PARTICULARITATI ALE UNUI TEXT NARATIV STUDIAT,

APARTINAND LUI IOAN SLAVICI

Opera ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este nuvela, având dimensiune

medie, un singur fir narativ. Este o nuvelă psihologică deoarece urmărește
transformările sufletești, morale și comportamentale ale lui Ghiță. Se încadrează în
curentul literar realist prin tema familiei și a dorinței de înavuțire, , stil, , personaje
tipice pentru o anumită categorie sociala (,cizmarul, cârciumarul, jandarmul,
porcarul ), caractere umane (Lica-cu un character pternic, Ghita – cu un character
slab), prezentarea realității societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-
lea,construcția simetrică incipit-final,care se deschide și se închide cu vorbele
bătrânei : “”Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci
liniștea colibei te face fericit”; ,,Pesemne c-au uitat fereastra deschisă. Simțeam eu
că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!”
Tema nuvelei o reprezintă dezumanizarea omului sub puterea banului,
consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire, căreia i se adaugă o temă socială
(dorința lui Ghiță de a-și schimba statutul social) și alta moralizatoare (omul să fie
mulțumit cu ceea ce are), insistându-se asupra conflictului interior al personajului
principal.
Un episod din care reiese specificul temei nuvelei este acela al înfruntării
dintre Ghiță și Lică . Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a
avut loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a
angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu
arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era și om al lui Lică,
pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile. ,,Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să
rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”.Când, în sfârșit, Lică își face
apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică,
hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă,
își impune la rândul său condițiile. Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui
Ghiță anticipează turnura evenimentelor.
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății.
Ghiță și-a pierdut autoritatea morală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de
Lică. Deși nu este conștient în ce este implicat fără voia lui, se simte vinovat și
suferă în primul rând datorită suspiciunii comunității. Lică este cel care domină
acum întreaga situație prin promptitudinea adecvării, mobilitatea reacțiilor,
capacitatea diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale opiniei publice: într-o
zi și o noapte ucide trei oameni, pradă, inculpă dușmanii direcți, îl trece sub
bănuială pe Ghiță, dezarmează și face ridicol pe Pintea. Mai mult, adâncește
ruptura dintre Ghiță și Ana.
Un element de structură îl constituie titlul, care este unul sugestiv și ironic.,
cîrciuma Moara cu noroc înseamnă de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce
nenorocirea, pentru că uşurinţa câştigurilor de aici ascunde abateri etice grave
(furtul, nelegiuirea şi crima).   Conflictul nuvelei este unul  complex, de natură
socială (prezintă  confruntarea dintre doua lumi, dintre doua mentalităţi
diferite: Ghiţă, care,  în încercarea de a-şi depăşi statutul social se confruntă
cu Lică Sămădăul,  personajul antagonist, ceea ce creează conflictul exterior),
dar şi de natură  psihologică şi morală (conflictul interior trăit de Ghiţă care
este pus să  aleagă între dorinţa sa de înavuţire, şi liniştea familiei sale).
Un alt element de structura este relatia incipit – final.  În incipitul nuvelei,
în prolog, bătrâna rosteşte o replicş ce anticipeazş  oarecum acţiunea nuvelei,
şi destrămarea familiei lui Ghiţă: “omul să fie  mulţumit cu sărăcia sa, căci,
dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei  tale te face fericit”.
              Acelaşi personaj rosteşte şi cuvintele de încheiere din finalul nuvelei,
o  concluzie moralizatoare, ce vine ca o confirmare a temerilor exprimate în 
incipit: “se vede că au lăsat ferestrele deschise (...) simţeam eu că nu are să 
iasa bine; dar aşa le-a fost dat”. Nuvela capătă astfel o construcţie  circulară,
simetrică, se porneşte de la o idee, de la o temere , şi în final se  revine la
aceasta, după ce a fost confirmată.
În concluzie, prin conflict, faptele  verosimile şi personajele prezentate, 
precum şi prin accentuarea complexităţii acestora , cu prezentarea “acelui 
amestec de bine şi rău ce se află la oamenii adevăraţi”, “Moara cu noroc” 
devine o veritabilă nuvelă realistă, una din capodoperele lui Ioan  Slavici