ŞCOALA.......................

METABOLISMUL PROTEINELOR. BIOSINTEZA HEMOGLOBINEI

Coordonator:
Prof.

Student:
HOARĂ ANCA
- e!e"#r$e %&'( )
 CUPRINS:

I. Proteinele – definiţie, generalităţi

II. Clasificarea proteinelor
III. Cromoproteinele – clasificare
IV. Metabolismul proteic
V. Metabolismul cromoproteinelor. Biosinteza emoglobinei
VI. !bre"ieri folosite in te#t
VII. Bibliografie
 I. Prote$ne*e + def$n$,$e- enera*$t/,$

Proteinele sunt componenţi de bază ai celulei, reprezent$nd apro#imati" %&' din greutatea ei uscată.
Proteinele se găsesc (n toate compartimentele celulare, fiind substanţe fundamentale din toate punctele de
"edere pentru structura )i funcţia celulei. Prin idroliza proteinelor se obţin compu)i cu greutate moleculara
mică, aminoacizi.

*n organism proteinele (ndeplinesc funcţii multiple +plastică, energetică, catalitică etc. care le
diferenţiază de lipide sau glucide.
*n alcătuirea moleculelor proteice, aminoacizii se unesc prin legături amidice numite legături peptidice,
care se realizează prin eliminarea unei molecule de apă (ntre gruparea carbo#il a unui aminoacid )i gruparea
amino a aminoacidului următor.
Proteinele sunt biopolimeri macromoleculari care conţin (n moleculă peste && de resturi de
aminoacizi uniţi prin legături peptidice. umărul, natura )i modul de aran/are al aminoacizilor (n moleculă
"ariază de la o proteina la alta. Moleculele proteice pot adopta di"erse conformaţii (n spaţiu, fiind descrise
astfel mai multe ni"eluri de organizare0 primară, secundară, terţiară )i cuaternară.

a. Stru!tura 0r$"ar/
1tructura primară reprezintă numărul )i ordinea aminoacizilor (n moleculă.

#. Stru!tura 1e!undar/
1tructura secundară reprezintă cel de-al doilea ni"el de organizare structurală a proteinelor,
reprezent$nd aran/area spaţială a moleculei proteice pe o singur a#. !cest lucru este posibil datorită
legăturilor de idrogen formate (ntre resturile carbo#il )i amino aparţin$nd legăturilor peptidice.
Cea mai mare contribuţie la elucidarea structurii secundare a proteinelor au a"ut-o lucrările lui
Pauling si Core2 care au elaborat două modele teoretice : modelul helicoidal (spiralat) şi modelul straturilor
pliate, modele care e#plică destul de bine proprietăţile fizico-cimice )i biologice ale moleculelor proteice.
 b.1. Struct ura α sau modelul helicoid al rezultă prin spiralarea catenei polipeptidice (n /urul unui
cilindru imaginar +fig. 
*n funcţie de orientarea aminoacizilor, elicea poate fi de tip 3-dreapta, care are sensul de rotaţie al
unui )urub cu filetul spre dreapta )i de tip 3-st$nga cu sensul de rotaţie spre st$nga. *n ambele forme radicalii
4 ai aminoacizilor sunt proiectaţi spre e#teriorul elicei5 (n elicea dreapta radicalul 4 se află (n poziţie trans
faţă de o#igen, moti" pentru care aceasta forma este mai stabilă.

Figura 1 – Structura α
 b.2. Structura β sau model ul straturilor pliat e se bazează pe formarea legaturilor de idrogen
intercatenare )i poate apare (n doua "ariante0 modelul paralel al straturilor pliate +caracteristic 6-7eratinei )i
modelul antiparalel +ce poate fi (nt$lnit (n cazul fibroinei din mătase.
*n modelul paralel +a toate lanţurile polipeptidice sunt a)ezate paralel, cu grupările 4 orientate (n
acela)i sens, (n timp ce (n straturile antiparalele +b catenele polipeptidice sunt a)ezate faţă (n faţă. 1pre
deosebire de 3-eli#, (n structura de tip 6, legăturile de idrogen sunt aproape perpendiculare pe a#a lanţului
polipeptidic +fig. 8.

Figura 2 – Structura 6

*n afara celor două modele caracteristice pentru structura secundară a proteinelor descrise mai sus,
mai e#istă o structură particulară (ntalnită (n colagen, o proteina fibrilară, insolubilă )i elastică prezentă (n
ţesuturile animale +ţesut con/uncti", tendoane, ligamente, cartilagii, piele, oase etc. )i care reprezintă
apro#imati" 8%' din proteinele corpului - Structura γ – Colagenul.
 1tructura secundară a colagenului este un triplu eli# de dreapta format din trei lanţuri polipeptidice
+fiecare fiind un eli# de st$nga legate intre ele prin legaturi de idrogen. 9 caracteristică interesantă a
structurii colagenului este faptul că (ntre capetele moleculelor de colagen se găsesc spaţii libere care /oacă un
rol (nsemnat (n formarea osului, (ntruc$t (n aceste spaţii se fi#ează calciu, sub formă de idro#iapatită +fosfat
bazic de calciu.

!. Stru!tura ter,$ar/
1tructura terţiară reprezintă interacţiunea spaţială (ntre segmente care nu sunt "ecine (n lanţul
polipeptidic, a"$nd ca rezultat o structură tridimensională, globulară. :a este caracteristică (n special proteinelor
globulare, a căror catene macromoleculare sunt str$nse sub forma unor cilindri elipsoidali cu o lungime care nu
depă)e)te de 8-; ori diametrul lor. :ste rezultatul interacţiunii dintre radicalii 4 ai resturilor de aminoacid din
lanţul polipeptidic. <orţele de atracţie implicate (n formarea structurii terţiare sunt datorate următoarelor tipuri
de legături +fig. =0
a Legături de hidrogen care pot fi stabilite (ntre gruparea fenolică a tirozinei )i o grupare carbo#il de la
acidul glutamic sau acidul aspartic, sau (ntre radicalul imidazolic al istidinei )i gruparea idro#ilică a
serinei.
b Legături ionice (ntre grupele carbo#il ale acizilor dicarbo#ilici )i grupele amino ale acizilor diaminaţi.
1tudii de difracţie a razelor > au e"idenţiat că (n realitate se formează un număr mai mic de legături
ionice, datorită faptului că ma/oritatea grupărilor care ar putea realiza aceste legături intră (n interacţiune
cu sol"entul.
c Legături nepolare prin forţe "an der ?aals care se stabilesc (ntre radicalii idrocarbonaţi al alaninei,
fenilalaninei, leucinei etc. !ceste legături sunt cele mai importante pentru menţinerea proteinei (n
structura terţiară. 4esturile nepolare, idrofobe se găsesc (n interiorul gemului rezultat prin (ncolăcirea
lanţului polipeptidic a"$nd ca efect stabilizarea din punct de "edere termodinamic a moleculei, mai mult
dec$t (n cazul (n care aceste resturi ar fi orientate spre mediul e#terior. @in acest moti" lanţurile
peptidice introduse (n soluţie apoasă se (ncolăcesc spontan a)a fel (nc$t resturile nepolare se situează (n

interiorul gemului, iar grupările polare răm$n pe suprafaţa moleculei.

d Legături disulfidice –1 -1-, co"alente, pot contribuie la menţinerea structurii terţiare a proteinelor
globulare limit$nd tendinţa de depliere a moleculei, (nsă contribuţia lor este mică, deoarece sunt puţine.
 Figura 2 – Tipuri de legaturi

d. Stru!tura !uaternar/
An număr mare de proteine sunt constituite din mai multe lanţuri polipeptidice, form$nd oligomeri.
anţurile indi"iduale se numesc protomeri sau subunităţi, fiecare a"$nd structură primară, secundară )i terţiară
proprie. 1ubunităţile se asamblează (n structura cuaternară prin forţe asemănătoare celor din structura terţiară,
cu deosebirea, că (n acest caz, legăturile se stabilesc (ntre subunităţi.
*n general, proteinele cu greutate moleculară mai mare de %&.&&& sunt formate din mai multe subunităţi
polipeptidice )i sunt acti"e sub formă de oligomeri, protomerii fiind inacti"i. *n multe proteine subunităţile sunt
identice0 cimotripsina, fosfataza alcalină +două subunităţi, aldolaza +trei subunităţi, glutamat deidrogenaza
+patru subunităţi, catalaza +optsprezece subunităţi, iar (n altele, subunităţile sunt diferite0 emoglobina +două
lanţuri a )i două b , lactat deidrogenaza – tetramer format din două tipuri de subunităţi notate  +eart )i M
+muscle.
!samblarea subunităţilor (n structura cuaternară este posibilă datorită e#istenţei unor zone
complementare spaţial si electric pe suprafeţele subunităţilor.
Interacţiunile dintre subunităţi prin suprafeţele complementare sunt caracterizate prin fenomenul de
cooperare, adică primele contacte odată realizate, fa"orizează formarea celorlalte.

II. C*a1$f$!area 0rote$ne*or

 Proteinele se clasifică (n general după forma moleculelor )i după compoziţia lor cimică. *n clasificarea
proteinelor după forma moleculară deosebim0
- 0rote$ne *o#u*are +sferoproteine care au formă aproape sferică +o"oidală )i sunt, (n general,
solubile (n apă, (n soluţii diluate de acizi, baze )i săruri. @in această clasă fac parte albuminele, globulinele,
istonele, protaminele )i prolaminele5
- 0rote$ne f$#r$*are +scleroproteine, caracterizate prin structură fibroasă, de forma unui elipsoid (ntins cu
raportul dintre a#e de cel puţin  0 &&, sunt foarte greu solubile (n apă, au "$scozitate mare )i putere de
difuzie mică. !ceste proprietăţi e#plică prezenţa lor (n ţesuturile de susţinere. @in această clasă fac parte
colagenul, elastina, fibrinogenul, miozina, actina, 7eratina etc.
@upă compoziţia cimică, proteinele se pot clasifica (n0
- 0rote$ne 1$"0*e +oloproteine, constituite din aminoacizi5
- 0rote$ne !on2uate +eteroproteine, conţin pe l$ngă aminoacizi )i o grupare prostetică. *n funcţie de
natura acestei grupări, eteroproteinele se (mpart (n fosfoproteine, glicoproteine, lipoproteine,
metaloproteine, nucleoproteine )i cromoproteine.

III. Cro"o0rote$ne*e + !*a1$f$!are

Cromoproteinele sunt proteine con/ugate care au drept grupare prostetică, o grupare cromoforă. @upă
natura acestei grupări, se disting două mari clase de cromoproteine0
a. porfirinice - care conţin un nucleu tetrapirolic)
b. neporfirinice – care conţin drept grupare prostetică deri"aţi de izoalo#azină sau carotene +"it. B8 )i
!.
@intre cromoproteinele neporfirinice deosebit de importante sunt flaoproteinele care au drept grupare
prostetică o fla"ină +deri"at de izoalo#azină )i care (ndeplinesc (n organism rol catalitic, precum )i
carotenoproteinele, a căror grupare prostetică este un deri"at terpenic +carotenii. !cestea din urmă, sunt
importante (n procesul "ederii.
Cromoproteinele porfirinice conţin (n moleculă un nucleu substituit de porfirină. :le (ndeplinesc
di"erse funcţii biologice, cum ar fi0 transportul de o#igen, transportul de electroni, cataliza enzimatică.
1pecificitatea de funcţie a acestor proteine se datorează apoproteinei legate de nucleul porfirinic. 1unt
reprezentate de mioglobină, emoglobină, citocromi, emenzime.
 !orfirinele sunt deri"aţi de porfirină, un compus ciclic format din patru nuclee pirolice unite prin
grupări metinice +-CD.

Prin substituirea atomilor de idrogen din poziţiile -E cu diferiţi radicali se obţin porfirinele, care se
denumesc )i se clasifică (n funcţie de ace)ti substituenţi (n0 etioporfirine, mezoporfirine, protoporfirine )i
coproporfirine. @intre acestea cel mai des (nt$lnite sunt protoporfirinele care conţin patru grupări metilice, două
grupări "inil )i două resturi de acid propionic. @atorită celor trei tipuri de substituenţi din moleculă, pot e#ista
% forme izomere de protoporfirine. Cea mai (nsemnată dintre ele este protoporfirina "# +,=,%,E-tetrametil-8,F-
di"inil-;,G-dipropionil-porfirina. Porfirinele posedă un sistem de duble legături con/ugate ce conferă acestor
compu)i stabilitate, culoare ro)ie-"ioletă, absorbţia caracteristică )i fluorescenţă. 4educerea grupărilor metinice
duce la formarea de compu)i necoloraţi, numiţi porfirinogeni. Prin intermediul azotului pirolic, porfirinele pot
fi#a ioni metalici cum sunt0 <e, Mg, Hn, Cd, Co, Cu, Mn, V sub formă de complec)i celatici. An astfel de

comple# al protoporfirinei I> cu <e 8 se nume)te protohem sau hem, un comple# similar cu <e = poartă numele
de hemină sau hematină.
emul este situat (ntr-o ca"itate a moleculei proteice. Cele două resturi propionat, ionizate la p
fiziologic, sunt orientate spre suprafaţă, iar restul emului (n interiorul ca"ităţii, (ncon/urat de aminoacizi
nepolari, cu e#cepţia a două resturi de istidină prin care se face legătura cu partea proteică.

I3. Meta#o*$1"u* 0rote$!

*n organism are loc un permanent transfer proteic intertisular. a fondul comun de aminoacizi
contribuie at$t aminoacizii de srcine alimentară, c$t )i cei pro"eniţi din degradarea proteinelor tisulare. <ondul
comun de aminoacizi "a fi utilizat pentru sinteza de proteine, pentru sinteza de produ)i specializaţi +serotonina,
adrenalina, tiro#ina, sau pentru degradare (n scopuri energetice.
Cantitatea minimă de proteine necesară organismului este de apro#imati" =& gJzi. C$nd consumul de
proteine este inadec"at, ficatul nu poate sintetiza suficiente proteine plasmatice pentru menţinerea balanţei (ntre
fluide )i ţesuturi, fa"oriz$nd apariţia edemelor.
$aloarea %iologică a unei proteine alimentare depinde de compoziţia sa (n aminoacizi. Valoarea este
cu at$t mai mare cu c$t conţinutul (n aminoacizi este mai bogat, mai "ariat )i mai apropiat de compoziţia
proteinelor proprii organismului. Măsura acestei "alori este dată de coeficientul de utilizare a proteinelor care se
e#primă prin raportul0
 ingerat –  urinar
 ingerat

Coeficientul indică (n ce măsură o proteină ingerată este (ncorporată (n proteinele proprii. !tunci c$nd,
după administrarea unei proteine, eliminarea urinară de azot este crescută, (nseamnă că aminoacizii din proteina
respecti"ă au fost (n principal degradaţi )i nu (ncorporaţi (n proteinele proprii organismului.
Proteinele de srcine "egetală, (n special făina de porumb, care este lipsită de triptofan, tirozină )i
lizină, au "aloare biologică redusă. Proteinele de srcine animală au "aloare biologică ridicată.
Balanţa azotată nu poate fi menţinută dacă din alimentaţie lipsesc următorii aminoacizi0 fenilalanina,
"alina, triptofanul, treonina, lizina, leucina, istidina, arginina, izoleucina )i metionina, a)a numiţi aminoacizi
esenţiali. !rginina )i istidina sunt consideraţi aminoacizi semiesenţiali deoarece (n perioada de cre)tere,
necesarul pentru arginină )i istidină este crescut )i sinteza endogenă nu asigură (ntreaga cantitate necesară.
C$nd unul dintre aminoacizii esenţiali lipse)te, sinteza proteinelor (n componenţa cărora intră ace)ti
aminoacizi nu mai are loc, iar ceilalţi aminoacizi sunt dezaminaţi )i degradaţi5 bilanţul azotat de"ine negati".
Valoarea biologică a unei proteine depinde )i de digestibilitatea ei5 proteinele din plante, fiind prote/ate
de un (n"eli) de celuloză, sunt mai greu digestibile. An caz aparte (l constituie albu)ul de ou crud )i fasolea soia,
care conţin factorii antitriptici ce se opun digestiei.
$e1t$a 4$ a#1or#,$a 0rote$ne*or
*n tubul digesti", proteinele nu pot fi absorbite ca atare )i de aceea sunt supuse acţiunii unor enzime
numite peptidaze sau proteaze, care le scindează p$nă la aminoacizi.
@upă specificitate, peptidazele se (mpart (n endopeptidaze )i e#opeptidaze. :le sunt capabile să
scindeze legăturile peptidice situate fie (n mi/locul unui lanţ polipeptidic +endopeptidaze, fie la capetele
acestuia +e#opeptidaze. a r$ndul lor, e#opeptidazele sunt aminopeptidaze )i carbo#ipeptidaze după cum
deta)ează un aminoacid din capătul -terminal sau C-terminal0
Peptidazele digesti"e sunt elaborate sub formă inacti"ă (n scopul de a prote/a celulele )i canalele secretoare de
acţiunea lor proteolitică. !ce)ti precursori +proenzime sau zimogeni de"in acti"i (n lumenul tubului digesti".
!cti"area lor se realizează prin idroliza unor legături peptidice care fie că deta)ează anumite peptide sau
aminoacizi, fie că modifică plierea lanţului polipeptidic, demasc$nd centrul acti" al enzimei. @e multe ori acest
proces se petrece autocatalitic.
$e1t$a 0rote$ne*or alimentare (ncepe (n stomac. Principala enzimă proteolitică gastrică este pepsina.
Pepsina, o endopeptidază, este secretată de celulele mucoasei gastrice sub formă de pepsinogen.
!cti"area are loc sub acţiunea acidului cloridric din stomac, sau autocatalitic. Pepsina acţionează optim la p
-8 )i prezintă specificitate pentru legăturile peptidice a căror grupare –- pro"ine de la tirozină )i
fenilalanină.
:nzimele pancreatice +tripsina, cimotripsina, elastaza, carbo#ipeptidaza acţionează asupra
proteinelor neatacate de pepsina gastrică c$t )i asupra produ)ilor de digestie ale acesteia. 1ub acţiunea
combinată a proteazelor pancreatice rezultă di- sau oligopeptide.
ripsina ! endopeptidază pancreatică, rezultă din tripsinogenul acti"at de entero7inază sau autocatalitic.
!cti"area implică deta)area unui e#apeptid din capătul -terminal. !re p optim la G-E )i specificitate pentru
legăturile peptidice a căror grupare carbo#il pro"ine de la un aminoacid bazic, cum ar fi arginina.
Chimotripsina – endopeptidază pancreatică secretată sub forma inacti"ă de cimotripsinogen )i
acti"ată de tripsină care deta)ează patru aminoacizi sub forma a două dipeptide. Cimotripsina are specificitate
pentru legăturile peptidice (n care sunt implicate grupările carbo#il ale fenilalaninei, tirozinei )i triptofanului.
A#1or#,$a aminoacizilor prin mucoasa intestinală este (n parte o difuzie pasi"ă, dar (n cea mai mare
măsură este un transport intermediat de proteinele transportoare specifice +translocaze. Kranslocazele seamănă
cu enzimele0 prezintă fenomenul de saturare cu substrat, sunt specifice, sunt susceptibile la acţiunea unor
inibitori. Proteinele transportoare de aminoacizi sunt determinate genetic )i defecte genetice ale acestor
proteine alterează capacitatea de absorbţie a mucoasei intestinale pentru unul sau mai mulţi aminoacizi. :rorile
ereditare de absorbţie a aminoacizilor determină tulburări gra"e de nutriţie )i metabolism +boala artnup,
cistinuria, glicinuria.
Peptidele mici absorbite, sunt rapid idrolizate de către peptidazele localizate ciar (n celulele care fac
absorbţia, (nc$t (n circulaţia portală sunt eliberaţi numai aminoacizi.

3. Meta#o*$1"u* !ro "o0rote$ne*or. B$o1$nte5a 6e" o*o#$ne$

 Cromoproteinele porfirinice sunt formate dintr-o proteină )i o grupare prostetică, reprezentată de o
structură porfirinică.
Porfirinele sunt compu)i ciclici, formaţi din patru nuclee pirolice unite prin legături metenil +-CD .
9 proprietate caracteristică a porfirinelor este formarea de comple#e cu ionii metalici, care se leagă de atomii de
azot din nucleele pirolice.
Printre porfirinele naturale care (ndeplinesc funcţii biologice importante se numără0 emoglobina,
mioglobina, citocromii, catalaza, pero#idazele, triptofan-pirolaza, clorofila etc., emoglobina fiind porfirina
ma/oră din organism.
B$o1$nte5a 6e"o*o#$ne$
1inteza emoglobinei are loc (n celulele eritropoietice din mădu"a osoasă, ficat )i splină.
"iosinteza hemului - Prima )i ultimele trei enzime ce inter"in (n procesul biosintezei emului se găsesc
(n mitocondrii, pe c$nd celelalte patru se află (n citosol + ura =F=-l. Prima enzimă, %-aminole"ulinat sintetaza
+!! sintetaza, catalizează condensarea glicinei acti"ată de pirido#al fosfat )i succinil coenzima ! pentru a
forma !!. *n ficat, această enzimă cu "aloare limitantă este indusă de către o "arietate de droguri, steroizi )i
alte substanţe cimice. <ormele distincte eritroid-specifice )i non-eritroide +respecti" de curăţare ale !!
sintetazei sunt codificate de gene separate. Cele două gene ale !! sintetazei asigură bazele pentru reglarea căii
specifice (n functie de ţesut. Cea de-a doua enzimă, %-aminole"ulinat deidraza +!! deidraza, catalizează

condensarea a două molecule de !! pentru a forma porfobilinogen +PBL. Patru molecule de PBL se
condensează pentru a forma tetrapirol uroporfirinogen III printr-un proces (n doua faze, catalizat de
idro#imetilbilan sintetaza +MB sintetaza, cunoscută )i ca PBL-dezaminaza sau uroporfirinogen I sintetaza )i
de uroporfirinogen I sintetaza +A49 sintetaza. MB sintetaza catalizează condensarea cap-coada a patru
molecule de PBL printr-o serie de dezaminări pentru a forma tetrapirol idro#imetilbilanul liniar.
Aroporfirinogen III sintetaza +A49 sintetaza catalizează rearan/area )i ciclizarea rapidă a MB pentru a forma
asimetricul, fiziologicul, octacarbo#ilat porfirinogenul uroporfirinogen III.
Cea de-a cincea enzimă din acest proces, uroporfirinogen decarbo#ilaza +A49 decarbo#ilaza, catalizează
(ndepartarea sec"enţială a celor patru grupări carbo#il ale legăturilor laterale ale acidului acetic din
uroporfirinogen III pentru a forma copro-porfirinogen III, un porfirinogen tetracarbo#ilat. !cest compus intră
apoi (n mitocondrie, unde copro-porfirinogen o#idaza +C9P49 o#idaza, cea de-a )asea enzimă, catalizează
decarbo#ilarea a două dintre cele patru grupări ale acidului propionic pentru a forma cele două grupări nii ale
proto-porfirinogenului I>, un porfirinogen decarbo#ilat. !poi, proto-porfirinogen o#idaza +P49K9 o#idaza
o#idează protoporfiri-nogenul I> (n protoporfirina I> prin (ndepartarea a )ase atomi de idrogen. Produsul
reacţiei este o porfirină +forma o#idată, spre deosebire de produ)ii intermediari precedenţi de tip tetrapirol, care
sunt porfirinogeni +forme reduse. Altimul pas este inserţia fierului (n protoporfirina I> pentru a forma
emul. !ceasta reacţie este catalizată de către a opta enzimă a procesului, ferocelataza +cunoscută )i sub
denumirea de emsintetaza sau protoem feroliaza.
<iecare dintre enzimele ce inter"in (n biosinteza emului este codificată de o genă separată. *ntreaga
lungime a !@ uman pentru fiecare din aceste enzime, incluz$nd pe cele pentru ambele forme ale !!
sintetazei, au fost izolate )i sec"enţializate, iar localizarea cromozomială a genelor a fost identificată +elul =F=-
=.
#e$larea biosintezei hemului - !pro#imati" E%' din em este sintetizat (n celulele eritroide pentru a
furniza emul pentru emoglobină )i mare parte din rest este produs (n ficat, unde procesul de biosinteză a
emului este sub control feedbac7 negati". emul liber din ficat reglează sinteza )i translocaţia mitocondrială
a formei neeritroide a !! sintetazei epatice. emul reprimă sinteza !4m si a !! sintetazei )i, de
asemenea, (mpiedică transportul de enzime din citosol (n mitocondrie. !! sintetaza este indusă de multe din
acelea)i substanţe cimice care induc enzimele citocromului PF%& (n reticulul endoplasmatic al ficatului. Pentru
că ma/oritatea emului sintetizat (n ficat este folosit pentru sinteza enzimelor citocromului PF%&, !! sintetaza
epatică )i citocromul PF%9s sunt produse (ntr-un mod coordonat.
Mecanisme de reglare diferite controlează producţia de em pentru emoglobină. !! sintetaza eritroid
specifică codificată pe cromozomul > este e#primată la ni"eluri mai mari dec$t enzima epatică, iar un
mecanism de control eritroid specific reglează transportul fierului (n ematie. *n timpul diferenţierii eritroidului,
acti"itatea enzimelor biosintezei emului cre)te (ntr-un mod coordonat.

eradarea 6e"o*o#$ne$ 7B$*$ru#$noene5/8

Bilirubina se formează (n organism prin desfacerea o#idati"ă a inelului porfirinic din b )i alte
emoproteine. ocul de formare al bilirubinei este reprezentat de celulele sitemului reticuloendotelial din
splină, ficat +celulele Nupfer, ganglioni limfatici )i macrofagele din di"erse ţesuturi.
1ursa principală de bilirubină este b ematiilor (mbătr$nite. Mecanismul enzimatic al formării
bilirubinei implică mai (nt$i acţiunea unui sistem enzimatic microsomal – emo#igenaza microsomală, care (n
prezenţa o#igenului molecular )i a !@P desface nucleul porfirinic din em cu eliberarea <e, C3 sub formă
de C9 )i bili"erdină. *n acti"area 98 inter"ine citocromul PF%&, iar pentru transferul  de pe !@P
inter"ine o fla"oproteină. <e este preluat de feritină (n "ederea reutilizării lui (n resinteza emoproteinelor.
<eritina poate stoca p$nă la F.%&& <e =Jmoleculă.
Bili"erdina, compus colorat intens (n "erde, este (n continuare redusă sub acţiunea bili"erdin-
reductazei la bilirubină. !lături de bilirubină se formează )i mici cantităţi de compu)i mono- )i dipirolici –
bilifu#ina )i mezobilifu#ina.
 Viteza de formare a bilirubinei depinde de acti"itatea emo#igenazei microsomale, care este etapa
limitantă a procesului. Bili"erdin-reductaza este totdeauna (n e#ces, de aceea nu se acumulează bili"erdină
+pigment "erde.
Bilirubina formată (n celulele sitemului reticulo-endotelial este un pigment galben, insolubil (n apă.
<iind liposolubil, poate pătrunde cu u)urinţă prin membranele celulare de natură lipoproteică.
Bilirubina difuzează din celule (n s$nge unde se fi#ează pe albumină, form$nd fracţia plasmatică a
bilirubinei cunoscută sub denumirea de bilirubină indirectă sau necon/ugată.
Prin fi#area pe albuminele serice, bilirubina este reţinută (n lumenul "aselor )i transportată la ficat. !ici, datorită
fenestraţiilor largi ale capilarelor sinusoidale, bilirubina este preluată de pe albumină de către celulele epatice.
Procesul de captare este facilitat de e#istenţa unor proteine transportoare – ligandine – proteina I )i proteina H.
@atorită faptului că bilirubina este liposolubilă, ea ar putea difuza prin membrana epatocitului )i să se
re(ntoarcă (n plasmă. !cest proces este blocat (n momentul (n care bilirubina este con/ugată cu acidul glicuronic.
Con/ugarea este catalizată de bilirubin-glucurono-transferaza, enzimă care participă la reacţie sub formă acti"ă,
localizată la ni"elul microzomilor din epatocit. !cidul glucuronic, sintetizat din glucoză se acti"ează la acid
A@P-glucuronic +A@PL!.
<ormarea bilirubin-diglucuronidului poate a"ea loc )i (n regiunea canaliculară biliară a membranei
epatocitare printr-o A@P-glucuronil-transferază similară.
9 mică parte din bilirubină răm$ne sub formă de monoglucuronid. Prin con/ugare bilirubina de"ine
idrosolubilă, fapt ce fa"orizează eliminarea ei prin bilă )i menţinerea ei (n soluţie pe căile biliare intra- )i
e#traepatice.
1ecreţia bilei (n canaliculele biliare este un proces biologic acti", energodependent )i saturabil.
Preluarea bilirubinei con/ugate se realizează tot prin participarea unei proteine acceptoare specifice. :liminarea
bilirubinei (n bilă, mai ales curgerea ei prin căile biliare, depinde )i de flu#ul apos al bilei.
An adult sănătos elimină zilnic prin bilă 8&& – =&& mg bilirubină +,&-,8 mgJd ser. *n porţiunea
finală a ileonului )i mai ales (n colon are loc un proces de idroliză a bilirubinei con/ugate sub acţiunea unei b

-glicuronidaze bacteriene )i (n acela)i timp are loc o reducere a bilirubinei rezult$nd o serie de compu)i
tetrapirolici incolori – urobilinogeni +stercobilinogeni. Arobilinogenul este forma de eliminare care (n contact
cu aerul este o#idată la urobilină +stercobilină, colorată.
 a ni"elul colonului, o mică cantitate de urobilinogen se reabsoarbe, este trecut (n circulaţie, a/unge la

ficat )i e#cretată (n bilă, proces dependent de energie +circuit enteroepatic. 9 mică parte +&-F mgJ8F scapă (n
"ena supraepatică )i apare (n urină, unde prin o#idare trece (n urobilină. Cantităţile acestea de urobilinogen nu
pot fi decelate cu reacti" :rlic.
*n cazul formării de bilirubină (n e#ces +icter emolitic )i a eliminării crescute de pigmenţi biliari (n
intestin se formează cantităţi mari de urobilinogen care pot depă)i capacitatea de captare )i e#creţie a
epatocitelor )i (n consecinţă, apar (n urină cantităţi detectabile. Arobilinogenuria apare )i (n caz de afecţiuni
epatocelulare, c$nd mecanismul acti" de captare )i transport a urobilinogenului de către epatocite este
perturbat. Cre)teri ale eliminărilor urinare de urobilinogen au loc )i (n cazuri de proliferare microbiană
intestinală, (n unele cazuri de constipaţie, c$nd prin stagnarea conţinutului intestinal, cre)te posibilitatea de
absorbţie a urobilinogenului din colon.

Cantitatea ma#imă de urobilinogen urinar se depistează (ntre orele F-; probabil datorită faptului că
după masa de pr$nz se a/unge la concentraţia cea mai mare de bilă (n intestin.
:liminarea urinară de urobilinogen se face prin filtrare glomerulară )i secreţie tubulară. 1e poate spune
deci că urobilinogenuria depinde de cantitatea absorbită (n intestin, de funcţia epatică )i de funcţia renală.

"ilirubina direct% &i indirect%

Măsurarea bilirubinei directe )i indirecte ser"e)te pentru stabilirea naturii icterului.

- 'cter prehepatic – +icter emolitic - *n unele boli sau (n into#icaţii se produce degradarea unor

cantităţi mai mari de eritrocite )i deci eliberarea unei cantităţi mai mari de emoglobină. Bilirubina
indirectă care se formează (n e#ces, transportată la ficat depă)e)te capacitatea de con/ugare a celulei
epatice. 4ezultatul este cre)terea concentraţiei de bilirubină (n plasmă, (nsoţită de cre)terea
producţiei de urobilinogen, ce apare (n cantităţi mari (n urină. !stfel de situaţii se (nt$lnesc )i la
 nou-născuţii cu incompatibilitate de 4. @e obicei ace)ti copii sunt prematuri )i pe l$ngă
problemele emolitice de cele mai multe ori prezintă )i deficit de enzime necesare pentru
glucuronocon/ugare. Cre)terea bilirubinei poate depă)i de ;-8& ori "aloarea normală )i este (n
principal indirectă.

- 'cter hepatic. *n bolile difuze ale ficatului, cum ar fi epatitele )i cirozele, celulele epatice pierd
capacitatea de captare a bilirubinei din s$nge )i capacitatea de con/ugare )i de aceea ni"elele
bilirubinei sunt de obicei crescute, cu cre)terea fracţiunii indirecte, dar uneori poate cre)te )i
bilirubina directă deoarece lezarea celulei epatice permite totu)i trecerea glucuronidului (n
circulaţie. Arobilinogenul este crescut.

- 'cter posthepatic +icter prin obstrucţie – Blocarea căilor biliare (mpiedică bilirubina de a părăsi
celula epatică. Consecinţa primară este diminuarea formării urobilinogenului )i astfel absenţa lui
(n urină. <ecalele sunt decolorate din cauza lipsei stercobilinei. <ormarea continuă a bilirubinei
duce la cre)terea bilirubinei totale (n ser +la (nceput, bilirubina directă, care apare )i (n urină,
duc$nd la apariţia unui pigment brun (n urină. *n s$nge se "a găsi at$t bilirubină directă c$t )i
indirectă.
Bilirubina care apare (n urină este (n cea mai mare parte directă, probabil din cauza faptului că (n urină
se e#cretă numai bilirubină con/ugată, mai solubilă. @e subliniat că bilirubina (n urină apare atunci c$nd e#istă o
cre)tere a bilirubinei directe (n ser.
@ozarea bilirubinei totale este considerată utilă )i (n detectarea unui icter latent, c$nd "alorile sunt
cuprinse (ntre ,%-8 mgJd ser.
iperbilirubinemia poate fi (nt$lnită )i (n alte stări de boală care implică emoliza, cum ar fi bolile
infecţioase, anemia pernicioasă, sau emoragiile.
:"oluţia unui icter manifest poate fi urmărită prin dozări repetate ale bilirubinei (n ser0
- cre)terea concentraţiei bilirubinei (n ser este semn nefa"orabil,
- scăderea progresi"ă a bilirubinei serice indică o ameliorare a bolii epatice sau a obstrucţiei căilor
biliare.
3I. A#re9$er$ f o*o1$te n te;t

!@ D !cizi deo#iribonulcleic

!@ D !lcool deidrogenază

!! D !lanină

!4 D !cizi ribonulcleic

!4m D !4 mesager

b D emoglobină
 !@P +!@P D icotin adenin dinucleotid fosfat +forma o#idată
!@P +!@P   D icotin adenin dinucleotid fosfat +forma redusă
PBL D porfobilinogen
A@P D Aridin difosfat
A@P-L D Aridin difosfat-glucoza

3II. B$#*$oraf$e

- Biocimie medicală. (s(i, eonid. A1M< icolae Kestemi țanu. - :d. a 8- a. - Ci șinău 0 Ani"ersul,
8&&G. - ;8& p

- BI9CIMI: M:@IC!O 1uport curs pentru studenţii <acultăţilor de Medicină )i !sistenţă

Medicală - .medtorrents.comJloadJbiocimiaJbiocimieQmedicala
- ttp0JJ.mediculmeu.comJendocrinologie-si-metabolismJiperlipoproteinemiileJbiosinteza-
emului-si-reglarea-biosintezei-emului.pp