Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TITLU
2.
INCIPIT
=
=
Exemple
1. titlu;
2. incipit;
3. secvene poetice;
4. relaii de opoziie i de simetrie;
5. elemente de recuren : motiv
poetic, laitmotiv;
6. instanele comunicrii n textul
poetic: eul liric.
Analiza
limbajului
poetic
particularitilor stilistice
A)
sub
aspectul
figuri
sintactice
i
de
construcie
(enumeraia, repetiia, paralelismul sintactic,
refrenul, simetria, antiteza, invocaia retoric,
inversiunea )
figuri
semantice:
epitet,
comparaie,
personificare, hiperbol,metafora, oximoron,
simbol
(
Bacovia
:
plumb=
depresia;
galben=boala )
1.
figuri de sunet:
aliteraie: joc de consoane: Vjind ca vijelia i
ca plesnetul de
ploaie, Si zalele-i zuruie
crunte;
onomatopee: buf, trop;
asonana: joc de vocale: Ale turnurilor umbre
peste unde stau culcate
Nunul mare, mndrul soare i pe nun, mndra
lun.
Versul
alb ( fr rim );
Strofa = subdiviziunea unei poezii. In funcie de numrul de versuri, strofa se numete: monovers (1v), distih
(2v), teret (3v), catren (4v), cvinarie (5v), sextin , polimorf ( 7-12 v ).
Orice vers are rim, ritm,msur:
I. RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers MUZICALITATEA:
Feminin= accent pe penultima silab ( luminozitate, deschidere ): Peste vrf de rmurele / Trec n stoluri
rndunele.
Masculin= accent pe ultima silab ( nchidere, ntuneric ): La paa vine un arab/ Cu ochii stini, cu glasul
slab.
II.
RITM = reprezint o succesiune recurent de uniti prozodice echivalente. Aceste uniti prozodice sunt
picioarele metrice definite ca uniti ritmice n care silabele accentuate (_/) i cele neaccentuate (U) se succed
dup un anumit model.
a) ritm bisilabic:
troheu ( - U )= ritm optimist, caracteristic poeziei populare: Doi-n,/ doi-n,/ cn-tic/ dul- ce ( -U / -U/
-U / -U );
iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristee: A fost/ o-da / -t ca-n / po-veti ( U-/ U-/ U-/ U- ).
b) ritm trisilabic:
dactil ( -UU ): Mih-nea n/-ca-le-c /, ca-lul su / tro-po-t ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );
amfibrah ( U-U ): Pe vo-d-l / z-re-te/ c-la-re/ tre-cnd ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U- );
anapest ( UU- )=ritm solemn: A-le tur/ -nu-ri-lor/ ( UU-/ UU- ).
III.
METODA CADRANELOR
incadrarea
in
universul poetic al
autorului;
incadrarea
in
curent, gen, specie
tema
si
ideea
poetica;
structura
compozitionala
identificarea
si relevarea sentimentului
dominant, a strilor lirice
comentarea
mijloacelor artistice trite
folosite
(la
nivel
prozodic,
fonetic,
stilistic etc.)
Cerinte:
Redactati un eseu in care sa faceti analiza poetica a
urmatoarelor
versuri (strofa 1).
In realizarea eseului veti avea in vedere urmatoarele
repere:
-
EXEMPLIFICARE CREATIE
LIRICA
aparuta in 1879, dar scrisa cu trei ani mai inainte, poezia Atat de frageda...", de Mihai
Eminescu, este alcatuita din noua catrene. Idila ce fixeaza in portret o gratioasa imagine a iubitei, Atat
de frageda este, totodata, si o elegie delicata. Poezia a fost publicata la 1 septembrie 1879 in Convorbiri
literare". Text indelung elaborat, acesta contine motive dezvoltate in cincisprezece variante si versiuni
anterioare. Apartine ,structural si istoric , unei faze echilibrat romantice, de deplina maturitate si desavarsire
artistica
a
operei
marelui
nostru
poet.
Tematic, se incadreaza in poezia visului de iubire, alaturi de creatii cum ar fi: Floare albastra",
Lacul",
Dorinta",
Sara
pe
deal"
s.a.
In toate, poetul ii inalta iubirii un cant nepieritor, in care bucuria si suferinta, voluptatea si
durerea, visul si dorul de dragoste iradiaza intregul univers al imaginarului eminescian.
Toate sunt strabatute de un fior cosmic cu adancimi de vecie {Nimeni nu mai cantase ca el iubirea ca
eveniment cosmic", scria Calinescu), iar clipa de dragoste devine aproape sacra: asezati sub teiul sfant"
si privind aparitia stelelor (ca pe o noua Geneza), cei doi indragostiti reprezinta perechea eterna.
In Atat de frageda..." insa, visata intalnire cu iubita este inlocuita printr-un cant de adoratie inchinat
femeii pe care soarta i-o scosese in cale; inger si marmora, zana si pamanteanca, aceasta il va parasi,
lasandu-l
nefericit.
Pierduta pentru vesnicie, ea va deveni icoana a Fecioarei, sentimentul erotic transformandu-se in
veneratie religioasa; din aceasta pricina, poezia in discutie a fost incadrata in erotica mistica.
Titlul este un epitet cu valoare de superlativ, sugerand frumusetea, puritatea si neprihanirea.
Reluat in incipitul poeziei, titlul devine primul termen al unei comparatii plastice: Atat de frageda, te-asameni/
Cu floarea alba de cires".
In intregul ei, comparatia mentionata ar putea trimite si la ideea fragilitatii fiintei umane - trecatoare ca florile in
curgerea timpului.
Alcatuita din noua strofe cu versuri de 9/8 silabe si ritm iambic, poezia ar putea fi impartita in doua secvente:
- strofele I-VI (inclusiv);
- strofele a VIl-a - a IX-a.
Acestea se constituie in jurul imai multor motive literare:
- al femeii-inger (strofa I);
- al visului (strofele a Ii-a si a IV-a);
- motivul lui Venus (strofele a IlI-a si a V-a);
- motivul nuntii (strofele a IV-a si a Vil-a);
- motivul despartirii (ultimele trei strofe).
La nivel metaforic. in primele sase strofe, imaginea femeii adorate se constituie dintr-o suita de
comparatii: ...te-asameni/ Cu floarea alba de cires", ca un inger dintre oameni", Plutesti ca
visul de usor", Rasai ca marmura"; aparitia luminoasa care pluteste parca pe deasupra
lucrurilor apartine mitului si visului de iubire; bratele reci si marmoreene sunt ale anticei Venus
evocata de Eminescu si in poezia Venere si Madona".
Proiectia in mit se adanceste in versul Mireasa blanda din povesti" (s.n), cel de al doilea epitet
trimitand la imaginea unei zane.
Dintre epitetele primei parti se cuvine a fi mentionat cel din versul Cei plini de lacrimi si
noroc" , ochii iubitei integrand-o in randul pamantenilor condusi de capriciile norocului (ca in
Luceafarul").
In ultimele trei strofe, plecarea iubitei umple sufletul poetului de o tristete prelungita etern
(Pierduta vecinie pentru mine"); in aceste conditii, comparatia: S-o sa-mi rasai ca o icoana/ A
pururi verginei Marii" sacralizeaza faptura adorata, punandu-i pe frunte nimbul puritatii. Figura
iubitei ingeresc-senzuala (diafana, usoara, pura, dar cu ochi fierbinti si gura calda).
In plan semantico-morfologic, repetarea verbului a rasari" in doua pozitii {Rasai ca marmura"
si sa-mi rasai ca o icoana ") confera lumini de mit si de sfintenie femeii din visul de iubire.
Eul liric ar putea fi privit in mai multe ipostaze:
- ipostaza umana in care vocea lirica deplange soarta care i-a scos in cale, in fulguratiile unei
clipe (Ca te-am zarit e a mea vina") , o iubire imposibila;
- ipostaza de mire mitic, a carui mireasa din povesti" dispare, ramanand o amintire duioasa
(Mireasa sufletului meu!");
- ipostaza orfica ar putea fi dedusa incepand chiar cu metafora nuntii: ca si Euridice (moarta in
ziua nuntirii sale cu Orfeu), iubita se pierde in negura departarii, ramanand etern mireasa".
Ramas singur intr-o lume golita de iubire (Tinzandu-mi dreapta in desert"), noul Orfeu isi va
duce povara vremii, pana cand moartea il va intoarce in Univers si-l va preface in Luceafar.
Textul comentat confirma caracterul unitar al liricii eminesciene, prin prezenta unor teme,
motive si particularitati de limbaj apartinand marelui poet.
EXEMPLIFICARE CREATIE
LIRICA
Dorinta, M.Fruntea
Eminescu
Vino-n codru la izvorul
alba-n parul galben
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si n bratele-mi intinse
S alergi, pe piept s-mi cazi,
S-ti desprind din crestet valul,
S-l ridic de pe obraz.
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or s cada rinduri-rinduri.
Dorinta, M. Eminescu
- Grila de analiza
" mobilul atractiei sale catre acest plan al apropierii a fost dorinta nepretentioasa de integrare in cursul simplelor bucurii
muritoare"() . Erotica va constitui deci si ea o expresie din cele mai consistente ale creatiei eminesciene
(Edgar Papu, in studiul "Nostalgia apropierii -Erotica", in volumul "Poezia lui Eminescu", vol."Eminesciana", Junimea, 1979 ).
- curentul literar: romantismul
- genul literar: liricul
- specia literara: idila cu elemente de pastel
- tematica: tema naturii si cea a iubirii
- ideatica: dorinta de fericire se poate contopi cu dorinta/dorul de dragoste si cu dorinta vietuirii simple in mijlocul
naturii
- influente: folclorul romanesc (contopirea om-natura): "codrul-frate/casa", "brazda", "prispa"
- motive literare eminesciene: perechea edenica (Adam si Eva in gradina paradisiaca), "flori de tei", "izvorul", "creanga",
"visul"(motiv romantic de cior-culatie europeana)
"Scenariul romantic" al iubirii-pasiune: "sa alergi", "sa-mi cazi in brate", "sa-ti desprind din crestet valul", "lasand
prada gurii mele/ ale tale buze dulci"
- personificarea - prin verb: "izvorul tremura" s.a., "vino-n codru la izvorul"
- epitete: "infiorate (flori de teI), "dulci" (buze), "ferice" (vie), "singuratice" (izvoare), "batut de ganduri" (locutiune
adjectivala cu valoare de epitet personificator), "blanda", "galben"
Dorinta, M. Eminescu
- Grila de analiza -
- valori stilistice la nivel morfo-sintactic: "sede-vei", "al meu brat", "ale tale buze" s.a. (inversiuni topice), "singuri-singurei",
"randuri-randuri
- cuvinte-cheie pentru realizarea atmosferei de vis si armonie (elemente de tipologie estetica clasicista): "armonia", "vom
visa", "blanda","ingana-ne-vor"
- imagini sonore: "ingana-ne-vor cu-n cant/Singuratice izvoare/Blanda batere de vant" - personificari (prin verb, respectiv prin epitet)
- imagini cromatice: - "fruntea alba", "parul galben", auriul florilor de tei, verdele codrului (cromatism pastelat, linistitor)
- particularitati de limbaj: ton familiar, colocvial; forme populare
- natura-tablou esentializat: codru, izvor, flori de tei - elemente personificate, ocrotitoare, meditative, armonioase
- cuvant-pivot romantic: vis (se va transforma, in etapa urmatoare a creatiei eminesciene, in sinonim al mortii-vis al nefiintei, ca si
"somn" si "a adormi"
- nivel sonor - muzicalitatea
- prozodia: aparente catrene, in realitate distihuri rupte la cezura (dupa opt silabe), au rima incrucisata, preponderent
masculina (cant/vann); ritm trohaic
- atmosfera poetica: somn/vis, armonie; posibila sugestie tanatica(?): "Flori de tei deasupra noastra/Or sa cada randuri- randuri":
iubire-somn/vis-moarte sugestie mioritica; aparenta simplitate
Paralele literare: "Mai am un singur dor", "Floare albastra", "Sara pe deal", "Lacul"
- compozitia: sase strofe
- structura: un plan unic- cel al dorintei/vis ferice
EXEMPLIFICARE CREATIE
LIRICA
Iarna, V. Alecsandri
- jocul textului calchiat
Ca
...
EXEMPLIFICARE CREATIE
LIRICA
Iarna, V. Alecsandri
Tot e alb pe cmp, pe dealuri,
mpregiur, n deprtare,
Ca fantasme albe plopii nirai se perd
n zare,
i pe-ntinderea pustie, fr urme, fr
drum,
Se vd satele perdute sub clbuci albii
de fum.
Dar ninsoarea nceteaz, norii fug,
doritul soare
Strlucete i dismiard oceanul de
ninsoare.
Iat-o sanie uoar care trece peste
vi...
n vzduh voios rsun clinchete de
zurgli.
Iarna, V. Alecsandri
- repere analiza literara I. INTRODUCERE
PASTEL = specie a genului liric, in versuri, eminamente descriptiva, in care se contureaza un tablou din natura,
cu ajutorul caruia se exprima sentimentele si starile sufletesti ale eului liric. Termen imprumutat din artele
plastice.
creatorul pastelului romanesc;
Convorbiri Literare, 1868-1869, publicate in volum in 1875.
II. INCADRAREA POEZIEI IN OPERA AUTORULUI
pasteluri inspirate de spectacolul iernii, camp imens de senzatii si asociatii ;
prin descriere, poetul creeaza imagini preponderent vizuale, dominate de culoarea alba a tabloului hibernal;
titlul
III. ANALIZA STROFELOR
Strofa 1: - imaginea de fundal, grandios spectacol al fortelor naturii multimea epitetelor;
- dimensiunea cosmica a anotimpului, dinamica fenomenelor naturale (comparatia ca un roi de fluturi albi,
verbele la prezent);
- existenta planului terestru este vag amintita, linia orizontului se pierde in infinitul alb (contur fluid
personificarea si inversiune pe ai tarii umeri dalbi).
Strofa 2: - imbogateste dimensiunea cosmica a descrierii aparitia solara personificata, lipsita de stralucirea calda
de odinioara (meditatie asupra trecerii timpului, comparatie nostalgico- filosofica ca un vis de tinerete);
- ninsorile abundente sunt sugerate prin repetitii, enumeratie si adverbul;
- fascinatie fata de mirificul tablou de iarna (epitete, personificare : Cu o zale argintie se imbraca mandra
tara).
Strofa 3: - extinderea campului de observatie, detalii ale planului terestru: camp, deal, plopi, drum, sate;
- albul imaculat, aproape ireal, fantasmatic;
- comparatia ca fantasme albe plopii si metafora clabucii albi de fum - senzatia de iluzie, imagistica
incetosata, pierduta in visul de zapada, repetitii si enumeratii cu rol emfatic;
- predomina imaginile vizuale, jocul spatial (impregiur/ in departare), luminozitatea tabloului (frecventa
vocalelor).
Iarna, V. Alecsandri
- repere analiza literara III. ANALIZA STROFELOR
Strofa 4 - revenirea la viata, increderea in luminile si frumusetile ei: Dar ninsoarea
inceteaza () oceanul de ninsoare;
- metafora ce exprima atotputernicia iernii, epitetul (doritul soare), impletite cu
imagini auditive si sugestia miscarii;
- Eul liric apare in ipostaza de contemplator extaziat de natura, revigorat de aparitia
saniei cu zurgalai, ca manifestare a bucuriei de a trai;
- contururile devin din ce in ce mai clare;
- intelegerea umana a sensului naturii, ca una dintre reprezentarile concrete ale
Frumosului coplesitor prin perfectiunea sa.
IV. REALIZAREA ARTISTICA
-
Nivelul morfosintactic
- terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile
ale cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu
valoare de metafore revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain, ntunecata zare, sfnt mister, neneles,
ne-nelesuri
i
mai
mari;
- opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic (prin iubire i creaie) - cunoatere
logica;
sens
denotativ/
sensuri
conotative,
limbajul
metaforic
- cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie iniial i repetarea ei
evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume.
Nivelul stilistic
- limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un plan filozofic secundar; organizarea ideilor
poetice se face n jurul unei imagini realizate prin comparaia ampl a elementului abstract, de ordin spiritual,
cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiv cu predilecie metafora
revelatorie, care caut s reveleze un mister esenial pentru nsui coninutul faptului, dar i metafora
plasticizant, care d concretee faptului, fiind ns considerat mai puin valoroas.
Nivelul fonetic
- pauzele marcate de cezur* i de dispunerea versurilor cu msur inegal, n funcie de ritmul interior;
- sublinierea ideilor prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (ne-neles- ne-nelesur);
- eufonia versurilor sugereaz amplificarea misterului.
Particulariti prozodice
- Poezia este alctuit din 20 de versuri libere (cu metrica variabil), al cror ritm interior red fluxul ideilor i
frenezia sentimentelor.
- Forma modern este o eliberare de rigorile clasice, o cale direct de transmitere a ideii i a sentimentului
poetic.