Romantismul

Luceafarul
De Mihai Eminescu

Capodopera eminesciana a aparut in 1883, in Almanahul

Societatii Academice Social Literare Romania Juna din
Viena si a fost reprodus in acelasi an in Convorbiri
Literare.
Curent de amaploare europeana, Romantismul este
caracterizat prin:
-libertatea formelor de exprimare
-cultivarea antitezei
-preferinta pentru fantastic, folclor, natura, trecutul istoric
-preferinta pentru situatii si personaje exceptionale
Poemul Luceafarul apartine Romantismului prin tematica
sa complexa: relatia geniu-societate, iubirea absoluta in
antiteza cu iubirea terestra, conditia omului comun.
Surse de inspiratie:
Geneza poemului porneste de la surse specific romantice:
basmul romanesc fata in gradina de aur , cules de
austriacul Richard Kunish , Mitul Zburatorului din folclorul
autohton si filosofia lui Arthur Shcopenhauer despre
conditia nefericita a geniului. Punctul de pornire este
basmul despre dragostea dintr-o frumoasa fata de
imparat, izolata de tatal ei intr-un castel si un
Zmeu.Indragostindu-se de ea , Zmeul o invita in lumea lui
eterna, fata insa il refuza si propune sa devina si el
muritor ca ea. In timp ce Zmeul merge la Dumnezeu
pentru a fi dezlegat de nemurire, fata se lasa cucerita de
un pamantean , un fiu de imparat, cu care fuge in lume.
Dezamagit si furios, zmeul se intoarce si se razbuna pe cei
doi: peste fata pravaleste o stanca, pe tanar il lasa sa
moara de dorul fetei in Valea Amintirii.Subiectul acestui

basm este prelucrat de Eminescu in perioada studiilor

berlineze intr-un poem versificat cu acelasi titlu.
Semnificatia titlului:
Cuvantul Luceafar provine din latinescu Lucifer si
este denumirea populara a planetei Venus si a unei stele
mai stralucitoare.De asemenenea, titlul avertizeaza
cititorul ca se afla in fata unei alegorii, vocile din text nu
sunt decat simboluri ale conditiei umane, unde Luceafarul
este cel mai important dintre acestea prin destinul sau:
El n-are moarte, dar n-are nici noroc
Compozitia poemului se cocretizeaza in cele doua
planuri: cosmic si terestru aflate in opozitie.
Poemul are o structura simetrica bazata pe cele 4
tablouri in care cele doua planuri interfereaza ( fata aspira
la nemarginirea geniului , Luceafarul este hotarat sa
coboare intre oameni, pentru a traii noi experiente ) sau
se separa pentru a se individualiza ( luceafarul strabate
cosmosul , dialogheaza cu Absolutul, Catalina isi
indeplineste destinul teluric alaturi de Catalin ).
Incipitul poemului este inspirat din basmul popular,
proiecteaza conditia umana intr-un timp si spatiu mitic:
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
, in care oamenii si faptele sunt peste limite.Fata este
unica prin originea nobila, frumusete si aspiratiile astrale.
prea frumoasa, mandra in toate cele, una la parinti

Partea intai este o fantastica poveste de iubire dintre o

pamanteanca cu sange albastru si o stea.Iubirea se naste
din privire, fata priveste Luceafarul de la fereastra
castelului si e fascinata de nemarginirea din jurul
acestuia, luceafarul ii admira faptura delicate si se lasa
coplesit de dorul ei.Cei doi ajuns sa comunice in visul
fetei.Invitatii sa coboare pe pamant, Luceafarul se

metamofozeaza uman, vine in odaia fetei , intai in chip de

inger apoi in chip de demon.De fiecare data , el vorbeste
despre originile sale mitice (cer si mare , haos si soare),
despre statulul de geniu de muritor si intentia de o
eternize pe pamanteanca. Ii ofera eternitate acvatica, apoi
eternitate cosmica unde fata ar putea devenii cea mai
frumoasa dintre stele.Aceasta insa nu-si poate depasii
limitile, sufera in preajma geniului si refuza nemurirea.
Pentru a-si dovedii iubirea , Luceafarul accepta supremul
sacrificiu cerut de fata, sa devina muritor:
Da, ma voi naste din pacat,
Primind o alta lege
Partea a doua surprinde idila dintre pajul imparatesc,
Catalin, si fata de imparat, numita acum Catalina.Portretul
lui Catalin se afla in antiteza cu al Luceafarului si scoate la
inveala natura inferioara a fiintei umane raportata la
elemental cosmic.Pentru vicleanul Catalin, iubirea e un fel
de vanatoare, femeia e o victima ce trebuie sa-i cada in
plasa.Armele vanatorului sunt cuvintele magulitoare.
Chiar daca pamanteanca mai are nostalgia Luceafarului,
instinctul teluric o face sa accepte iubirea pajului.
Partea a treia debuteaza cu o descriere unica in literature
universal si anume prezentarea spatiului infinit al
macrocosmosului unde se poate patrunde cu forta
gandului.In timp ce, in plan terestru se desfasoara idila
dintre Catalin si Catalina, Luceafarul porneste catre
Demiurg pentru a-si implinii fagaduinta de a devenii
muritor.Din dialogul cu Demiurgul, descopera noi
adevaruri despre conditia umana si despre sine.Afla
muritorii ca nu-si pot determina soarta, sunt supusi
vointei oarbe de a traii, au parte de o fericire
trecatoare.Daca nu-I poate oferii moartea, fiindca face
parte din armonia universal eterna , Demiurgul ii ofera
sansa de a cobora in lume in diferite ipostaze ale
geniului:intelept, imparat sau geniu militar.

Partea a patra reia tema iubirii terestre, intr-un cadru

romantic. Cuplul Catalin-Catalina este surprins sub
crengile unor tei infloriti, e seara, liniste, luna isi reflecta
razele in lac. Vraja inserarii confera sentimentul erotic
marturisit de Catalin intensitate si sinceritate.Dragostea
devine unica si irepetabila.
Caci esti iubirea mea dintai
Si visul meu din urma

Catalina, imbatata de amor adreseaza o ultima chemare

Luceafarului izvorata din dorinta de ocrotire.Aceasta il
roaga sa patrunda in codru si in gand pentru a-I
binecuvanta norocul.
-Cobori in jos luceafar bland,
Alunecand pe o raza
Patrunde-n codru si in gand,
Norocu-mi lumineaza!
Raspunsul acestuia este usor ironic si indefernt:
Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece
Pe cand existenta umana sta sub semnul norocului deo clipa, geniul isi asuma atributele eternitatii, dar este
condamnat la singuratate.
Limbajul artistic al poemului se remarca prin claritate si
perfectiune in imbinarea cuvintelor in vederea obtinerii
unor reprezentari inedite in imaginatia
cititorului.Cuvintele si expresiile populare confera un
farmec aparte creatiei.