Iona

de Marin Sorescu
-tema și viziunea despre lume-
-plan de idei-

Context:
Publicată în 1968, piesa „Iona” de Marin Sorescu este inclusă ulterior, alături de „Paracliserul” și „Matca”, în
trilogia dramatică „Setea muntelui de sare”.
Încadrarea piesei într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică:
Specie literară, curent literar: teatru modern. Subintitulată „tragedie în patru tablouri”, nu respectă normele
clasice, este o parabolă dramatică, o meditație despre condiția omului modern, un monolog care cultivă alegoria
și metafora; sensul alegoric se regăsește în mărturisirea scriitorului: „Iona sunt eu.”
Ilustrarea temei prin două episoade/ citate/secvențe comentate:
Principala temă: singurătatea ființei umane. Secvențe ilustrative: pierderea ecoului (tabloul I) și scena în
care protagonistul scrie un bilet cu propriul sânge, tăindu-și o bucată de piele din podul palmei (tabloul III).
Prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului dramatic:
 Titlul trimite la mitul biblic al prorocului Iona, însă pescarul Iona nu are un destin asemănător. Teatrul
modern reinterpretează miturile.
 Viziunea despre lume: o dramă modernă și reflecție existențialistă despre singurătate.
 Compoziție: Scriitorul renunță la dialog și construiește piesa sub forma unui monolog dialogat; există un
singur personaj dedublat; dispar conflictul și intriga tradițională; acțiunea este plasată în planul parabolei.
Piesa este alcătuită din patru tablouri, care dispun simetric planul exterior (tablourile I și IV) cu planurile
lumii interioare (tablourile II și III).
 Timpul și spațiul au valoare simbolică în teatrul modern.
 Conflictul specific teatrului clasic (confruntarea dintre personaje) lipsește. Iona trăiește un conflict interior
de esență dramatică.
 Subiectul nu trebuie interpretat ca însumare a ce face Iona, piesa fiind o parabolă a căutării spirituale a
individului, drumul spre înțelegere fiind privit ca „iluminare”. Gesturile eroului, decorul au valoare
simbolică.
 În tabloul I, în expoziție, Iona, un pescar ghinionist, stă „nepăsător”, ignorând pericolul, în gura unui
monstru marin care îl înghite (intriga).
 Desfășurarea acțiunii (tablourile II și III) relevă încercările de salvare a personajului, captiv în burțile unor
pești care se înghit unul pe altul, simbolizând constrângerile existenței.
 În tabloul IV, revelația orizonturilor concentrice care-l conțin este punctul culminant. Deznodământul,
gestul sinuciderii, ca modalitate de a evada din limitele existenței, trebuie interpretat în manieră simbolică:
personajul găsește calea mântuirii, a „iluminării”, în sine: „Răzbim noi cumva la lumină”.
 Personajul: Iona este un personaj-idee; statutul social de pescar este simbolic.
 Mijloacele de caracterizare sunt specifice personajului dramatic, dar modul de expunere este exclusiv
monologul; notațiile autorului individualizează drama existențială a personajului.
Opinie:
Pescarul Iona este simbolul aspirației umane spre cunoaștere și comunicare, iar atitudinea personajului
circumscrie condiția omului modern care se descoperă singur în univers.
Concluzie:
Piesa „Iona” de Marin Sorescu aduce o înnoire radicală: teatrul parabolă, limbajul metaforic, „tehnica
ambiguității” (Eugen Simion).