- dupa ce Fanica a ajuns la han, cauta sa o intalneasca pe matusa Marghioala care
trebaluia prin bucatarie. cand acesta intra in camera unde Majoloaia voia sa ii dea de mancare, observa curatenia camerei care era neinchipuit de curata si ca acea camera nu are nici o icoana, lucru care era suspect pentru el. - cand Fanica dori sa isi faca rugaciunea, flacara lumanarii se stinse ca prin minune si tot ca prin minune aceasta se reaprinse. - dupa plecarea lui Fanica, totul incepe sa devina straniu. afara incepe sa bata vantul si sa picure. - reactia calului in momentul in care Fanica salveaza din mijlocul furtunii caprita neagra sugereaza faptul ca (,) calul simte raul intruchipat in caprita si incearca sa se salveze aruncandu-si stapanul din sa si fugind Caragiale abordeaza in aceasta nuvela, ca si Creanga, un fantastic de tip popular ce isi are sursele in credintele si superstitiile legate de vrajitorii, descantece, blesteme. Acest tip de fantastic popular este contaminat de influente religioase, prin diversele metamorfoze ale diavolului, considerat sursa a raului universal.
FANTASTICUL este o categorie estetica ce presupune imaginarea in cadrul
literaturii a unor situatii neverosimile care nu au corespondent in realitate. Dupa Tzvetan Todorov, unul dintre teoreticienii fantasticului, aceasta categorie estetica functioneaza conform urmatorului mecanism: ezitarea naratorului si, implicit, a cititorului intre o explicatie logica, fireasca a faptelor si situatiilor si imposibilitatea acceptarii acestora in lumea reala, guvernata de logica. Fantasticul este alimentat de ambiguitatea actiunilor si de incompatibilitatea dintre eveniment si explicatia acestuia. Desi naratorul protagonist nu acorda credibilitate zvonurilor despre Marghioala si ofera permanent justificari logice actiunilor, cititorului ii este indusa progresiv o senzatie de neverosimil, mister, fiecare actiune generand un semn de intrebare.