Dimitrie Cantemir este o personalitate

Istoria ieroglifică copleșitoare a Renașterii, fiind primul savant de

formație enciclopedică a spațiului românesc, și
marcând trecerea de la literatura cronicărească
la cea modernă, abordând cele mai variate
Dimitrie Cantemir,”Inorogul alb” al domenii științifice și artistice.
gândirii românești (Lucian Blaga), o
impresionantă personalitate cu renume
universal, a fost un om de vastă cultură,
umanist erudit, călăuzit de credința că
“sufletul odihna nu poate afla până nu
găsește adevărul, carile îl cearcă oricât
de departe și oricât de cu trudă i-ar fi a-l
nimeri”.
Ion Curararu
 “Istoria ieroglifică” este opera elaborată de Dimitrie Cantemir între anii
1703-1705. Este un roman alegoric, un pamflet politic și un eseu filosofic
în care cărturarul moldovean înfățișează conflictul dintre el și fratele său
Antioh Cantemir, pe de o parte, și domnul Țării Românești Constantin
Brâncoveanu și domnul Moldovei Mihai Racoviță, pe de alta.

Istoria ieroglifică este lupta între animale: țara

cuadrupedelor este Moldova, cu fiare înspăimântătoare:
Pardosul, Ursul, Lupul, Vulpea, Mâță sălbatică și țara
păsărilor, Țara Românească, plină de păsări de pradă:
Corbul, Cucunozul și Brehnacea, Blendăul, Hărețiul, la
care se adaugă și împărăția peștilor, adică Imperiul
Otoman.
Ion Curararu
 “Că adevărul, deși târdziu, însă în deșert și nedovedit a rămâne nu poate”
Dimitrie Cantemir, “Istoria ieroglifică”

Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca Istoria

ieroglifică este “Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți
împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la
începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare.”

Titlul este o metaforă, sugerând istoria secretă și încâlcită a

unui conflict prelungit între Moldova și Țara Românească,
privind ocuparea tronului moldovenesc, Cantemir demascând
astfel intrigile subterane ale politicii din acea vreme.
Ion Curararu
 În “Istoria ieroglifică” este folosită literatura populară, sunt menționate
proverbe și zicători, ca: “Lupul părul după vremi își schimbă, iară din firea lui
nu iase”, sau “Cine nu vrea să frământe , toată ziua cerne”.

Sunt înfățișate și frumusețile vieții populare din țară,

poezia obiceiurilor moldovenești și tradițiile sacre
transpuse în lumea animalelor: “țânțarii cu fluere, grierii
cu surle, albinele cu cimpoi cântec de nuntă cântând,
muștile în aer și furnicile pre pământ, mari și lungi danțuri
rădicară, iar broaștele toate împreună cu brotăceii din gură
cântec cu acesta în versuri tocmit cânta.”

Ion Curararu
 “Ascultă mult, vorbește
Mesajul Istoriei ieroglifice este de
puțin. Păstrează sub
actualalitate. Descripțiile lui Dimitrie
tăcere lucrurile tainice”
Cantemir pun în evidență finețea artei sale
Dimitrie Cantemir
de gravor. Jelania Inorogului, ce cuprinde
un “prolog”, “o lamentație" și un
”blestem”, în care scriitorul construiește
sumbre viziuni apocaliptice, invocă
sfârșitul lumii, pentru blestemățiile ei. Prin
aceste viziuni apocaliptice, Dimitrie
Cantemir prefigurează romantismul, iar
prin condiția dramatică a omului în
univers, prin fragilitatea ființei umane,
marcată de singurătate și spaimă în fața
Neantului, anticipează literatura
existențialistă modernă a absurdului.
Ion Curararu