Modernismul moderat (lovinescian)

Termenul modernism moderat acoperă mişcarea declanşată de Sburătorul (revista şi cenaclul)

Eugen Lovinescu, iniţiatorul şi membrul fondator al revistei şi cenaclului, este autorul a

două istorii ale literaturii române contemporane, cu menţiunea că volumul I al acesteia recunoaşte
prima formă de modernism în însăşi mişcarea simbolistă – acţiune de emancipare a artei de
contingenţele ideologiei naţionale şi sociale, mai ales a formei artistice .
Modernitatea e echivalentă cu spiritul de contemporaneitate, cu spargerea formelor
tradiţionale prin limbă, ritm, valoarea estetică a literaturii.
Modernismul este o emancipare formală, curentul fiind marcat de spiritul epocii (saeculum
sau Zeitgeist).
Sunt abandonate cu bună ştiintă, atât teoretic cât şi practic, canoanele literaturii
tradiţionaliste, fiind considerate nemulţumitoare şi depăşite , ineficiente , nesincrone cu schimbările
paradigmei moderniste (cf. Ortega Y Gasset: ,Vechea literatură a fost anulată de de noua formulă
pe plan european, adusă de Marcel Proust)
Pe plan narativ, Camil Petrescu preia estetica proustiană, subiectivizată şi psihologizantă,
ideile despre suflet şi noul concept al timpului enunţate de Henri Bergson; romanul
camilpetrescian ocoleşte ficţiunea cronologică, structura ei ,,tricotată”, textul neproblematizant,
optând în schimb pentru dramele de idei, pentru expunerea lor anticalofilă, în acest tip de roman
existând reveniri, rememorări, uneori blank-uri – a căror lectură e imperios necesară, primatul
autocunoaşterii, introspecţia, în dauna ficţiunii obiective, omnisciente.
Poezia preia tematica citadină, discursul autoreferenţial, discursul metaforic, eliberarea de
structurarea clasică a poeziei, inovaţia formală (ingambamentul, versul liber) şi de limbaj
(metafora, poeticizarea unor cuvinte nepoetice, ambiguitatea estetică etc.)
Conform lui Lovinescu, dezideratul moderniştilor în privinţa criticii literare este ca aceasta
să fie una de susţinere (promovarea tinerilor scriitori de valoare) şi de modernizare a literaturii,
direcţia de europenizare), să lase loc controverselor, polemicilor; critica trebuie să înregistreze
fenomenul literar (ea nu taie drumuri şi nu fixează destine, rolul ei nu e la comandă, ea nu
orientează sau dictează).
Scriitorii şi criticii trebuie să participe la elaborarea sensibilităţii epocii, să facă parte dintr-o
generaţie nouă: fii contemporan cu tine insuţi!

1
 Istoria literaturii române contemporane (1926- 1929): trasează cadrul socio-cultural mai
amplu în care se formează doctrina modernist.
 Când se referă la legile formării civilizaţiei române contemporane porneşte de la Tacit
şi asumpţia sa asupra ,,spiritului epocii”:
( saeculum) = totalitatea de condiţii materiale şi morale configuratoare a vieţii
popoarelor dintr-o epocă data.
 Saeculumul poate fi dedus, concentrând în emblemă trăsăturile epocii
 Orice formă de artă apărută într-un centru artistic se propagă aproape instantaneu în
toata Europa = uniformizare prin internaţionalizarea curentelor, fuziunea credinţelor
(cubism, dadaism, impresionism, expresionism, futurism, suprarealism)
 Sincronismul se bazează pe “legea imitaţiei” teoretizată de psihologul şi sociologul
francez Gabriel Tarde: orice grup social e o reuniune de indivizi ce se imită reciproc; la
început există o imitaţie integrală, apoi un caracter selectiv al acestui process – se ia
ceea ce convine, ce e adecvat pentru un context specific.
 Lovinescu respinge creşterea evolutivă a unei societăţi, societatea românească se
dezvoltă revolutionar, prin arderea etapelor, prin rupturi bruşte faţă de trecut: n-am avut
un clasicism, ci direct romantism, n-am refăcut etapele literaturii universale
 Lovinescu respinge ,,forţele reacţionare traditionaliste”, adepte ale creşterii organice a
societăţii.

Mecanismul imitaţiei:
1. transplantare integrală a invenţiei
2. adaptarea formelor imitate, imitare selectivă: ,,a imita e felul cel mai obişnuit de a fi
original”, “trecând de la un mediu etnic la altul, ideea se refractă, unghiul de refracţtie=
originalitatea fiecărui popor .