MODERNISMUL

- În sens larg, modernismul este o tendinţă inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi.
- După cum demonstrează Adrian Marino în studiul critic Modern. Modernism.
Modernitate, cuvântul modern trimite la o determinare temporală: „recent”, „de curând”,
„nu demult”.
- Accepţia cea mai răspândită a noţiunii de modern derivă din esenţa sa cronologică: prin
extensiune, ceea ce datează de curând ori dintr-un trecut foarte apropiat, ceea ce este
specific ultimului timp, se numeşte modern. Modernul se opune ideii de clasic, învechit,
depăşit.
- Conceptul de modernism – arată Adrian Marino în studiul citat – se aplică tuturor
curentelor şi tendinţelor inovatoare din istorie (religioase, filozofice, artistice etc.),
ansamblului mişcărilor de idei şi de creaţie, care aparţin sau convin epocii recente, altfel
spus „moderne”, în condiţii istorice date.
- Pot fi numite ca aparţinând modernismului totalitatea mişcărilor ideologice, artistice şi
literare care tind, în forme spontane sau programate, spre ruperea legăturilor de
„tradiţie”, prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiţionale, anticonservatoare,
de orice speţă, repulsie împinsă uneori până la negativism radical. (Prin extensiune,
sunt încorporate modernismului curente literare ca simbolismul, expresionismul,
futurismul şi, mai ales, avangarda: dadaismul, suprarealismul, abstracţionismul etc. )
- Modernismul implică diferenţierea faţă de literatura scrisă până atunci, de tip tradiţional.

- Modernismul românesc s-a constituit în jurul revistei „Sburătorul” (1919-1922 şi 1926-

1927), apărută sub direcţia lui Eugen Lovinescu.
- Programul revistei se conturează în acord cu ideologia literară a lui Eugen Lovinescu,
care porneşte de la concepţia că există un spirit al veacului, adică o totalitate de condiţii
materiale şi morale, configuratoare ale vieţii popoarelor europene într–o epocă dată.
- În virtutea acestui „spirit al veacului”, există o lege a sincronismului (la baza căruia stă
imitaţia) care dictează integrarea naţiunilor în aceeaşi formulă de civilizaţie, impusă de
naţiunea cea mai evoluată.
- Legea sincronismului (a interdependenţei) acţionează şi în cultură, deci şi în literatură,
care este supusă, ca tot ceea ce alcătuieşte cadrul existenţei umane, unor mutaţii
permanente.
- Valorile artistice nu sunt date pentru totdeauna, neschimbătoare, frumosul nu este unul şi
acelaşi pentru toate timpurile şi pe toate meridianele.
- Eugen Lovinescu trasează câteva direcții noi în literatură:
- - evolutia prozei de la liric la epic și a poeziei de la epic la liric;
- - tematica operelor literare să fie inspirata din viața citadină și nu cea rurală;
- - crearea romanului obiectiv și a romanului de analiza psihologică;
- - intelectualizarea prozei și a poeziei - ilustrarea în operele literare a unor idei filozofice;
- - introducerea intelectualului - personaj al operei literare.
Poezia modernă se caracterizează prin:

 limbaj metaforic
 ambiguitate a exprimării
 utilizarea limbajului neologic și tehnic
 sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
 ermetism (limbaj încifrat)
 sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei de contingent
 fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
 se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri personale
 noutatea metaforei
 înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
 ritm interior
 îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul

În proză modernismul se manifestă prin:

 negarea tradiţiei, contestarea, refuzul trecutului

 punerea accentului pe discontinuitatea eului și realității
 crearea romanului subiectiv și a romanului de analiza psihologică
 promovează intelectualismul, descrierea mediului citadin, urban, construcția personajului
intelectual în opoziție cu țăranul