Statutul iniţial al celor două personaje ale căror destine se

intersectează, îi aşază la polii opuşi ai ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai
bogat om din sat, iar Ion este un ţăran harnic, dar sărac, însă dornic de a
obţine avere.
. Ion, care iubeşte pământul mai mult decât pe o mamă, iubeşte în
acelaşi timp, o fată fără pământ, pe Florica. De aici Ion nu poate alege , ci se
supune destinului, urmându-şi ambiţiile . La polul opus se află Ana, personaj
ce ilustrează cel mai clar tipologia victimei: îndrăgostită de Ion şi traumatizată
de un tată prea dur, lipsită de afecţiunea maternă şi de orice formă de
comunicare, Ana i se oferă lui Ion căutând la el afecţiunea de care a fost
lipsită.
Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana
e cea manipulată, iar Ion manipulatorul. Din dorinţa de a-l putea forţa pe
Vasile Baciu să i-o dea pe Ana, dar şi pământurile, Ion urmează conştient un
plan de seducere a Anei, în urma căruia fata rămâne însărcinată. După ce
Vasile Baciu află cine este tatăl copilului, Ana devine obiectul răzbunării celor
doi bărbaţi. Paralel cu evoluţia conflictului dintre cei doi bărbaţi, Ana devine
fascinată de moarte, găsind-o ca unică soluţie salvatoare. În momentul în care
Savista îi spune despre relaţia dintre Ion şi Florica, Ana realizează că toate
sacrificiile ei au fost inutile şi că nici măcar copilul nu –l poate face pe Ion să o
iubească, în consecinţă se spânzură. În inconştienşţa lui, după obţinerea
pământurilor, el caută să refacă relaţiile cu Florica, femeia pe care o iubeşte.
Din perspectivă morală, cele două personaje sunt victimele unor
destine intrinseci, manipulaţi de două dorinţe diferite: Ion de dorinţa de a
obţine pămân, iar Ana de dorinţa de a obţine afecţiune.
În ilustrarea relaţiei dintre cei doi, o scenă semnificativă este scena de
la începutul romanului, când Ion pleacă de la horă şi o caută pe Ana, pe care o
atrage la umbra unui nuc. Aici Ion îi oferă ţuică, pe care Ana o refuză,
amintindu-i de tatăl ei. Secvenţa următoare este realizată în stil indirect liber,
în care sunt prezentate gândurile lui Ion în timpul conversaţiei cu Ana: ,, Nu-i
fusese dragă Ana şi nici acuma nu-şi dădea bine seama dacă i-e dragă. Iubise
pe Florica şi, de câte ori o vedea sau îşi amintea de ea, simţea că o mai
iubeşte.(…) Dar Florica era mai săracă ca dânsul, iar Ana avea locuri, şi case, şi
vite multe…..”. În timp ce, în sufletul personajului mai există dubii, în privinţa
sentimentelor pentru Ana, receptorul textului nu are niciun dubiu că Ion nu o
iubeşte pe Ana, în ai cărei ochi nu se uită când îi vorbeşte, deşi ea e prezentă,
pe când Florica, absentă fizic de la scenă, este prezentă în mintea lui.
O altă scenă semnificativă pentru relaţiile dintre cei doi este cea în care,
după ce Vasile Baciu află că Ion e tatăl copilului Anei, îşi trimite fata acasă la
Glanetaşu. Ana ajunge la casa lui Ion fără să ştie cum, dar indiferenţa cu care
o primeşte Ion o blochează: acesta mănâncă ,tăindu-şi cu atenţie feliile de
mâncare şi ştergându-şi tacticos briceagul de pantaloni, fără a se uita la
femeia nenorocită din faţa lui. Apoi cântăreşte burta Anei cu o privire
triumfătoare, după care îi spune să îşi trimită tatăl, pentru că situaţia nu
poate fi rezolvată de ea. Răceala lui Ion, indiferenţa şi detaşarea cu care el o
priveşte pe Ana prefaţează destinul femeii. Ana este o victimă într-un război
al bărbaţilor, o marionetă care ajunge fără să ştire cum de la o casă la alta, pe
când Ion este sigur pe el, arogant şi superior, iar copilul din pântecele Anei îi
dă siguranţa că va reuşi.

În concluzie, relaţiile dintre Ana şi Ion sunt cele dintre

manipulator şi manipulat, însă niciunul nu reuşeşte să obţină ce
vrea de la celălalt. Pe de-o parte, cei doi au în comun tentativa de a-
şi schimba statutul : Ion doreşte să-şi schimbe statutul social prin
obţinerea averii, pe când Ana doreşte să-şi schimbe statutul
psihologic, căutând iubirea.