalele intime ale unor scriitor, care formează o specie literară
aparte a genului memorialistic.
Memorii: Memorii este o specie a literaturii autobiografice, în care evenimentele istorice sau
de altă natură sunt recompuse pornind de la observații și experiențe strict personale.
Memoriile formează o subclasă a genului autobiografic.
Mit: Este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor antice despre originea
universului și a fenomenelor naturii, în special despre eroi legendari și zei.
Nuvelă: Nuvela este specia genului epic în proză care cuprinde schiță și roman, cu un singur
fir narativ, și urmărește un conflict unic în care puține personaje sunt antrenate în derularea
unor evenimente cu o intrigă foarte atent construită. Accentul se pune mai mult pe definirea
personajului decât pe acțiune.
Parabolă: Este o narațiune care ilustrează unul sau mai multe principii instructive ori
noractive și care se deosebește de fabulă prin captul că prezintă, în general, personaje
umane și nu personaje animale, obiecte neînsuflețite sau plante, așa cum prezintă fabula.
Povestire Specie a genului epic, în proză, în care sunt relatate fapte din punctul de vedere al
naratorului. Acesta este martor sau participant la evenimentul povestit, povestire ce este, de
obicei, de mică întindere și relatează un singur fapt, cu personaje puține.
Roman: Romanul este specie a genului epic, în proză, de mare întindere și cu o acțiune
complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative. Într-un roman sunt prezentate
personaje numeroase cu o personalitate bine individualizată și cu un destin ce este
determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce formează subiectul operei.
Schiță: Schița este tot o specie a genului epic, în proză, dar de dimensiuni reduse și cu o
acțiune restrânsă unde participă un număr mai mic de personaje. În schiță se redă o
întâmplare scurtă și simplă, caracteristică a unui individ ori a vieții sociale. Speciile genului
epic în versuri Baladă; Epopee; Fabulă; Poem.
Baladă: Specie a genului epic care înfățișează ca un amplu poem narativ, fără să excludă și
unele accente lirice, acolo unde, în general, se proiectează un eveniment istoric cu personaje
din timpuri istorice ori din vremuri legendare sau fantastice.
Epopee: Este un poem epic de mari dimensiuni în care sunt povestite fapte eroice, istorice
sau legendare, ale unui personaj sau grup de oameni sau chiar ale unui popor. Sunt acțiuni
uneori ieșite din comun care se petrec în locuri ciudate și îndepărtate și unde participă
personaje supranaturale sau extraordinare.
Fabulă: Specie care aparține genului epic și care reprezintă o scurtă povestire alegorică, de
obicei în versuri, în care autorul se identifică cu fenomene ale naturii, lucruri, animale, plante
și satirizează anumite deprinderi, mentalități și greșeli cu scopul de a le îndrepta.
Poem: Specie a poeziei epice de întindere relativ mare, care are caracter istoric, mitologic,
eroic, filozofic, legendar. Aici se povestesc fapte mari ce sunt săvârșite de personaje
însuflețite de sentimente nobile.
Cum demonstrezi apartenenţa unui text la genul epic?
Unul dintre primii pași pentru a argumenta apartenența unui text la genul epic este
definirea operei epice. Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod
indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al
naratorului.

Un text aparține genului epic deoarece: are acţiune – rezumat, eventual momentele
subiectului; are personaje – prezentare scurtă; are narator – felul naratorului, la ce
persoană povesteşte; se foloseşte naraţiunea, ca mod de expunere principal, dar, în funcţie
de text, ea se împleteşte cu dialogul şi descrierea.