Volum de poezii

de Mihai Eminescu
Neag Ana Maria
Petriu Beatrice Mihaela
 Prefață
Poeziile care m-au învățat să iubesc !

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 -15 iunie 1889) s-a înscris în romantismul
european prin tema iubirii și a naturii, care este predominantă în lirica sa. La
Eminescu,in poezia “Peste varfuri”, natura are două ipostaze, una terestră și una
cosmică, interferate în mod armonios, în cadrul căreia îndrăgostiții oficiază un
adevărat ritual al iubirii. "Natura adesea - dacă nu primează - e pe același plan cu
dragostea" (G. IbrăileanU).
Teme și motive ale poeziei "Peste vârfuri":
 Tema codrului, spațiu fantastic de manifestare a forțelor eterne, a lumii
atemporale, a eternității în genere.
 Motivul visului, sugerat de imaginea panoramică a domului silvatic
atemporal; codrul se comportă ca un factor hipnotic care poate revela căile
ascunse ale spiritului universal.
 Motivul omului rătăcitor, aflat în căutarea adevărului etern, pe care
încearcă să-l identifice în spiritul adormit al codrului, trezit de nostalgicul
sunet de corn.
 Tema întoarcerii spre origini: poetul reiterează "mitul eternei reîntoarceri",
"le mythe de Peternel retour", de care vorbește Mircea Eliade. Codrul
acționează ca o poartă, ca un punct de inflexiune spre atemporal și etern.
Trecerea pe "celălalt tărâm" se efectuează aici prin intermediul cornului,
devenit obiect totemic, instrument magic, comparabil cu ciocanul Mjolnnir
al zeului Thorr, din panteonul zeilor germanici.
În "Peste Vârfuri" poetul își confesează sentimentele liric, folosind natura pentru a
își împuternicii sentimentele.
În anul 1870, la vârsta fragedă de doar 20 de ani, Eminescu scrie despre admirația
sa în poemul "Epigonii", ce este dedicat poetiilor pe care i-a precedat. Această
operă a fost publicată în revista "Convorbiri literare" unde tânărul poet a fost
descoperit de către Titu Maiorescu. Criticul este uimit de abilitățile lui Mihai
Eminescu de a folosi stiloul ca o pensula pentru a picta tablouri pline de farmec și
se referă la el ca a fi "un poet în toată puterea cuvântului".Cuvântul "Epigonii"
reprezintă descendenți nedemni ale unor înaintași talentați, iar Eminescu
conturează de la început, metaforic, spiritualitatea românească moștenită de la
aceștia.
După scrierea operei "Epigonii" tânărul poet va deveni unul din cei mai respectați
romantisti români, odată cu scrierea poeziilor "Luceafărul" și "Peste Vârfuri".
Ambele poeme pun în evidență comuniunea om-natură și afișează sentimente de
iubire puternice. "Luceafărul" este cea mai populară operă a poetului, aceasta
relatând povestea de dragoste dintre Luceafăr și fată de împărat, Luceafărul fiind
în strânsă legătură cu natura și forțele sale.
Tema și viziunea despre lume in “Luceafarul”:
 Tema centrală a poemului „Luceafărul” constă în condiția omului de geniu,
precum și modul de raportare al acestuia la lumea înconjurătoare, la
problema dragostei și a cunoașterii. Iubirea se regăsește în dublă ipostază:
cea cosmică (între Hyperion și față de împărat) și cea terestră (între Cătălin
și Cătălina, care dobândește, dintr-o dată, un nume pământean, nemaifiind
identificată doar în funcție de statutul social). Viziunea despre lume
gravitează în jurul relației omului de geniu cu societatea în care există.
Această viziune este predominant romantică, ceea ce se observă prin
alternarea planului terestru cu cel cosmic, motivele literare și tema aleasă.
Cu toate acestea, ea conține și elemente clasice, precum simetria poemului
și echilibrul compozițional al acestuia.
 Motive literare: În poemul „Luceafărul” întâlnim numeroase motive
literare, cel al incompatibilităţii, al nopții, al visului și al luceafărului fiind
motivele centrale. Acestora li se adaugă și alte motive literare, precum:
castelul, luna, stelele, codrul, florile de tei, marea.