TEXTUL LIRIC

 Opera lirică este opera literară în care gândurile şi sentimentele autorului sunt exprimate
direct, într-un limbaj figurat;
 Modurile de expunere specifice sunt descrierea și monologul;
 Textul liric este subiectiv, deoarece autorul îşi aduce în prim plan sentimentele şi ideile;
 Se caracterizează prin numărul mare de modalităţi de expresivitate artistică.
Comentariul textului liric:
CE TEXT? Date generale despre text (autor, an de apariţie, gen, specie)
DESPRE CE? Tema textului şi semnificaţia titlului
CINE? Eul liric (persoana, viziunea, starea, sentimentele)
CE ŞI ÎN CE MOD? Compoziţia textului (strofe, versuri şi structura lor; tablouri,
imagini şi ordinea lor).Care sunt imaginile? Ce redau? Ce spaţii? Ce gânduri?Ce sentimente?
Ce stări? Ce metamorfoze? Cum sunt realizate?
CU CE SCOP ŞI CU CE EFECT? Semnificaţii globale; efecte asupra cititorului

Eul liric - reprezintă vocea care, în poezia lirică, ne comunică sentimentele, emoţiile,
impresiile, ideile poetului, într-un limbaj direct, ce se adresează sensibilităţii cititorului prin
intermediul procedeelor artistice şi al figurilor de stil. Eul liric- se manifestă sub forma pron.
şi adj. pron. de persoana I-a singular (mă, mei), formele de plural (noi, nostru) exprimă
contopirea eului liric cu altă identitate lirică (ţară, popor, natură, cititor etc.)
A nu se confunda eul liric cu autorul textului poetic!
 eu liric = individualitate artistică;
 autor = personalitate biografică
 Limbajul poetic nu explică, ci sugerează.
 Se creează un univers poetic, o lume posibilă, cu o deosebită forţă de sugestie.
 Transmite în mod direct idei, gânduri, sentimente, atitudini menite să creeze o atmosferă, o
stare de spirit.
Trăsăturile romantismului:
 proclamă subiectivitatea, afirmarea individualităţii ṣi a fanteziei creatoare;
 redescoperă interesul pentru mituri, istorie ṣi folclor;
 practică evaziunea în spaţii exotice sau într-un cadru natural luxuriant;
 sunt revigorate emoţia ṣi sentimentele care determină trăiri extatice sau melancolice;
 pune accent pe fantastic ṣi fabulos;
 permite amestecul genurilor ṣi al stilurilor;
 teme specifice: iubirea, natura, istoria, timpul, condiţia umană, destinul geniului în lume,
nostalgia absolutului, creaţia, aspiraţia spre perfecţiune; motive literare: lacul, marea, codrul,
teiul, floarea albastră, visul, evadarea, zborul sideral, luna, astrele etc;
 cultivarea ironiei;
Trăsăturile poeziei eminesciene
 ancorarea în tradiţie, sentimentul tragicului, melancolia ca sentiment cosmic, iubirea ca
formă de accedere la misterele universului; tematic, sunt abordate meditaţia istorică şi
socială, natura şi iubirea, timpul - subiectiv, obiectiv sau cosmic, cosmogonia, moartea;
 condiţia omului superior în raport cu iubirea şi lumea meschină care nu-i înţelege
aspiraţiile înalte;
motivele romantice predilecte: codrul, izvoarele, luna - ca astru protector, stelele (luceferii),
somnul, visul, melancolia, singurătatea, alienarea, muzica sferelor etc.
 limbajul liric ce apelează la diminutive cu valoare afectivă, forme specific populare,
neologisme, termeni abstracţi;
 antiteza, ca figură de stil predominantă, extinsă la toate nivelurile, evidenţiind discrepanţa
dintre planul cosmic şi cel terestru, dintre idealurile omului comun şi cele ale geniului;