1938 ~ROMAN REALIST-BALZACIAN~

Enigma Otiliei
G. Călinescu
~eseu~

George Călinescu se încadrează în seria personalităţilor româneşti de tip enciclopedic.

Este un spirit polivalent, critic şi istoric literar, biograf, eseist, romancier, poet, dramaturg de la
sfârşitul perioadei interbelice şii începutul perioadei contemporane.
Publicat în 1938, romanul „Enigma Otiliei” apare spre sfârsitul perioadei interbelice,
fiind al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu.Scriitorul optează pentru
romanul obiectiv și metoda balzaciană,realizând un roman modern ,ce îmbină elemente ale
realismului,clasicismului și romantismului.
Realismul este un curent literar care a apărut în Franța în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea ca reacție împotriva romantismului. Acesta are drept caracteristici prezentarea veridică
a realității, perspectiva obiectivă, tehnica detaliului semnificativ, personaje tipice surprinse în
situații tipice.
O primă caracteristică realistă este prezența tehnicii detaliului semnificativ. Aceasta este o
modalitate epică a romancierului care încadrează cu precizie acţiunea în timp şi spaţiu ( „Într-o
seară, de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10, (…) în str. Antim…)”,
descrierea minuţioasă a străzii pustie şi întunecată, amestecul de stiluri arhitecturale, descrierea
casei lui Costache ( zidăria crăpată şi scorojită, crăpăturile casei din care ieşeau buruieni, uşa de
lemn umflat, nicio perdea la geam). Conturarea personajelor se bazează – pe folosirea detaliului
atât pt.descrierea fizionomiei acestora, cât şi pt. descrierea coafurii, a îmbrăcăminţii, a
gesturilor, a timbrului vocii .
O primă trăsătură a realismului balzacian este tipologizarea personajelor. Încă de la
început se profilează prin replici, aluzii , gesturi, ticuri verbale- tipare caracterologice : avarul
iubitor de copii ( moş Costache Giurgiuveanu), “baba absolută, fără cusur în rău” (Aglae Tulea),
fata bătrână ( Aurica Tulea), dementul senil ( Simion Tulea), arivistul, un „demagog al ideii de
paternitate”, impostor şi sentimental ( Stănică Raţiu), cocheta ( Otilia), ambiţiosul ( Felix),
aristocratul rafinat- “un pesonaj nou” ( Leonida Pascalopol). Personajele sunt reprezentative
pentru o întreagă categorie socială sau umană.
Creația lui Călinescu este o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al
XX-lea prezentată sub aspect social și economic,imaginea societății constituie fundalul pe care
se proiectează maturizarea tânărului Felix Sima,care,înainte de a-și face o carieră,trăiește
experiența iubirii și a relațiilor de familie.
O primă scenă care evidențiază tema este sosirea lui Felix în casa unchiului său,Costache
Giurgiuveanu .Pătruns în locuință,tânărul asistă la o scenă de familie:jocul de table.Observația
lui Aglae Tulea,potrivit căruia bătrânul face „azil de orfani” îi vizează în mod direct pe Felix și
Otilia,percepându-i pe cei doi rivali la moștenirea fratelui ei.
O a doua scenă care susține tema este momentul când moș Costache face un atac cerebral
și întreaga familie Tulea în frunte cu Aglae îi ocupă militărește casa,temându-se ca cei doi tineri
și-ar putea însuși banii pe care bătrânul refuza să îi depună la bancă.
Titlul inițial, „Părinții Otiliei”,reflecta ideea balzaciană a paternității,deoarece fiecare
dintre personaje determină cumva soarta orfanei Otilia,ca niște „părinți”. Autorul schimbă titlul
RR
1938 ~ROMAN REALIST-BALZACIAN~
din motive editoriale și deplasează accentul de la motivul realist al paternității spre misterul
protagonistei.
Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a III-a,din perspectiva unui narator
omniscient și omniprezent.Naratorul se ascunde în spatele diverselor măști,de
exemplu,personajul-reflector Felix Sima ,prin intermediul căruia sunt prezentate alte personaje.
Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative,
care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al
membrilor clanului Tulea, al lui Stănică . Un plan urmărește lupta dusă de clanul Tulea pentru
obținerea moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și înlăturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan
prezintă destinul tânărului Felix Sima care, rămas orfan, vine la București pentru a studia
medicina,locuiește la tutorele lui și trăiește iubirea adolescentină pentru Otilia. Autorul acordă
interes și planurilor secundare, pentru susținerea imaginii ample a societății citadine.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș
Costache,din perspectiva lui Felix,intrusul din familia Giurgiuveanu,în momente diferite ale
existenței sale(în adolescență si aproximativ zece ani mai târziu).Simetria este susținută și de
răspunsul dat de mos Costache la venirea lui Felix,reluat în finalul romanului: „Aici nu sta
nimeni”.
Conflictul principal al romanului este unul exterior și constă în lupta pentru mostenire
dusă de clanul Tulea.Aglae face eforturi pentru a o înlătura pe Otilia de la moștenire și pentru a
pune mâna pe averea fratelui său , Costache Giurgiuveanu.Se remarcă însă și un conflict
erotic,interior reprezentat de sentimentele de gelozie pe care le încearcă Felix, sentimente
generate de prezența maturului Pascalopol.
Acțiunea romanului începe cu venirea tânărului Felix în casa unchiului, Costache
Giurgiuveanu care este un rentier avar care locuiește cu Otilia, fiica sa vitregă. Expozițiunea
este realizată în metoda realist-balzaciană: situarea exactă în timp și spațiu, descrierea străzii în
manieră realistă, detaliile topografice, notarea detaliului semnificativ.Caracteristicile
arhitectonice ale străzii și casei sunt surprinse din perspectiva naratorului.
Intriga se dezvoltă pe două planuri care se intersectează: moștenirea lui Giurgiuveanu și
destinul tânărului Felix.
Lupta pentru moștenirea bătrânului avar este un prilej pentru observarea efectelor ,în plan
moral,ale obsesiei banului.Deși are o afecțiune sinceră pentru fată,moș Costache amână adopția
ei de dragul banilor și pentru că se teme de Aglae.Totuși,acesta pune în plan construirea unei
case pentru Otilia ,dar acesta nu se realizează din cauza îmbolnăvirii bătrânului.Moartea sa este
provocată de Stănică care îi fură banii de sub saltea.
În deznodământ ,Olimpia e părăsită de Stănică,Aurica nu-și poate face o situație,iar Felix
o pierde pe Otilia.
Pentru portretizarea personajelor,autorul alege tehnica balzaciană a descrierii mediului și
fizionomiei,din care se pot deduce trăsăturile de caracter.Portretul balzacian pornește de la
caracterele clasice(avarul,abițiosul,cocheta),cărora realismul le conferă dimensiune socială și
psihologică,adăugând un alt tip uman,arivistul. La acesta se adaugă tehnici ale romanului
modern: pluriperspectivismul (prezentarea aceleiaşi imagini „între oglinzi paralele” – Otilia)
sau modalităţi romantice (caracterizarea prin antiteză – Otilia/ Aurica, Felix/ Titi).

RR
1938 ~ROMAN REALIST-BALZACIAN~
În concluzie, romanul „Enigma Otiliei” se dovedește prin complexitatea formală, dar mai
ales prin a fi una dintre operele de o valoare inestimabilă în literatura română. Otilia este și va
rămâne imaginea eternului feminin prin amestecul de spontanitate, eleganță, cochetărie și mai
ales mister.

RR