DRAMATURGIA

STRUCTURA TEXTULUI DRAMATIC

I. Dialogul
- Mod fundamental de expunere care poate fi secundat de monolog/monolog interior in textele moderne.
- Consta intr-o succesiune de replici anuntate de numele personajelor. (un tip special de replica este
apartéul – rostit de un personaj catre public, neauzit de interlocutor.)
- Functiile dialogului:
o modalitate de comunicare interpersonala;
o mijloc de caracterizare indirecta;
o forma mascata de naratiune, deoarece genereaza actiunea.

II. Didascaliile
- apartin autorului si sunt destinate regizorului si actorilor.
- Unele pot reprezenta mijloc de caracterizare directa din perspective auctoriala.
- Ofera informatii despre: miscarea scenica, decoruri, lumini, costume, mimica si gestica.

III. Actiunea evolueaza in mod gradat pe momentele subiectului, fiind generate de dialog.
Tipuri de actiune: → actiune rectilinie [evenimentele evolueaza in ordine cronologica]
→ actiune ondulaorie [reluarea unor motive; variatiuni pe aceeasi tema]
→ actiune analitica [specifica teatrului modern]

IV. Structurarea in acte (diviziuni) si scene (subdiviziuni.

V. Persinajele dramatice – tragice, comice sau tragic-comice.
VI. Conflictul dramatic – deosebit de puternic, „coloana vertebrala“ a textului dramatic.
VII. Relatiile spatio-temporale – sunt bine conturate.

APARTENENTA LA SPECIE

Specie a genului dramatic in versuri sau in proza, in care sunt satirizate

moravuri individuale sau sociale intr-o maniera care starneste ilaritate,
avand un deznodamant fericit si uneori moralizator.
Se fundamenteaza pe categoria estetica a comicului, care presupune:
 Ilaritate
 Ironie
 Inteligenta pura
 Contrastul intre aparenta si esenta.

TIPURI DE COMIC

a) De situatie – conditie sine qua non a comediei.

b) Al intentiilor (apartine autorului) – fie sarcastic, fie ingaduitor.
c) De character – contrastul intre aparenta si esenta, tipologiile de character.
d) Al moravurilor – adulterul, demagogica, ipocrizia, incultura.
e) De onomastica – evidentiaza trasatura dominanta de caracter.
f) De limbaj – savuros, bogat reprezentat punand in lumina ignoranta, incultura personajelor.
Se manifesta printr-o serie de abateri lingvistice grave:
- alterarea neologismelor: bambir, famelie, renumeratie.
- nonsensuri: curat murdar.
- Expresii stereotipe: “ai putintica rabdare”
- Consructii cacofonice.
Limbajul: modalitate de individualizare a personajelor.
Locvacitate: principala trasatura a personajelor lui Caragiale.
“Manrea Trancaneala” (vorbarie fara substanta), conduce la insolutia sintactica, inconcurenta.
Spre deosebire de personajele tragice (personaje exceptionale, modele demne de urmat), personajele comice
sunt puternic caricaturizate.
Limbajul comediei este parodic, imita vocea unor anumite categorii sociale.