Prof.

Georgeta Cozma
C.N.M.E.

MIHAI

EMINESCU

Introducere

Pentru noi, romanii, opera lui Eminescu inseamna ceea ce pentru Goethe era creatia lui
Shakespeare: ,,o enorma carte deschisa destinului. Poetul este un ,,uomo universale, plasat in
marea familie a romanticilor, alaturi de Novalis, Byron, Leopardi, Puskin,Hugo s.a.
Etichetat de obicei ca un ,,romantic intarziat, ultimul mare romantic, Eminescu parcurge
codul pasoptist, depaseste structurile romantismului, iar prin ,,dedublare, ,,transcendenta
goala, ,,melancolie, ,,sciziune a sinelui s.a.,considerate de Hugo Friedrich ,,categorii negative,
prefigureaza poetica moderna, deschide portile spre o viziune tragica a lumii.
Trei domenii ale spiritului au retinut atentia lui Eminescu: religia si filosofia indiana; mitologia
si filosofia greaca si latina, iar din lumea moderna, filosofia lui Kant si Scopenhauer.
Nietzsche spunea ca pentru a putea trai, grecii si-au creat zeii. Geniul eminescian isi creaza
universuri compensative (Ioana Em. Petrescu) , anume o suita de teme fundamentale :
cosmogonia [ ,,Scrisoarea I, ,,Rugaciunea unui dac, ,,Luceafarul]; istoria [,,Scrisoarea III,
,,Imparat sui proletar, ,,Memento mori];iubirea si natura[ ,,Lacul, ,,Sara pe deal,,,Dorinta
,,Luceafarul];conditia omului de geniu [,,Luceafarul, ,,Glossa, ,,Oda in metru antic]; lumile
fantastice[ ,,Sarmanul Dionis]; creatia [,,Epigonii, ,,Numai poetul s.a.].
In studiul ,,Eminescu si poeziile lui, T.Maiorescu fixeaza elementele prin care poetul a ctitorit
limbajul poetic modern: prin manuirea perfecta a limbii romane, considerata ,,ca un fagure de
miere; valorificarea limbii populare si a limbii cronicarilor pe care a turnat-o ,,in forma
noua; cunoasterea neologismelor; construirea unor rime surprinzatoare; stilizarea
versurilor.
Toate acestea l-au indreptatit sa concluzioneze premonitoriu:,,Acesta a fost Eminescu, aceasta
opera lui. Pe cat se poate omeneste prevedea , literatura poetica romana va incepe secolul al
20- lea sub auspiciile geniului sau.
I.
IUBIREA SI NATURA
Teoria iubirii si a naturii
O tema reprezentativa a creatiei eminesciene este iubirea si natura, prin excelenta
romantica, iubirea evoluand de la idealitate la dezamagire si apoi la o atitudine contemplativfilosofica, penduland intre iubirea retrospectie [amintirea] si iubirea-proiectie[dorinta], mai
rar apare iubirea-prezenta.
In lirica eminesciana iubirea inseamna atractia contrariilor, atractia dintre principiul feminin si
cel masculin: Yin-Yang in mistica budista, Isis-Osiris in mistica egipteana, Kali-Shiva in mistica
taoista. In egala masura cuplul eminescian incearca refacerea Androginului fiinta perfect inchisa,
rivalizand cu zeii (Platon-Banchetul).
Ca orice mare poet, Eminescu are viziunea de templu a naturii, purtand amprenta melancoliei.
Natura este corelativul iubirii, devenind ,,raissoneur al tensiunilor launtrice ale eului liric, dar si
spatiu al proiectiei iubirii ideale. .
De asemenea, natura apare si in aspectul cosmic, in
,,Luceafarul, tabloul al III-lea sau in ,,Scrisoarea I, unde poetul surprinde din perspectiva
batranului dascal nasterea si extinctia lumii.
Natura este pentru Eminescu un spatiu marticial, ,,Mater Genitrix, aici cuplul uman refacand
imaginea cuplului primordial. Motivele cosmice recurente sunt luna, stele, luceferi. Natura

telurica este surprinsa in rotirea anotimpurilor, marcand trecerea ireversibila a timpului,,irreparabile tempus fugit.Motivele telurice recurente sunt: codrul, padurea, izvoarele, luminisul,
balta, lacul, esentele- tei, plopi etc.
In prima etapa a creatiei sale, lirica erotica va proiecta imaginea unei iubiri ideale, articulata pe
urmatorul scenariu : asteptarea, intalnirea, jocurile erotice, uitarea de sine, despartirea.
Portretele feminine se inscriu sub zodia luminii, iubita este vis de lumina, o lumina nevazuta,
este o nmfa a padurii, o ,,Lorelei autohtona. Ea apare in de Donna Angelicata [femeia-inger]:
Si ca un inger intre oameni
In calea vietii mele iesi
(Atat de frageda)
In poezia de dupa 1877 atitudinea fata de iubire si natura se modifica. Melancolia, dorul,
suferinta ,,dureros de dulce sunt asociate cu ploaia, vantul, ceata care se lasa ca un val al Mayei,
favorizand reveria. Prin ,,anamnesis, eul liric evoca ,,visul ferice de odinioara, devenit acum
,,farmec dureros. ,,Amintirea este o cale a spiritului si chiar o creatie a lui, scria Sf. Augustin.
In absenta iubirii , natura romantica devine un decor stilizat, un ,,locus amoenus. Padurea care
l-a ocrotit pe tanarul indragostit atata timp cat a fost ,,pereche, pare ca il alunga acum cand si-a
pierdut jumatatea. Elementele naturale, putine, au rolul de a evoca din rama intunecata a timpului
chipul iubitei:
,,Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii
[ ,,Si daca..]
O poezie emblematica pentru idila erotica din prima etapa este ,,Dorinta, publicata in revista
Convorbiri literare in 1876, fiind dedicata Veronicai Micle. Poezia se constituie ca o definitie
lirica a iubirii ideale, fiind o replica a poeziei Ce e amorul ?, unde Erosul este un lung prilej
pentru durere.
Titlul este sugestiv, ,,o creatie in sine [P. Cornea], concentrand vocabula ,,dor. La fel ca si
spaniolul ,,soledad sau portughezul ,,saudade, dorul conoteaza o multitudine de semnificatii: ,,sa contopit in el durerea, de unde ii vine si numele, cu placerea nascuta din durere[C-tin Noica],
dorul ,,se alina dar nu se vindeca[L.Blaga].
Sub aspect compozitional discursul liric se organizeaza pe sase catrene, punctand intr-o
succesiune lineara momentele ceremonialului erotic: chemarea in codru, asteptarea, proiectia
intalnirii, jocul erotic, visul si somnul.
Structural remarcam doua planuri: planul eului liric, echivalent prezentului etern si planul
proiectiei idilei, al viitorului.Remarcam astfel ca timpul obiectiv, ,,chronos se impleteste cu
timpul subiectiv, ,,kairos.
Poezia debuteaza cu tulburatoarea chemare a iubitei in codru, spatiu ocrotitor al cuplului de
indragostiti, langa izvor, simbolul al principiului feminin prin excelenta:
Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Intalnirea ipotetica a indragostitilor este marcata stilistic de regimul verbal de conjunctiv: ,,sa
alergi, ,,sa-mi cazi, ,,sa desprind. Cuvantul- cheie in jurul caruia graviteaza segmentul liric si
chiar poezia, este substantivul valul, simbol al puritatii, pe de o parte si al valului Mayei, al

iluziei. Indragostitul este cel care isi va initia iubita in ars amatoria, inteleasa ca arta a
ceremonialului erotic. Este cel care o va aduce din planul iluziei in planul realitatii:
Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.
Strofa a treia fixeaza desprinderea de lume a cuplului, accentul cazand asupra puterii iubirii care
permite indragostitilor crearea unei lumi paralele, delimitata de fenomenal:
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei
Cuplul reface imaginea Androginului, fiinta autarhica, perfect impermeabila, rotunda, rivalizand
cu zeii[Platon].
Portretul iubitei se incheaga din cateva elemente specifice recuzitei romantice: paloarea fetei
fruntea alba, asociata cu blondul pletelor parul galben si cu dulceata buzelor, aminteste de
prototipul frumusetii ideale la romani, de Ileana Cosanzeana :
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasand prada gurii mele
Ale tale buze dulci
Povestea de iubire este proiectata in plan oniric. Faptul ca totul este iluzie, o proiectie a eului liric,
rezulta din versul Vom visa un vis ferice, care trimite la minciuna romantica. Cuplul de
indragostiti va cadea in reverie, contopindu-se total cu natura ocrotitoare. Edgar Papu atribuie
visarii eminesciene trei semnificatii: visul ca reverie, ca aspiratie si ca amintire. Unduirea
naturii se sustine stilistic prin armoniile imitative, prin aliteratie, accentul cazand acum asupra
imaginilor auditive :
Vom visa un vis ferice,
Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratece izvoare,
Blanda batere de vant;
Visarea sub,, lumina blandei lune culmineaza cu ,,troienirea florilor de tei, simbol al
ritualului nuptial:
,,Adormind de armonia
Codrului batut de ganduri
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada randuri- randuri.
Sub aspect stilistic, remarcam apelul la epitetele cromatice: fruntea alba, parul galben;
epitete propriu-zise : buze dulci, vis ferice; inversiuni: ale tale buze, blanda batere,
singuratice izvoare; aliteratia si asonanta adormind de armonia , conferind textului
muzicalitate; repetitia randuri-randuri. Imaginile vizuale se impletesc cu cele auditive.In fata
naturii, ,,Eminescu are atitudinea unui pictor impresionist, scria Andrei Plesu.
Din punct de vedere prozodic,remarcam masura de 8 silabe, ritmul trohaic, si rima incrucisata.
Poezia erotica a deznadejdii, resemnarii - Sonetele
Sonetul este o poezie cu forma fixa, alcatuita din 12 versuri, grupate de regula in doua catrene si in
doua tertine. Rima catrenelor este imbratisata (abba), iar a tertinelor libera, variata. Versul final are

valoare conclusiva. Sonetul romanesc respecta modelul italian avand masura de 11 silabe si ritm
iambic.
In literatua romana au scris sonete Gh. Assachi, I.H. Radulescu, Alecsandri, Mihai
Codreanu, insa cel care fixeaza coordonatele sonetului romanesc este Mihai Eminescu.
Un sonet reprezentativ este Cand insusi glasul... , care apartine tripticului veronian, celor 3
sonete dedicate Veronicai Micle, fiind considerat cel mai grav poem eminescian articulat pe tema
iubirii.
Titlul este reprezentativ. Sintagma-titlu alcatuita din adverbul cand si structura nominala
insusi glasul fixeaza un moment dramatic din existenta eului poetic. Adjectivul pronominal de
intarire insusi determinant al substantivului glasul amplifica tragismul ontologic. Sensul
conotativ al titlului ascunde o metafora.
Tema poemului Cand insusi glasul o constitue evocarea unei iubiri pe veci pierdute.
Asemeni unui Orfeu modern poetul incearca prin cantecul lirei sale sa insufleteasca imaginea lui
Euridice, disparuta in imparatia umbrelor eterne.
Poemul debuteaza cu adverbul temporal cand definind momentul in care spiritul eului liric
traieste viziunea erotica retrospectiva. Luciditatea specifica eului reflexiv este alcatuita acum din
reveria sentimentala care poate sa-i aduca aproape fiinta iubita din negura timpului. Sentimentul
erotic este investit cu valente religioase prin profunzimea trairilor launtrice.
Pe veci pierduta este iubita dar nu si iubirea. A ramas amintirea ei ca o muzica sfanta care
face sa amuteasca pana si rumoarea gandurilor.
Cand insusi glasul gandurilor tace
Ma-ngana cantul unei dulci evlaviiAtunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Discursul liric se articuleaza pe o suita de interogatii retorice impletite cu trei rugaminti.
Coborand in adanca visare, eul incearca sa evoce imaginea chipului iubit. Silueta ei diafana pluteste
printre neguri reci, este luminata de privirea senina, care dezvaluie pacea launtrica. Ochii
iubitei: mari si purtatori de pace aduc liniste in sufletul eului. Iubita este o aparitie angelica, se
desprinde si coboara lent, aplecandu-se asupra celui singur, mangaindu-i pleoapele cu genele,
trezind astfel infiorata amintire a imbratisarii:
Cobori incet... aproape, mai aproape,
Te pleaca iar zambind peste-a mea fata,
A ta iubire c-un suspin arat-o
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Sa simt fiorii atingerii in brate-
Versul final readuce eul liric in planul concretului, realizand fatalitatea care a marcat
povestea de iubire. Fantasmele trecutului oricat de profunde ar fi sunt anulate de legile vietii.
Iubirea oricat de puternica ar fi este infranta de moarte.
Pe veci pierdut-o, vecinic adorat-o!
Constructile adverbiale pe veci si vecinic sublinieaza zadarnicia efortului uman in lupta
impotriva mortii.
Majoritatea silabelor sunt neaccentuate, asigurand sonetului o cadenta monotona, lenta, in
acord cu starea de somnolenta a eului poetic. puritatea ritmului iambic, frecventa silabelor atone
devin procedee de mare rafinament artistic, menite sa nuanteze evocarea unei ambiante, de tihna
solitara, de toropeala in stare sa favorizeze reveria si sa descatuseze puterile fanteziei. G.I.

Tohaneanu, in "Dincolo de cuvant", remarca "lipsa ritmului secund care devine, aici, un factor
stilistic pozitiv, asigurand curgerea taraganata si obosita a versului.
Cand si-a pierdut ,,sufletul- pereche. Elementele naturale, putine, au rolul de a evoca din
rama intunecata a timpului chipul iubitei:
,,Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Poezia naturii
SARA PE DEAL
Interpretare stilistica
I.Introducerea standard [pg.1; teoria naturii-pag.2]
II.Aplicatie
Poemul este ste reprezentativ pentru tema naturii si a iubirii, ilustrand ,,lirismul
reflexiv[ T. Vianu].
Din punct de vedere compozitional textul se ordoneaza pe sase catrene, configurand doua
segmente lirice: pastelul inserarii ( strofele 1-4) si ceremonialul erotic( strofele 5-6).
Sub aspect strucrural identificam doua planuri echivalente celor doua coordonate
temporale: planul real , obiectiv, al eului liric - timpul Chronos si planul proiectiei idilei romantice
- timpul Kairos, viitorul.
Titlul este emblematic. Denotativ este o constructie exclusiv nomimala, alcatuita dintr-un
substantiv in nominativ sara in varianta regionala fonetica si un substantiv in acuzativ precedat
de prepozitia simpla pe. Sintagma seara pe deal fixeaza indicii de timp si spatiu. Sensul
conotativ al sintagmei ascunde o metafora: ceasul sfant al iubirii implineste ontologic Fiinta intr-un
moment seminificativ temporal sara si intr-un spatiu care pastreaza valoarea de ,,Axis Mundi,
de verticalitate pe deal.
Pastelul inserarii comunica emotia eului liric care asteapta cu infrigurare ceasul inserarii
pentru a se intalni cu iubita ,,pe deal , sub un salcam. Momentul temporal nu este intamplator, aici
sara nu este un timp al stingerii, ci unul al nasterii, ,,reediteaza geneza[I. Em. Petrescu]
printr-o suita de personificari: apele izvorasc, stelele nasc, luna trece.
Descrierea se realizeaza din perspectiva eului, traiectoria privirii glisand din ,,planul
departelui[I. Negoitescu] - valea in ,,planul aproapelui[id.] -pe deal, sub un salcam,
dinspre cosmic inspre teluric si invers. Imaginile vizuale se impletesc cu cele auditive, sustinute
aici de aliteratia vocalelor ,,a, ,,u si a consoanei ,,l, conferind textului muzicalitate:
,,Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stelele scapara-n cale,
Apele plang, clar izvorand in fantane,
Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine
Termenul- nucleu al poemului este substantivul ,,deal, in jurul lui se ordoneaza intreg
univrersul.Dealul este urcat de turmele de oi [miscare ascendenta] in vreme ce ,,stelele scapara-n
cale[ miscare descendenta], realizandu-se interferenta lumii terestre cu cea cosmica.Identificam
trei niveluri ale spatiului: adancul- ,,valea- dealul si nivelul cosmic.

Astrul tutelar al iubirii luna dobandeste cu ajutorul epitetelor atribute feminine:,, sfanta si
clara, domina un peisaj situat la interferenta deal-vale, prefigurand ceea ce Lucian Blaga va
numi spatiu miorotic indefinit ondulat. Iubita isi asteapta perechea sub pacea ocrotitoare a
salcamului, care devine aici copac al cunoasterii, ,,Axis Mundi.
Traiectoria privirii urmareste panoramic miscarea ritualica a oamenilor care se intorc
,,osteniti, cu coasa-n spinare de la muncile campului, in vreme ce ,,toaca rasuna mai tare, iar
cumpana de la fantana ,,scartaie-n vant.Imaginile auditive sunt sustinute stilistic prin verbele
:,,rasuna, ,,scartaie, ,,murmura. Toate componentele cadrului sunt ,,vechi, aici adjectivul
sugerand vesnicia, permanenta.
Sunetul clopotului ,,vechi intra in rezonanta cu sufletul eului liric, care ,,arde-n iubire ca
para'. Natura este , asadar, ,,raisonneur al trairilor launtrice ale eului liric.
Cand linistea impresoara satul, indragostitul se indreapata spre ,,vechiul salcam, refacand
imaginea cuplului primordial:
,,Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga
Ore intregi spune- ti- voi cat imi esti draga
Dealul delimitaza profanul - satul invaluit in fum- de spatiul sacralizat prin iubire.
Este evidenta opozitia eu-lume. Erosul apare aici ca un ,,daimon[Platon] situat intre cer si pamant.
Imaginile vizuale si auditive se impletesc, configurand satul si surprinzand miscarea ritualica
a oamenilor:
,,Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi casele-n vant ridica,
Scartaie-n vant cumpana de la fantana,
Valea-I in fum , fluiere murmura-n stana.
Strofa a cincea devine expresia unei tensiuni afective maxime, concentrate in interjectii si
exclamatii retorice cuprinse intr-o sintaxa poetica marcata de inversiuni:
Ah! in curand satul in vale-amuteste
Ah! In curand pasu-mi spre tine grabeste,
Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cat imi esti draga.
Eul proiecteaza momentul intalnirii cu iubita. Imaginea cuplului reface imaginea
Androginului, fiinta autarhica, perfect impermeabila, rotunda, rivalizand cu zeii[Platon]. Din
perspectiva Androginului iubirea este atractia contrariilor: principiul feminim-masculin, yng- yang.:
Ne-om razima capetele unul de altul
Si surazand vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcam.-astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Poemul se incheie cu o interogatie retorica exprimand un tumult de pasiuni, o atitudine
vitalista a eului cosmicizat (Ioana Em. Petrescu).
Particularitatea pastelurilor eminesciene consta in faptul ca avem de-a face cu o lirica
reflexiva, natura fiind in consonanta cu eul poetic, este ,,raisonneur, exprima stari si tensiuni
existentiale.Sub aspect prozodic, versurile se constituie in catrene; masura alterneaza intre 14 si 12
silabe; rima este imperecheata,; ritmul este
,,In fata naturii, Eminescu are atitudinea pictorului impresionist[N. Manolescu].