Elemente fantastice :

- dupa ce Fanica a ajuns la han, cauta sa o intalneasca pe matusa Marghioala care

trebaluia prin bucatarie. cand acesta intra in camera unde Majoloaia voia sa ii dea
de mancare, observa curatenia camerei care era neinchipuit de curata si ca acea
camera nu are nici o icoana, lucru care era suspect pentru el. 
- cand Fanica dori sa isi faca rugaciunea, flacara lumanarii se stinse ca prin minune
si tot ca prin minune aceasta se reaprinse. 
- dupa plecarea lui Fanica, totul incepe sa devina straniu. afara incepe sa bata
vantul si sa picure. 
- reactia calului in momentul in care Fanica salveaza din mijlocul furtunii caprita
neagra sugereaza faptul ca (,) calul simte raul intruchipat in caprita si incearca sa se
salveze aruncandu-si stapanul din sa si fugind
Caragiale abordeaza in aceasta nuvela, ca si Creanga, un fantastic de tip popular ce
isi are sursele in credintele si superstitiile legate de vrajitorii, descantece, blesteme.
Acest tip de fantastic popular este contaminat de influente religioase, prin diversele
metamorfoze ale diavolului, considerat sursa a raului universal.

FANTASTICUL este o categorie estetica ce presupune imaginarea in cadrul

literaturii a unor situatii neverosimile care nu au corespondent in realitate. Dupa
Tzvetan Todorov, unul dintre teoreticienii fantasticului, aceasta categorie estetica
functioneaza conform urmatorului mecanism: ezitarea naratorului si, implicit, a
cititorului intre o explicatie logica, fireasca a faptelor si situatiilor si imposibilitatea
acceptarii acestora in lumea reala, guvernata de logica.
Fantasticul este alimentat de ambiguitatea actiunilor si de incompatibilitatea dintre
eveniment si explicatia acestuia. Desi naratorul protagonist nu acorda credibilitate
zvonurilor despre Marghioala si ofera permanent justificari logice actiunilor,
cititorului ii este indusa progresiv o senzatie de neverosimil, mister, fiecare actiune
generand un semn de intrebare.