Relatia dintre doua personaje dintr-o nuvela apartinand lui Ioan Slavici

„Moara cu noroc” de Ioan Slavici, apărută în anul 1881, este o operă realist-psihologică, ce are un
caracter profund moralizator, prin care autorul critică lipsa de valori spirituale ale omenirii.Personajele din
nuvelă sunt prezentate în mediul lor de viață, în relație cu celelalte personaje cu roluri diferite în acțiune. În cee
ace privește relațiile dintre personajele nuvelei, acestea sunt numeroase, dar cea mai interesantă este cea dintre
Ghiță și Lică, intrucat este puternic tensionată și strâns legată de conflictul interior al protagonistului.
Evoluția celor două personaje și a relației dintre ele este evidențiată de scriitor printr-o serie de elemente
ale textului: prin tema, prin acțiune, prin construirea conflictului și evidențierea legăturilor cu celelalte
personaje ale nuvelei, acesta folosind diferite procedee de caracterizare.
..In ceea ce priveste statutul social, Ghita este la inceput un simplu cizmar cu o situatie materiala
modesta si o familie frumoasa.Gandindu-se la viitorul copilului si al sotiei, Ghita ia in arenda Moara cu noroc,
devenind carciumar.Pe de alta parte, Lica este in aparenta seful porcarilor, dar ,,dintre cei care poartă cămașă
subțire și albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin”. el fiind in realitate seful unei
bande de talhari.
Din punct de vedere moral, Ghita trece printr-o tranformare – daca la inceput, era un om tandru si
cinstit, familist convins, pe parcurs el devine un om corupt, lacom, rece si agresiv fata de familie. In schimb,
Lica ramane neschimbat, ramanand de la inceput pana la sfarsit un barbat ambitios, calculate, dar in acelasi timp
mincinos , corupt, foarte dur, fiind capabil sa omoare alti oameni fara scrupule.
Psihologic, Ghita este o personalitate slaba, fiind introvertit, dand semne ca echilibrul sau mintal se
zdruncina. Lica, in schimb, este inzestrat cu o personalitate puternica, este extravertit, insa are deseori porniri de
cruzime. .
O primă secvență relevanta pentru ilustrarea diferentei dintre cele doua personaje poate fi considerata
discutia lor despre importanta prieteniei in afaceri. Dup ace afla ca a ucis o femeie pentru a o jefui, Ghita afirma
: “Tu nu esti om, Lica, ci diavol”. In schimb, capetenia porcarilor reactioneaza
batjocoritor , simtind ca a reusit sa-l supuna pe carciumar : “ Tu esti om cinstit, Ghita, si am facut din tine un
om vinovat”.
O alta secventa care ilustreaza ruptura dintre cele doua personaje este scena jocului din duminica
Pastelui , cand dupa un dans, ce i se pare lui Ghita nesfarsit , Lica “se lasa pe laita, o lua pe Ana pe genunchi, si
incepu asa, in gluma, sa o sarute si sa o stranga la piept”.Cunoscand slabiciunea porcarului pentru femei , Ghita
o ofera drept momeala pe Ana . Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie, Ana i se
daruieste lui Lica , deoarece Lica e “om”, pe cand Ghita “nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.
Un prim element relevant pentru relatia celor doi il constituie conflictul, care este dublu: interior si
exterior.  În plan extern, conflictul dintre Ghiță și Lică este de natură economică, generat de dorința amândurora
de câștig, însă Ghiță este măcinat și de un puternic conflict interior. Prins într-o dilemă morală acesta oscilează
între dorința de a rămâne un om cinstit, respectat și ispita îmbogățirii ușoare alături de Lică.
Un alt element relevant pentru relatia celor doua personaje sunt modalitatile de caracterizare.Cele două
personaje sunt caracterizate atât în mod direct, cât și în mod indirect.Lică este individualizat printr-un portret
fizic care-i evidențiază trăsăturile morale și bunăstarea materială: „Lică, un om de treizeci și șase de ani, înalt,
uscățiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese, împreunate la mijloc. Lică
era porcar, însă dintre cei care poartă cămașă subțire și albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint și bici de
carmajin.” Ghiță nu are un portret fizic amănunțit, ci este redus la câteva detalii: „înalt și spătos”, însă este
caracterizat direct de către narator: „de tot ursuz, se aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca
mai înainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el”. De către celelalte personaje, Lică este „om rău
și primejdios” ( Ana ), și bătrâna îl vede ca „un om prea cumsecade”, ca mai târziu să mărturisească ginerelui că
„Lică e...om rău din fire.”
Relațiile dintre cele doua personaje simbolizeaza sfarsitul unei lumi , care punand prea mult pret pe
valoarea banilor, si-a pierdut umanitatea.