O scrisoare pierdută

de I.L.Caragiale

1. Rezumat

În cadrul actului I al scenei 1, Ion Luca Caragiale ne prezintă o discuție aprinsă dintre Ștefan
Tipătescu, prefectul județului și Ghiță Pristanda, polițistul orașului, având ca subiect principal,
alegerile care aveau loc în câteva zile. Pristanda, cu gândul de a-l calma pe Tipătescu, începe să-i
povestească de modul în care s-a furișat pentru a auzi o discuție dintre Nae Cațavencu, rivalul
lor, și dăscălimea orașului pe parcursul unui joc de cărți. Aceștea vorbeau despre publicarea unei
scrisori, aparținându-i domnului Tipătescu. Polițistul, ar mai fi stat să asculte, dar lângă el se afla
un alt individ, iar în momentul în care acesta a făcut zgomot Pristanda a fugit pentru a nu fi
observat și recunoscut. După ce Ghiță a fugit, ferestrele au fost închise, ne mai putând să asculte
o vorbă.

În a doua scenă a actului I, Pristanda, polițistul, îl roagă pe domnul Tipătescu să îi mărească

salariul. Acesta plângându-se de meseria sa, îi spune prefectului că are 9 copii, iar renumerația
este mică.

A treia scenă îl surprinde pe Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului, prietenul

domnului Tipătescu, sărind peste micul dejun, schimbând obiceiul de a lua prima masă a zilei
alături de soția sa și bunul său prieten, pentru a merge la prefect să povestească ceva fără ca soția
sa să afle.

În a patra scenă începe adevărata discuție despre scrisoarea de amor pe care Fănică i-o
scrisese soției lui Trahanache. Cațavencu hotărăște să se folosească de scrisoare, astfel că îl
amenință pe domnul Zaharia că acea scrisoare va urma să fie publicată cât de curând. Aflând,
Tipătescu îl trimite pe Pristanda la Cațavencu să cumpere cu orice preț scrisoarea pierdută. Doar
că această misiune nu era în avantajul lui Ștefan, scrisoarea rămânând în continuare la Nae.
Urmând după apariția unor noi probleme.

Pe urmă, intră în cadru cetățeanul turmentat, susținând că a găsit o scrisoare destinată coanei
Joițici, realizând mai apoi că Nae Cațavencu i-a luat-o când acesta a adormit.

Actul 2 începe cu discuții aprinse despre trădare și întrunirea care urmează să aibă loc.

Scena 3 îl ilustrează pe Ghiță mergând la poliție pentru a-i adresa anumite întrebări despre
scrisoare lui Cațavencu. Zoe, aflând că Nae Cațavencu este în arest, îl trimite pe Pristanda să îl
aducă cât mai repede la ea. Zis și făcut. În timp ce aștepta, doamna Trahanache citea în ziar că
mâine va fi publicată scrisoarea.
 Într-un moment tensionant, avându-i în prim plan pe cei doi amanți și pe domnul Cațavencu,
Tipătescu dorește să-l omoare pe Nae. După acel incident urmează discuții și ajungerea la un
numitor comun pentru ambele părți.

În actul al 3-lea Farfuridi își ține discursul, se discută despre alegeri, Cațavencu preia
cuvântul, urmând ca în scena 7 Trahanache să îl proclame pe Agamemnon Dandanache din
partea comitetului lor, iscându-se după un scandal, urmat de certuri, îmbrânceli și provocându-se
gălagie, astfel încât toată lumea a ieșit afară.

Dispariția lui Nae Cațavencu și nepublicarea scrisorii i-a uimit și în același timp pus pe
gânduri pe Zoe și Tipătescu.

În cadrul scenei 7, Cațavencu îi mărturisește Joițicăi că a pierdut scrisoarea pe care o avea în

căptușeala pălăriei pe care o purta, căzând în genunchi în fața acesteia. În următoarele scene
apare bucuria pe chipul lui Zoe datorită faptului că și-a recăpătat scrisoarea pierdută.

O dată cu finalul comediei, apare și sfârșitul conflictului și a răutăților. Mulțimea se strânge

în grădina lui Trahanache, se veselește, petrece, anunțând că visul poporului s-a împlinit în
sfârșit.

2. Lista personajelor

• Ștefan Tipătescu (prefectul județului)

• Agamemnon Dandanache (vechi luptător de la ’48)

• Zaharia Trahanache (prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului

școlar, Comitetului agricol și al altor comitete și comiții)

• Tache Farfuridi (avocat, membru al acestor comitete și comiții)

• Nae Cațavencu (avocat, director-proprietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaților”, prezident fondator

al Societății EnciclopediceCooperative ,, Aurora Economică Română”)

• Ionescu (institutor, colaborator la acel ziar și membru al acestei societăți)

• Popescu (institutor, colaborator la acel ziar și membru al acestei societăți)

• Ghiță Pristanda (polițistul orașului)

• Un cetățean turmentat

• Zoe Trahanache (soția lui Zaharia Trahanache)

• Un fecior

• Alegători, cetățeni, public

3. Timp și spațiu

Timp:

În ceea ce privește specificarea timpului, în comedia ,, O scrisoare pierdută”, Caragiale, ne

precizează la început, următoarele lucruri: ,,În capitala unui județ de munte, în zilele noastre”.

Spațiu: Având în vedere faptul că opera lui Caragiale este o comedie, scena în care se desfășoară
întâmplările nu este aceași pe toată desfășurarea celor patru acte. Înainte de începerea actului I se
precizează locul:

,,În capitala unui județ de munte, în zilele noastre”.

În cadrul actului I se descrie scena în care întâmplările încep să aibă loc.

,,O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul
din fund, o ușă, la stânga, altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un
fotoliu.”

Acțiunile actului II se petrec în ,, același salon”.

În ceea ce privește actul III,

,,Teatrul înfățișează sala cea mare a pretoriului Primăriei, un fel de exagon din care se văd trei
laturi. Trei uși în fund [...]”.

În cele din urmă, actul IV se desfășoară în ,,Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poarta de
intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orășelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în
grădină, pe planul întâi și al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache. La
stânga boschete. Mobile de grădină.’’