Plumb

George Bacovia a fost un scriitor roman,format la scoala simbolismului

literar francez.Acesta este considerat a fi cel mai mare reprezentant al
simbolismului romanesc.
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta in jurul anului 1880
ca reactie impotriva parnasianismului si a romantismului retroc.Poezia
simbolista se opune declamatiei,falsei sensibilitati ori descrierii
obiective,cautand,prin intermediul simbolurilor,idea pura.
Arta poetca defineste un ansamblu de trasaturi ce compun conceptia
artistica a unui scriitor despre lume,viata,univers,conditia omului in
lume,precum si viziunea despre menirea artistului si rolul creatiei
sale,realizate intr-un limbaj si o tehnica artistica proprie,care-l
particularizeaza in intreaga literatura nationala.
Poezia “Plumb” a aparut in anul 1916 in deschiderea volumului cu
acelasi nume,care marcheaza debutul lui Bacovia in lumea
literara.Poezia apartine simbolismului prin corespondenta dintre
cuvinte si elemente din natura,dar si prin muzicalitatea versurilor.
Din punct de vedere al structurii,poezia este compusa din doua strofe
formate din catrene.Poezia exprima starea de melancolie,de tristete,de
izolare a poetului,care se simte insingurat in lume.
Prima strofa sugereaza simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator, in
care traieste poetul, ce poate fi camera, mediul, propriul suflet,
societatea.Repetarea simetrica a simbolului “plumb” plasat ca rima la
primul si ultimul vers al strofei intai poate sugera o stare
apasatoare,neputiinta poetului de a evada din lumea stresanta.
A doua strofa a poeziei sugereaza planul interor,prin sentimentul de
iubire(“amorul meu”) care “dormea intors” sugerand disperarea
poetului si faptul ca in aceasta poezie dragostea nu este inaltatoare,ci
dimpotriva este rece(“Frig”) si fara nici un fel de perspective de
implinire(“atarnau aripile de plumb”).
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de
aspiratii si artificala,conditie determinata de doua coorodonate
esentiale,iubirea si moartea.
O imagine semnificativa privind tema poeziei este cadrul spatial
inchis,apasator,sufocant,in care eul liric se simte claustrat:”Stam singur
in cavou…”.Cavoul este un simbol pentru universul exterior care
provoaca o stare de angoasa din cauza sugestiei greutatii
plumbului.Acest cadru este descris cu ajutorul epitetelor metaforice
precum:”Flori de plumb”,”Coroanele de plumb”,”funerar
vestmant.”Sicriele de plumb” si este un spatiu claustrofobic,un spatiu
limitat.
Ideea ca optimismul este total anulat impreuna cu iubirea si
afectivitatea poate fi simtita in momentul disparitiei:”Dormea intors
amorul meu de plumb”.Incercarea de salvare este iluzorie,strigatul
eului liric fiind unul zadarnic:”si-am inceput sa-l strig.”Dorinta de
evadare si de inaltare produsa de sentimentul de iubire este si ea
contaminata de atmosfera generala,”aripile de plumb” sugerand,de
fapt, o cadere surda si grea,adica moartea.
Titlul este un simbol,plumbul este un metal greu,de culoare
cenusie.Greutatea metalului sugereaza o stare sufleteasca
apasatoare,grea,astfel destinul se pare ca este de plumb,adica
greu,apasator.
Culoarea cenusie reda o existenta monotona,astfel cadrul in care
traieste poetul este un spatiu al pierderii sperantelor.
Ritmul iambic,rima imbratisata masculina precum si repetita cuvantului
cheie(“plumb”),daru nastere unei muzicalitati stranii,element care
confera poeziei un caracter simbolic.
In concluzie,pozia “Plumb”,prin atmosfera ei,prin muzicalitatea
interioara,prin cromatica,prin simboluri si sugestii aduce in lirica
romanesaca sentimentul tragic al spaimei si al insingurarii.