Comentariu literar

George Bacovia a fost un scriitor roman,format la scoala simbolismului

literar francez.Acesta este considerat a fi cel mai mare representant al
simbolismului romanesc.
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta in jurul anului 1880
ca reactie impotriva Parnasianismului si a romantismului retoric.Poezia
simbolista se opune declamatiei,falsei sensibilitati ori descrierii
obiective,cautand,prin intermediul simbolurilor,idea pura.
Arta poetica defineste un ansamblu de trasaturi ce compun conceptia
artistica a unui scriitor despre lume, viata, univers, conditia omului in
lume, precum si viziunea despre menirea artistului si rolul creatiei
sale,realizate intr-un limbaj si o tehnica artistica proprie,care-l
particularizeaza in intreaga literatura nationala.

Poezia “Plumb” a aparut in anul 1916 in deschiderea volumului cu

acelasi nume,care marcheaza debutul lui Bacovia in lumea
literara.Poezia apartine simbolismului prin corespondenta dintre
cuvinte si elemente din natura,dar si prin muzicalitatea versurilor.
Din punct de vedere compozitional,poezia este structurata in doua
strofe formate din doua catrene. Poezia exprimă starea de melancolie,
de tristeţe, de izolare a poetului, care se simte însingurat în lume.
Strofa intai sugereaza simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator, in care
traieste poetul, ce poate fi camera, mediul, propriul suflet, societatea.
Repetarea simetrica a simbolului “plumb” plasat ca rima la primul si
ultimul vers al strofei intai poate sugera apasarea sufleteasca,
neputinta poetului de a evada din lumea stresanta.
Strofa a doua a poeziei sugereaza planul interior, prin sentimentul de
iubire(“amorul meu”) care “dormea intors” sugerand disperarea
poetului si faptul ca in aceasta poezie dragostea nu este inaltatoare, ci
dimpotriva, este rece (“frig”) si fara nici un fel de perspective de
implinire (“atarnau aripile de plumb”).
Tema poeziei o constituie condiția poetului într-o societate lipsită de
aspirații și artificială, condiție determinată de două coordonate
esențiale, iubirea și moartea.
O imagine semnificativă privind tema poeziei este un cadru spațial
închis, apăsător, sufocant, în care eul liric se simte claustrat: „Stam
singur în cavou…”. Cavoul este un simbol pentru universul exterior care
provoacă o stare de angoasă din cauza sugestiei grutății plumbului.
Acest cadru este descris cu ajutorul epitetelor metaforice: „sicriele de
plumb”, „funerar vestmânt”, „flori de plumb”, „coroanele de plumb” și
este un spațiu claustrofobic, un spațiu limitat.
Ideea ca optimismul este anulat total impreuna cu iubirea si
afectivitatea este simtita în momentul dispariției: „Dormea întors
amorul meu de plumb”. Încercarea de salvare este iluzorie, strigătul
eului liric fiind unul zadarnic: „și-am început să-l strig”. Dorința de
evadare și de înălțare produsă de sentimentul de iubire este și ea
contaminată de atmosfera generală, „aripile de plumb” sugerând, de
fapt, o cădere surdă și grea, adică moartea.
Titlul este un simbol, plumbul este un metal greu, de culoare cenuşie.
Greutatea metalului sugerează o staresufletească apăsătoare, grea,
astfel destinul se pare că este de plumb, adică greu, apăsător.
Culoarea gri redă o existenţă monotonă şi astfel cadrul în care trăieşte
poetul este un spaţiu al pierderii speranţelor.
Ritmul iambic, rima imbratisata masculina precum si repetita cuvantului
cheie (“plumb”), dau nastere unei muzicalitati stranii,element care
confera un caracter simbolic poeziei.
Poezia „Plumb”, prin atmosfera ei, prin muzicalitatea interioară, prin
cromatică, prin simboluri şi sugestii aduce în lirica românească
sentimentul tragic al spaimei si al însingurării. ”.