Dimensiunea religioasa a existentei

Limba romana s-a format prin contopirea limbii latine cu cea a daco-getilor, la care se adauga
elementul migrator, slava.
Dimensiunea religioasa a existentei capata treptat forme de expresie romaneasca
mai intai prin actul traducerii, apoi prin actul creatiei individuale, fie in cadrul bisericii,
ca literatura religioasa, fie in afara ei, ca literatura de inspiratie religioasa.
Primele forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de religia
crestina, de institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de
credinta. Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana, apoi tipariturile
deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios.
Incepand cu secolul al XVII-lea s-a inceput traducerea cartilor religioase :
cazaniile (evanghelii explicate) si pravilele (corpuri de legi).

CONCLUZII
Tipariturile religioase au contribuit, in primul rand, la introducerea limbii romane in biserica,
inlocuind limba slavona in care se oficia serviciul divin.

Principalii contribuitori ce au influentat in prima instanta literatura romana au fost Dosoftei, in
Moldova si Antim Ivireanul, in Muntenia. Acestia, cu ajutorul tipariturilor religioase, au
inlocuit limba slavona in biserica, avand o parte din influenta si cartile religioase.

Cartile religioase au influentat formarea limbii romane literare. De la diaconul Coresi, cel care
a ridicat dialectul muntean la rangul de limba literara, pana la mitropolitii Varlaam, Simion
Stefan, Dosoftei si Antim Ivireanul.

Letopisetele redactate de boierii moldoveni prezinta o nota de religiozitate, demonstrand inca
o data influenta religiei asupra culturii si literaturii romane.

Dimensiunea religioasa a calauzit conceptia scriitorilor din aceasta perioada, acestia crezand
ca tot ce se petrece pe pamant este hotarat de Dumnezeu.
Orice nevointa pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este oranduit, a-l clati nime nu
poate. (Miron Costin)