Note de toamna de George Bacovia

Poezia Note de toamna de GEORGE BACOVIA a fost publicata in revista "Romanul literar",
24 decembrie 190. A fost inclusa in volumul Plumb (1916). Discursul liric bacovian mizeaza
pe insumarea de note transcriind ipostaze ale unui univers in rapida transformare.
Eul bacovian consemneaza la modul prozaic aspecte ale cotidianului, convingerea lui
nemarturisita fiind ca se imortalizeaza realitati valabile doar pentru o clipa. Uneori tonul
sporeste in gravitate iar rostirea lasa impresia ca se comunica in final mari adevaruri.
Cosmosul preia ceea ce este specific omului. Element al acvaticului, ploaia tinde sa devina
dominanta, substituindu-i-se omului. Din alt punct de vedere, este aici evident un transfer
dinspre uman spre naturalul care incepe el insusi sa se metamorfozeze (de aici motivarea
personificarii).
In ipostaza ei de liniste si de posibila impacare la nivelul "rascoalei" elementelor (In jur era
asa rascoala), ,pacea trebuie in mod obligatoriu sa fie "de plumb", stabilizata, fixata prin
plumbul ca principiu saturnian al fixarii.
Eul este atras (si aici!) de interiorul salvator. Cuvintele au o valoare incantatorie, un autentic
descantec de eliberare spre interiorul ce se sustrage, deocamdata, informului de afara.
Gravitatea rostirii este abil mascata prin poza studiata si prin elementele "intoarse" ("foi
uscate") ale unui posibil ritual:
"Deschide, da drumu-adorato
Cu crengi si foi uscate am venit.
in absenta imposibilei declaratii de iubire, adoratei i se comunica acelasi fapt divers, aceleasi
informatii ce tin de realitatea imediata, nelipsind insa invingerea ca in eterna devenire a
realitatii clipa se cere imortalizata. Eul in diversul Plumbului isi dovedeste o data in plus
conditia de martor al unei realitati in care, sub semnul descompunerii, formele conteaza doar
pentru o clipa.
Revine insa aceeasi tendinta a eului spre spatiul inchis si protector. "Ce-tetea" sta sub puterea
toamnei ca o certitudine a instabilitatii formelor, iar moartea (receptata exclusiv in
manifestarea ei imediata, sesizabila) si viata nu msi sunt riguros delimitate. ("intreg pamantul
pare un mormant".) Mai mult, Peste spatiul concret, limitat, de afara, trec frunze "liberate",
desfacute din
"Da drumu, e toamna in cetate -
Intreg pamantul pare un mormant
Ploua si peste targ, duse de vant,
Grabite, trec frunze liberate'".