Romanul Ion, scris de Liviu Rebreanu și publicat în anul 1920, este un roman realist-

obiectiv care descrie realitatea vieții rurale din perioada interbelică, și totodată veșnicul conflict
între clasele sociale, ilustrat prin nedreptățile aduse țăranilor fără posibilități materiale.

Statut social al lui Ion: este fiu de țăran, provenind dintr-o familie în care zestrea Zenobiei,
mama acestuia fusese năruită de patima tatălui pentru băutură. Pierderea pământurilor familiei este
sancționată de sătenii care îl văd pe Alexandru Glanetașu a fi aidoma unui „ câine la ușa bucătăriei”. Ion
este un flăcău sărac, stigmatizat de comunitatea în care viețuiește. El însă caută înlocuirea statutului
condamnat de societate, trăind, de mic copil,cu iubirea pentru pământ.
Din punct de vedere moral, Ion este un personaj complex, dilematic și, deopotrivă, verosimil, fiind
construit din calități și defecte. Se observă însă îngâmfarea și ambiția personajului care se ridică
deasupra oricărei forme de moralitate. Obsedat de dorința de a avea pământ, Ion sfidează legile nescrise
ale satului și curtează o fată bogată pe care, prin comportamentul lui, o aduce în pragul sinuciderii.
Moartea violentă este singura care pune capăt actelor imorale ale lui Ion. Din punct de vedere
psihologic, personajul duce o luptă între pasiune și rațiune, între iubirea pentru frumoasa Florica și
pământurile Anei, fata urâtă, dar bogată.

Din punct de vedere social, Ana este orfana de mama, asadar, creste impreuna cu tatal
sau alcoolic si violent. Mai apoi, se casatoreste cu Ion si devine mama lui Petrisor. Din punct de
vedere moral, aceasta este harnica, rabdatoare, dar extrem de naiva in relatia sa cu Ion. In ceea
ce priveste statutul psiholigic, ea are o personalitate slaba, accentuata de decizia sa de a se
sinucide.

O primă secvență semnificativă pentru relația dintre cele două personaje o reprezintă
scena horei de duminică din debutul romanului, în care Ion își manifestă interestul față de Ana
prin gesturi tandre „Ion strânse la piept pe Ana, cu mai multă gingășie, dar și mai prelung”.
Profunzimea gesturilor bărbatului este consolidată și de momentul lui de sinceritate, în care îi
mărturisește fetei „Anuțo, mult aleanu-i în inima mea”. Chiar dacă nu are sentimente sincere
pentru Ana, Ion este hotărât să o cucerească pentru a ajunge la averea ei. Această scenă
evidențiază foarte clar diferența de statut psihologic dintre cei doi.

O altă secvență relevantă pentru relația dintre Ion și Ana este scena în care Ion se
întoarce nervos de la socrul său din cauza faptului că nu a obținut pământurile dorite. Pentru a
se descărca de frustrări, Ion devine agresiv și violent cu Ana „O lovi greu peste obrazul drept și
apoi cu dosul palmei, repede peste obrazul stâng”. Această ieșire extremă contrastează foarte
puternic cu dragostea pe care și-o imagina Ana, și o conduce la decădere morală și psihologică.
Situația se degradează constant pe parcursul operei, sfârșitul găsind relația dintre cei doi într-un
punct critic, în care Ana, nemaifăcând față disperării, își ia viața.

Actiunea prezinta repere temporale si spatiale bine precizate: satul Pripas, la

inceputul secolului al XX-lea . Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica. Incipitul prezinta
drumul pana la Pripas si se continua cu descrierea horei, care se desfasoara in curtea Todosiei,
vaduva lui Maxim Oprea. In acest moment, al expozitiunii, sunt ilustrate principalele personaje ,
detalii spatio-temporale, de unde veridicitatea romanului . Este momentul in care se reflecta
relatiile sociale, prin insasi asezarea privirilor la hora. Ion o pofteste pe Ana cea bogata la joc,
desi o place pe Florica, iar acesta este inceputul conflictului. Sosirea lui Vasile Baciu, tatal Anei,
la hora si faptul ca il jigneste pe Ion este surprins de Liviu Rebreanu astfel: ,,Flacaul primi ocara
ca o lovitura de cutit”. Vasile Baciu il numeste pe protagonist ,,sarantoc” , ,,talhar”, si astfel se
contureaza intriga romanului. Asa, Ion va dori sa isi razbune rusinea si o va conpromite pe Ana,
lasand-o insarcinata, pentru a-l determina pe tatal fetei sa accepte casatoria si sa puna mana pe
toata averea lui.
 Desfasurarea actiunii se organizeaza in jurul ideii de lupta pentru pamant in satul
traditional, unde posesiunea valorii conditioneaza respectul. Drama lui Ion este tipica pentru
lumea taraneasca. Instinctul de posesiune a pamantului si saracia ii intaresc dorinta de a alege
averea Anei, si nu iubirea pentru Florica. Astfel, conflictul exterior, social este dublat de conflictul
interior, de ,,glasul iubirii’’. Nu lipsesc nici conflictele secundare, precum acela dintre Ion si
Simion Lungu, caruia protagonistul ii luase cateva brazde de pamant, astfel incat ,,inima ii
tremura de bucurie ca si-a marit averea’’. Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi si despre
conflictul tragic dintre om si o forta stihiala, pamantul. Scena care pune in lumina acest conflict
este cea in care Ion ingenuncheaza si il saruta: ,,isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate
pe pamantul ud”.

Deznodamantul este previzibil, iar uciderea lui Ion de catre sotul Floricai reprezinta un
ecou al brutalitatii protagonistului. George simbolizand forta destinului, este arestat, Florica
ramane singura, iar averea ramane bisericii.

Perspectiva narativa a romanului consta in prezenta unui narrator omniscient, ce

relateaza la persoana a treia, focalizarea fiind 0.

In concluzie, relatia dintre Ion si Ana este una bazata pe interes, anticipand tema, patima
pământului .