Relatia dintre doua personaje apartinand unui roman interbelic

Romanul “Ion” publicat de Liviu Rebreanu in 1920 este un roman de tip

obiectiv, cu tematica rurala, o capodopera a literaturii romane interbelice.
Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamant si
consecintele actelor sale, in satul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-
lea.Problematica pamantului se impleteste cu tema iubirii si tema destinului.
Prezentarea statututului social, moral si psihologic al celor 2 personaje
Din punct de vedere social, ambele personaje apartin aceleiasi categorii
sociale – taranimea-, doar ca sunt vazute in antiteza : el-sarac, ea-bogata .Initial,
Ion are pozitie sociala modesta “sarantocul satului”, care, in urma casatoriei cu
Ana , devine un om instarit. Pe de alta parte, Ana este o fata bogata de la tara ,
fiica taranului instarit Vasile Baciu. Orfana de mama, ea isi da seama ca daca nu se
casatoreste cu Ion, va creste lipsita de afectiune, alaturi de un tata violent si
alcoholic.
Din punct de vedere psihologic, ambele au un caracter slab, fiind obsedate
de cate ceva : Ion este obsedat sa obtina pamant, iar Ana sa obtina iubirea lui. Ion
constientizeaza nevoia fetei de afectiune si recurge la manipulare pentru a-si
atinge scopul, acela de a intra in posesia pamanturilor lui vasile Baciu. Ion se
comporta la inceput frumos cu Ana, ii da mai multa atentie pana o seduce, apoi se
indeparteaza de ea, impingand-o la spanzuratoare.
Din punct de vedere moral, atat Ion cat si Ana sunt victim ale destinului.
Amandoi incalca legile nescrise ale destinului. Obsedat de dorinta de a avea
pamant, Ion seduce o fata bogata, pe care, prin comportament, o aduce in pragul
sinuciderii. Ana, la randul ei, poate fi considerate imorala, pentru ca accepta sa I
se daruiasca lui Ion inainte de casatorie.
Doua episoade ce pun in evidenta relatia dintre cele 2 personaje
O primă secvență semnificativă pentru relația dintre cele două personaje o
reprezintă hora din incipitul romanului.Hora are loc intr-o zi de duminica, oamenii
fiind organizati in grupuri si ierrahii sociale. Ion alege sa joace cu Ana, desi nu o
place si o place pe Florica, pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu.
Aceasta scena ne arata ca Ana este de fapt o unealta pentru Ion, un mijloc de a se
imbogati,facand-o pe Ana sa se indragosteasca de el.
O alta secventa semnificativa este cea in care Vasile Baciu afla ca Ana este
insarcinata si o trimite acasa la Ion.Ana ajunge acasa la Ion, dar este primita cu
indiferenta:acesta mananca, taindu-si tacticos feliile de mancare, stergandu-si
briceagul de pantaloni, fara a se uita la femeia nenorocita din fata lui.Ion se uita la
burta Anei, dupa care ii spune sa-si trimita tatal pentru rezolvarea
situatiei.Raceala si indiferenta lui Ion fata de Ana ne arata sfarsitul tragic al femeii
Doua elemente de structura si limbaj pentru relatia celor 2
personaje

Evolutia relatiei dintre Ion si Ana este vizibila inca din incipitul romanului.
Alaturi de alte elemente, precum crucea, casele si toponimele , drumul
anticipeaza destinele celor doua personaje: la inceput este anevoios, apoi
dinamic, apoi se curma brusc sub Rapele Dracului, asemeni evolutiei destinului lui
Ion si Ana.Acestia, din dorinta de a avea pamant si iubire, apeleaza la orice
mijloace pentru a-si vedea visul implinit ( Ion profita de Ana, o lasa sa creada ca o
place, iar Ana ramane insarcinata, considerand copilul ca pe o ultima sansa de a fi
cu Ion).
Modalitatile de caracterizare a celor doua personaje sunt cele specifice
genului epic : directe si indirecte.Din punct de vedere direct, aflam ca Ion era cel
mai bun elev al invatatorului Herdelea, dar care renunta la scoala pe motiv ca
“pamantul ii era mai drag ca ochii din cap”.Despre Ana, autorul ne spune ca a
ramas orfana de mama, fiind nevoita sa traiasca langa un tata violent si alcoolic.
Atat Ion cat si Ana sunt caracterizate si de alte personaje . Ion este numit de
Vasile Baciu “sarantoc”, “talhar”,de doamna Herdelea un baiat “harnic si istet”, iar
pentru Ana, Ion era “norocul”. Pentru Ion, Ana este o fata “slabuta si uratica”, in
schimb George Bulbuc nu ovedea urata,dar nici nu zicea ca e frumoasa.
Prin modalitatile indirecte de caracterizare folosite, reiese comportamentul
obsesiv al celor doua personaje (Ion isi doreste pamant, iar Ana afectiune),
precum si faptul ca Ion se afla in conflict cu majoritatea personajelor, Ana fiind
pentru el un mijloc de imbogatire.
 Prin cele două personaje, Ion şi Ana, Liviu Rebreanu şi-a exprimat viziunea
tradiţională privind relaţia omului în raport cu destinul.Omul tradiţional crede
într-un destin prestabilit. Încercarea de a forţa limitele destinului, de a-i depăşi,
are consecinţe tragice. Cele două personaje au încercat să atingă fericirea, să se
opună destinului şi, de aceea, au sfârşit tragic. Prin Ion şi Ana, personajele
purtătoare de semnificaţie al mesajului transmis prin discursul narativ, scriitorul
transilvănean şi-a exprimat viziunea asupra unei existenţe tragice, resimțindu-se
influențe ale naturalismului.