Plumb

George Bacovia a fost un scriitor roman,format la scoala

simbolismului literar francez.Acesta este considerat a fi cel mai mare
reprezentant al simbolismului romanesc.
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta in jurul anului
1880 ca reactie impotriva parnasianismului si a romantismului
retoric.Poezia simbolista se opune declamatiei,falsei sensibilitati ori
descrierii obiective,cautand,prin intermediul simbolurilor,ideea pura.
Arta poetica defineste un ansamblu de trasaturi ce compun
conceptia artistica a unui scriitor despre lume,viata,univers,precum si
viziunea despre menirea artistului si rolul creatiei sale,realizate intr-un
limbaj si o tehnica artistica proprie,care-l particularizeaza in intreaga
literatura nationala.
Poezia “Plumb” a aparut in anul 1916 in deschiderea volumului cu
acelasi nume,care marcheaza debutul lui Bacovia in lumea
literara.Poezia apartine simbolismului datorita corespondentei dintre
cuvinte si elemente din natura,dar si prin muzicalitatea versurilor.
Din punct de vedere structural,poezia este formata din doua strofe a
cate patru versuri.Poezia exprima sentimentul de melancolie,de
tristete,de izolare a poetului,care se simte insingurat in lume.
Prima strofa sugereaza simbolic un cadru inchis,sufocant,apasator,in
care traieste poetul,ce poate fi camera,mediul,propriul
suflet,societatea.Repetarea simetrica a simbolului “plumb” plasat ca
rima la primul si ultimul vers al strofei intai poate sugera apasarea
sufleteasca,neputiinta poetului de a evada din lumea stresanta.
A doua strofa a poeziei sugereaza planul interior, prin sentimentul de
iubire(“amorul meu”) care “dormea intors” sugerand disperarea
poetului si faptul ca in aceasta poezie dragostea nu este inaltatoare,ci
dimpotriva,este rece “frig” si fara nici un fel de perspective de
implinire “atarnau aripile de plumb”.
Tema poeziei este o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita
de aspiratii si artificiala,conditie determinata de doua coordonate
esentiale ,iubirea si moartea.
O Imaginea semnificativa privind tema poeziei este cadrul
spatial,inchis,sufocant,funebru si trist,in care eul liric se simte claustrat
“stam singur in cavou”.Cavul reprezinta un simbol pentru universul
exterior care provoaca o stare de angoasa din cauza sugestiei greutatii
plumbului.Acest cadru este descris cu ajutorul epitetelor
metaforice:”Flori de plumb”,”sicriele de plumb”,”Coroanele de
plumb”,”Funerar Vestmant” si este un spatiu claustrofobic,un spatiu
limitat.
Ideea ca optimismul este anulat total impreuna cu iubirea si
afectivitatea este simtita in momentul disparitei “Dormea intors
amorul meu de plumb”.Incercarea de salvare este iluzorie,strigatul
eului liric fiind unul zadarnic “si-am inceput sa-l strig...”.Dorinta de
evadare si de inaltare produsa de sentimentul de iubire este si ea
contaminata de atmosfera generala,”aripile de plumb” sugerand ,de
fapt, o cadere surda si grea,adica moartea.
Titlul este un simbol,plumbul este un metal greu,de culoare
cenusie.Greutatea metalului sugereaza o stare sufleteasca
apasatoare,grea,astfel destinul se pare ca este de plumb,adica
greu,apasator.
Culoarea cenusie reda o existenta montona si astfel spatiul in care
traieste poetul este un spatiul al pierderii sperantelor.
Ritmul imabic,rima imbratistata masculina precum si repetitia
cuvantului cheie (“plumb”) ,dau nastere unei muzicalitati
stranii,element care confera un caracter simbolic poeziei.
In concluzie,poezia “Plumb” prin armosfera ei,prin muzicalitatea
interioara,prin cromatica ,prin simboluri si sugestii aduce in lirica
romaneasca sentimentul tragic al spaimei si al insingurarii.