Sunteți pe pagina 1din 2

GORUNUL

Lucian Blaga este un extraordinar poet al timpului a carui curgere o resimte cu o dureroasa intensitate, ca fiind cel mai grav semn al fragilitatii fiintei umane. Pentru Blaga viata este o mare trecere spre lumina si in acelasi timp o inevitabila alunecare spre neant. Exista mai multe poezii ale lui Blaga, printre care Gorunul, in care este prezentata tema vietii amenintate de moarte. Punctul de plecare al acestei teme il reprezinta balada populara Miorita cu care poezia Gorunul a fost comparata adesea. In ambele poezii se observa un anumit echilibru al omului care incearca sa depaseasca ideea mortii, sa nu se teama totusi de ea si sa o priveasca cu o detasare senina. In acest moment apare, insa, diferenta dintre Miorita si Gorunul este ca moartea ciobanasului era imineta in Miorita , in timp ce la Blaga ,moartea este doar o prezumtie : imi pare , pesemne , cine stie , poate . Inspirata din creatia populara, Gorunul" are ca tema presentimentul mortii si exprima ideea filozofica blagiana potrivit careia murim putin cate putin din clipa in care ne-am nascut. In aceste conditii, viata estemarea trecere" spre moarte, iarceasornicul" timpului ne masoaradestramarea". Astfel, aceasta poezie este ca specie literara o elegie, deoarece se exprima sentimente de melancolie si tristete in legatura cu trecerea timpului. Strofa I este alcatuita din cinci versuri. Aflat la poalele unui gorun si coplesit de o liniste aproape materiala, poetul mediteaza asupra destinului omului in Univers. O sumara cercetare a sintaxei poetice in primul vers constata antepunerea antributtlui adjectival limpezi , fapt care ii confera acestuia un accent deosebit. In acest cadru, ideea mortii este sugerata in comparatia din versul al doilea, in care clopotul (care ar putea vesti moartea cuiva) este alaturat inimii (organul care intretine viata). Senzatia auditiva (reliefata prin verbul bate" la indicativ prezent) se dilata, devenind una dintre elementele dominante el textului. Ascultand clopotul, poetul are presentimentul mortii care a si inceput sa-i inunde fiinta, de parca stropilor de sange le-ar fi luat locul stropi de liniste". Strofa a doua se constituie in jurul imaginii gorunului: Asezat la marginea codrului, gorunul aduce, prin singuratate, o nota de melancolie, iar prin asezare - ideea unei posibile morti, intrucat taierea padurii ar putea incepe chiar cu el. Legat de acest arbore prin destinul comun, poetul i se adreseaza cu dragoste si chiar cu duiosie, dar interogatiile lui sunt profunde si fara raspuns. La poalele gorunului, poetul este coplesit (ma-nvinge") de liniste, isi uita fiinta concreta (zac")si percepe intens presimtirea mortii. Metafora aripilor moi ar putea sugera o desprindere de pamant, iar timpul pare a se fi oprit. Ultima parte a poeziei amplifica aceasta presimtire: poate ca, din trunchiul acestui gorun, i se va ciopli sicriul omului aflat la poalele lui, unindu-i in eternitate. Repetarea substantivului sicriu" (insotit de posesivul meu") adanceste trairea dramatica a eului liric; sugerand curgerea continua a vietii in moarte. La randul ei, moartea curge in viata (ascult cum creste-n trupul tau sicriul"),intr-o ingemanare eterna. Trairea intensa a presentimentului mortii impune folosirea indicativului prezent pentru mai toate verbele. Exceptie fac doar vor ciopli" si voi gusta ", cel dintai fixand actiunea intr-un timp nedeterminat, celalalt sugerand perceperea in minuscule fractiuni a linistii eterne. In toata poezia, adjectivul posesiv este utilizat numai la persoana intai si a doua singular si determina substantivele care fac parte din campurile lexicale ale arhisemelor viata" si moartea ". In concluzie, desi poezia are o tema grava, sentimental exprimat nu este tragic, ci doar elegial, cu referire la viata trecatoare.