Comedia 

„O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale este inclusă în categoria operelor literale de

studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătită ca atare. Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți
punem la dispoziție comedia O scrisoare pierdută, atât în varianta de rezumat pe acte, cât și în
varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.

O scrisoare pierdută rezumat pe acte

În cazul în care nu ai apucat să citești cartea, îți voi pune la dispoziție rezumatul O scrisoare
pierdută pe acte, prezentat în mod scurt și concis. După parcurgerea acestui rezumat pe acte al
operei O scrisoare pierdută, vei avea o viziune de ansamblu, care te va ajuta să pregătești mai
bine partea de comentariu de la subiectul 3.

”O scrisoare pierdută” este o piesă de teatru, structurată în acte și scene. Întâmplarea se petrece

chiar înainte de ziua alegerilor din 1883, în capitala unui oraș de munte, denumirea acesteia
nefiind specificată.

Actul 1 din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

În primul act, Caragiale îl înfățișează pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului, zis și “Conu’
Fănică”, într-o scenă împreună cu Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, având o conversație
interesantă și aprinsă despre alegeri.

Domnul Tipătescu este foarte agitat, plimbându-se cu ziarul în mână și comentând anumite fraze
care fac referire chiar la dânsul. Polițistul Pristanda, îi aduce la cunoștință domnului prefect o
discuție pe care o auzise pe furiș între Nae Cațavencu (avocat și proprietarul ziarului ”Răcnetul
Carpaților”) și dăscălimea orașului, despre un document pe care Nae Cațavencu îl deținea și care
avea să îl ajute la dobândirea funcției de deputat, pentru care Cațavencu candida la alegeri.
Aflând acestea, Tipătescu îi spune lui Pristanda să afle cu orice preț despre ce document este
vorba.

Tot în acest act, apare în scenă și Zaharia Trahanache, intitulat prezidentul tuturor comitetelor și
comiților, care merge la Tipătescu să îl informeze despre vizita sa la sediul ziarului Răcnetul
Carpaților, unde fusese chemat de către Nae Cațavencu pentru propunerea unui târg. Este
cunoscut faptul că Tipătescu și Trahanache conduc orașul prin urmărirea propriilor interese.

Trahanache îi povestește lui Tipătescu că a fost informat de către Nae Cațavencu, adversarul lor
politic, despre faptul că acesta a găsit un document important pe care vrea să i-l arate.
Documentul reprezenta o scrisoare de amor pe care Tipătescu o trimisese către soția lui
Trahanache, Zoe, care totodată era și amanta lui Tipătescu. Nae Cațavencu intrase în posesia
acestei scrisori de la Cetățeanul turmentat, care o găsise din întâmplare.

Deși Trahanache recunoaște scrisul lui Tipătescu din scrisoare, totuși consideră că aceasta este o
acțiune de șantaj politic și nu crede întâmplarea.

Actul al doilea din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Actul al doilea îi regăsește în scenă pe Brânzovenescu și Farfuridi, cei doi actori politici din
tabăra lui Trahanache și Tipătescu, care observă toată agitația provocată de scrisoarea de amor
pierdută și vin să ceară explicații. Aceștia, văzând întâlnirile clandestine dintre Trahanache și
Cațavencu (adversarul lor politic), se tem să nu fie trădați de către prefect și Trahanache.

Pentru că nu primesc un răspuns clar, Brânzovenescu și Farfuridi decid să trimită o scrisoare

anonimă către comitetul Central de la București prin care să informeze că se pregătește un
complot în partid, împotriva lor.

Tot în acest act este surprinsă discuția dintre Zoe și Tipătescu, aceasta venind de grabă la prefect
să-i spună despre pierderea scrisorii. Aceștia discută despre Cațavencu, încercând să găsească o
soluție pentru a-l împiedica pe acesta să publice scrisoarea, totuși Prefectul nedorind să-l susțină
pe Cațavencu la alegeri. Pentru a nu se face de rușine din pricina scrisorii de dragoste pe care
Tipătescu i-a scris-o, Zoe îi promite lui Nae Cațavencu susținere în cadrul alegerilor electorale,
astfel încât Nae Cațavencu să nu publice scrisoarea în ziar.

Neavând altă variantă, într-un final Tipătescu hotărăște și el că îl va susține pe Cațavencu la

alegeri în schimbul scrisorii. După aceste discuții tensionate, apare din nou în scenă Zaharia
Trahanache care aflase că Nae Cațavencu delapidase statul printr-o societate pe care o deținea,
dar negăsind pe nimeni în salon, îi lasă un bilet lui Tipătescu și pleacă.

Actul al treilea din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Actul al treilea prezintă ziua alegerilor, unde Farfuridi încearcă să țină un discurs, dar adversarii
politici fac gălăgie în sală și nu îl lasă să vorbească. La rândul său, Nae Cațavencu ține și el un
discurs, în care se folosește de calitățile sale de orator pentru impresia scenică. Toată acțiunea
din acest act naște o atmosferă scandaloasă, timp în care Cațavencu își pierde pălăria de pe cap,
loc în care se afla și scrisoarea de șantaj. În cele din urmă, scrisoarea este găsită din nou de către
cetățeanul turmentat, care de această se duce cu scrisoarea la Zoe.

Actul 4 din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Pe proverbul românesc ”când doi se ceartă al treilea câștigă”, apare în scenă un alt candidat
pentru postul de deputat, mai exact Agamemnon Dandanache, un politician incult și lipsit de
scrupule impus de către centrul de la București, care mărturisește că a ajuns în această poziție de
candidat tot în urma unui șantaj politic de care se folosise pentru a fi sigur că va fi ales (tot cu o
scrisoare compromițătoare pe care la rândul său a găsit-o).

Acest ultim act soluționează conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi la Zoe Trahanache,
fiind înmânată acesteia de către cetățeanul turmentat. În același timp, Nae Cațavencu vine la Zoe
cerându-și iertare pentru faptul că a încercat să o șantajeze, aceasta acordându-i iertare.

Nae Cațavencu este cel care s-a oferit să conducă ceremonia de numire al noului deputat,
Agamiță Dandanache, timp în care toți cei prezenți în sală, indiferent de partidul din care făceau
parte, se împacă.
Personaje și statutul lor social în opera ”O scrisoare pierdută”
➜ Nae Cațavencu avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator
al Societății enciclopedice-cooperative „Aurora economică română”. Potrivit clasificării lui
Pompiliu Constantinescu, Nae Cațavencu reprezintă tipul politic și al demagogului.

➜ Zaharia Trahanache este unul din personajele principale ale comediei „O scrisoare

pierdută” a lui Ion Luca Caragiale, soțul lui Zoe Trahanache. Acesta este prezidentul Comitetului
permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comiiului agricol și al altor comitete și
comiii.

➜ Ștefan Tipătescu este prefectul orașului, amantul Zoei, făcând parte din triunghiul conjugal
Tipătescu – Zoe – Trahanache.

➜ Zoe Trahanache este soția lui Zaharia Trahanache, unicul personaj feminin al comediei lui
Ion Luca Caragiale „O scrisoare pierdută”.

➜ Tache Farfuridi este avocat, membru al altor comitete și comiții. Acesta este candidatul
susținut de către Tipătescu și Trahanache.

➜ Iordache Brânzovenescu este avocat, membru al acestor comitete și comiții.

➜ Ghiță Pristanda este personajul comediei ”O scrisoare pierdută” care deține rolul

polițistului, mai exact omul lui Tipătescu care îi îndeplinește toate ordinele.

➜ Cetățeanul turmentat este un om obișnuit de pe stradă, care apare în piesă în momentele

cheie (găsește scrisoare în ambele situații)

➜ Agamemnon Dandanache (prezentat ca și Agamiță Dandanache) este personajul operei

caracterizat ca un politician lipsit de scrupule, fiind „mai prost decât Farfuridi și mai canalie
decât Cațavencu”.

O scrisoare pierdută comentariu
Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul O scrisoare pierdută expus
mai sus, rezumat care indică clar toată desfășurarea acțiunii din cele 4 acte, vreau să te ajut să îți
structurezi mai bine ideile pentru comentariul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu
bine.

O scrisoare pierdută este o operă care se învață ușor dacă reușești să știi ideile cele mai
importante din rezumat, dar și din comentariu de la partea de eseu. Îmbinând noțiunile pe care
reușești să le reții (sper că îți faci o structură logică în minte), vei reuși cu siguranță să treci acest
examen cu notă mare.

O scrisoare pierdută – Comentariu tema și viziunea despre lume

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți tema și viziunea
despre lume dintr-un text dramatic studiat.
↓
Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea piesei într-o tipologie, într-un
curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
 prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic,
semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
 ilustrarea temei textului dramatic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
 exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în textul studiat

 Pasul 1.
Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă,
când a apărut și unde, ce prezintă pe scurt!

Comedia  ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale apărută în 1884 este a treia dintre cele patru
piese de autor, o capodoperă a genului dramatic. Comedia a fost publicată un an mai târziu în
revista „Convorbiri literare”, XVIII, nr. 11 și reprezintă o comedie de moravuri, în care sunt
satirizate aspecte ale societății contemporane autorului, cu precădere întâmplări din cadrul luptei
electorale din anul 1883.

 Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință

 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea piesei într-o tipologie, într-un
curent cultural/ literar, într-o orientare tematică

Comedia este o specie a genului dramatic, care stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri,
a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate cu final fericit. Personajele comediei aparțin
unor tipologii clasice, sursa principală a comicului fiind contrastul dintre aparență și esență.
Comedia cuprinde diferite forme de comic, cum ar fi umorul, ironia, comicul de situație, comicul
de moravuri, de caracter, precum și de limbaj sau de nume.

Apartenența comediei la textul dramatic este justificată prin diverse caracteristici specifice, cum
ar fi structura textului în acte și scene, reprezentarea scenică, folosirea dialogului și a
monologului ca forme de expunere, precum și didascaliile sau intervențiile autorului în piesă.

Comedia ”O scrisoare pierdută” aparține realismului clasic, având în prim plan societatea și
satirizarea unor aspecte sociale. Mai mult, în comedia lui I.L.Caragiale regăsim spiritul de
observație acut, veridicitatea obțiunută prin tehnica acumulării detaliilor sau folosirea unui
limbaj specific pentru individualizarea personajelor, cum ar fi ”prostul fudul”, ”canalia”,
”cocheta”
  Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință

 Prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic,

semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Pretinsa luptă pentru
putere politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument de șantaj politic ”o
scrisoare pierdută”, reprezentând totodată pretextul dramatic al comediei. Formularea nehotărâtă
”o scrisoare” reprezintă banalitatea întâmplării, iar pierderea succesivă a acesteia amplifică
repetarea întâmplării în contexte diferite, dar cu același efect.

Acțiunea comediei este plasată în timp și spațiu ”în capitala unui județ de munte, în zilele
noastre”, totuși vag exprimate pentru a avea efect de generalizare a evenimentelor de acest fel,
care s-ar putea petrece oriunde în țară.

Intriga piesei pornește de la o întâmplare banală, mai exact pierderea unei scrisori intime,
compromițătoare pentru reprezentanții locali ai partidului aflat la putere și găsirea ei de către
adversarul politic, care o folosește ca instrument de șantaj.

Conflictul dramatic principal constă în lupta pentru putere dată între două grupuri politice opuse:
Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache și soția acestuia, Zoe pe de-o parte, iar de cealaltă parte o
grupare independentă reprezentată de Nae Cațavencu, un avocat ambișios și proprietar al ziarului
”Răcnetul Carpaților”. Conflictul principal are la bază contrastul dintre aparență și esență a
personajelor politice, iar conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi –
Brânzovenescu, care se tem de trădarea prefectului.

Tensiunea dramatică este susținută de desfășurarea evenimentelor, care în final duc către
rezolvarea conflictului și oferă un final fericit piesei.

 Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință

 Ilustrarea temei textului dramatic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate

Tema comediei ”O scrisoare pierdută” constă în satirizarea vieții publice (alegeri pentru cameră,
șantaj, falsificarea listelor) și de familie (triunghiul conjugal) a unor politicieni din societatea
românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. 

Viziunea despre lume este una clasică prin critica adusă unor moravuri sociale ale vremii:
imoralitate, abuz în serviciu, incultură, demagogie, parvenitism.
În primul act, pierderea scrisorii de amor s-a produs înainte de începerea comediei, astfel că
expozițiunea (existența triunghiului conjugal și a unui conflict de interese între două grupuri
politice) și intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena inițială prezintă personajele
Ștefan Tipătescu și Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Cațavencu ”Răcnetul Carpaților”, și
numără steagurile. Veniriea lui Trahanache cu vestea deținerii scrisorii de amor către adversarul
lor politic declanșează conflictul dramatic principal.

Actul al doilea începe cu numărarea voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Astfel, se declanșează

conflictul secundar, care expune teama grupului Farfuridi-Brânzovenescu de a nu fi trădați de
prefectul Tipătescu. În acest act, apare un conflict care suprinde șantajul ca fiind forma directă de
negociere între actorii politici ai piesei. În derularea acestui act, regăsim și încercările amorezilor
Tipătescu și Zoe de a smulge scrisoarea șantajistului.

Actul al treilea prezintă ședința și discursurile electorale demagogice ale lui Cațavencu și
Farfuridi din sala primăriei. Între timp Trahanache găsește o poliță falsificată a lui Cațavencu pe
care intenționează să o folosească drept armă de șantaj. La un moment dat se anunță numele
candidatului numit de la centru  în persoana lui Agamemnon Dandanache. Lucru acesta creează
haos în sală, învălmășeală  în care Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea care este găsită de
cetățeanul turmentat și predată destinatarului Zoe.

În ultimul act se soluționează conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi la Zoe Trahanache.
Își face apariția în scenă Agamemnon Dandanache, mărturisind că ajunsese aici printr-o altă
scrisoare compromițătoare, folosită ca armă de șantaj. Piesa se încheie cu festivitatea în cinstea
noului candidat ales, condusă de însuși Cațavencu.

Urmărind îndeaproape aceste 4 acte, observăm că personajele reflectă realitatea timpului în care
se petrece acțiunea, conferindu-i operei apartenența la realism. Caragiale, fiind considerat cel
mare creator de tipuri din literatura română expune în această comedie diverse topologii pe care
le caracterizează specific, spre exemplu: tipul încoronatului sau a înșelatului, tipul donjuanului,
tipul cochetei, a demagogului sau a politicianului. Personajele sunt individualizate, în principiu
prin limbajul pe care îl folosesc: forme greșite de exprimare, ticuri verbale care denotă incultura,
inclusiv prostia exprimată în propriile cuvinte.

 Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință

 susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în textul studiat

În opinia mea, ”O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie în adevăratul sens al

cuvântului, deoarece sursele comicului sunt diverse și expun intențiile autorului de a satiriza
defectele unei societăți plină de moravuri, chiar în campania electorală.

Comicul de moravuri vizează viața de familie (triunghiul conjugal) și viața politică (corupția,
șantajul), iar comicul de intenție este prezentat prin atitudinea scriitorului față de personaje și
folosesirea auto-caracterizarii acestora prin limbaj, ceea ce întărește contrastul comic și mai mult.
Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice din societate și expune defectele reale ale
acestora, de cele mai multe ori aceste defecte fiind sancționate prin râs de către scriitor (prostia
lui Farfuridi, senilitatea lui Dandanache etc).

Comicul de nume expune originea personajelor, chiar mai mult, individualizează personajele
comediei. Spre exemplu, Trahanache provide de la ”trahana”, adică o cocă moale, ceea ce denotă
caracterul ușor de modelat al acestuia, La fel, Dandanache, care vine de la ”dandana”, care
înseamnă boacănă, gafă și reflectă acest lucru în acțiunile stângace ale acestuia. 

Totodată, comicul de situație susține tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute, cum ar fi
pierderea succesivă a scrisorii, crearea confuziei sau a coincidenței.

 Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest
comentariu

În concluzie, folosirea tuturor mijloacelor expuse mai sus, piesa provoacă râsul și atrage atenția
cititorilor sau spectatorilor prin expunerea realității, într-un mod critic și satirizat. Personajele
create de scriitor oferă piesei o notă atât de evidentă prin care observăm că de multe ori ”scopul
scuză mijloacele”.

O scrisoare pierdută – Comentariu particularitățile de construcție a unui personaj

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți particularitățile
de construcție a unui personaj dintr-un text dramatic studiat
↓
Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

 ilustrarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative

pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și
spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
 prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/ conflictele din textul dramatic studiat
 relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două scene/ citate/ secvențe
comentate
 susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului dramatic
studiat în construcția personajului ales.

 Pasul 1.
Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă,
când a apărut și unde, respectiv o introducere despre construcția personajelor lui Caragiale.
Reprezentată pentru prima dată pe scenă în 1884, opera literară ”O scrisoare pierdută” de Ion
Luca Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății
contemporane autorului, fiind inspirate din lupta electorală din anul 1883.

Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerii
pentru Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal) a unor
reprezentanți corupți ai politicianismului românesc.

Un asemenea politician lipsit de scrupule este Zaharia Trahanache, unul dintre personajele
comediei ”O scrisoare pierdută”, fiind realizat prin modalitățile de caracterizare specifice
personajului dramatic. El este întruchipat de către Caragiale ca fiind naiv, ridicol, ticăit sau drept
tipul abil, care sub masca naivității, acceptă faptul că soția sa îl înșală, doar pentru a-și păstra
puterea în județ.

 Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință

 ilustrarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative

pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și
spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Victoria politică se
obține, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic ”o scrisoare
pierdută”, adică pretextul dramatic al comediei.

Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”. Reperul
spațial vag are efect de generalizare, iar timpul precizat este sfârșitul secolului al XIX-lea, în
perioada campaniei electorale, în interval de trei zile, ca în teatrul clasic.

Subiectul, desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției sale și
este determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna Zoe
Trahanache și găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj.

Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în care
”îndrăgostiții” și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în
situația de criză creată.

Punctul culminant, adunarea generală în care este declarat candidat Agamemnon Dandanache,
este urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe și conflictele se sting într-o
împăcare generală și neașteptată. Acțiunea și conflictul sunt folosite de dramaturg pentru a
înfățișa precaritatea morală a vieții politice și familiale din vremea lui.

Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache –
președintele grupării locale a partidului – și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă
constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ”Răcnetul
Carpaților”.

Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele,
dintre aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi –
Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului.

Limbajul personajelor, notațiile autorului: Caragiale este considerat cel mai mare creator de
tipuri din literatura română. Personajele de comedie sunt de regulă plate, ele aparțin tipologiei
clasice, au o dominanță de caracter.

În opera ”O scrisoare pierdută”, personajele se apropie de realism, fiind individualizate prin

limbaj și prin elemente de statut social și psihologic. Limbajul personajelor este principala
modalitate de individualizare a ”caracterelor” clasice și procedeu de caracterizate indirectă.

Notațiile autorului caracterizează personajele atât indirect, prin gesturi și mimică, cât și direct,
întrucât în lista cu persoanele de la începutul piesei, alături de numele sugestive pentru tipologia
comică, apare și statutul lor social.

 Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință

 prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/ conflictele din textul dramatic studiat

Zaharia Trahanache este tipul încoronatului simpatic pentru că refuză să creadă din ”enteres” sau
din diplomație în autenticitatea scrisorii de amor și în adulterul soției sale.

Conform criticului Pompiliu Constantinescu, el reprezintă și ”tipul politic”, abil și avid de putere,
fiind ”prezidentul” mai multor ”comitete și comiții” din județ și, de aceea, unul dintre ”stâlpii”
locali ai partidului aflat la putere.

 Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință

 relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două scene/ citate/ secvențe
comentate

Principala caracteristică a lui Trahanache este ticăiala, fapt sugerat de prenumele Zaharia, care
denotă ”zahariseala”. Ca exemplu, putem aminti expresia sa ”Aveți puțintică răbdare”, rostită în
rarele momente de enervare proprie sau când alții își pierd cumpătul.
”Vulnerabilul”, cum îi spun alte personaje, este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentară,
dar eficientă. Știe să disimuleze și să manevreze intrigi politice. Când este șantajat, își păstrează
calmul și răspunde cu un contrașantaj, descoperind polița falsificată de Cațavencu.

Recunoaște existența corupției la nivelul societății ”o soțietate fără moral și fără prințip va să
zică că nu le are”, dar practică frauda, falsificând listele de alegeri. Nu acceptă imoralitatea în
familie, susținând senin că scrisoarea de amor este o plastografie. Credulitatea exagerată poate fi
pusă pe seama unei convingeri ferme sau poate fi considerată un act de ”diplomație”, prin care
vrea să păstreze onoarea familiei și bunele relații cu prefectul.

Cu abilitate și fermitate îl combate pe Farfuridi și Brânzovenescu, care îl suspectau pe prefect de

trădare: ”E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri… De Opt ani trăim împreună ca frații, și
niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău”. Este admirat și respectat atât de
Brânzovenescu, cât și de adversarul său politic, Cațavencu care îl numește ”vulnerabilul”.

Unele indicații scenice au rol în caracterizarea directă, precizând atitudinile luii Trahanache la
ședința din sala mare a primăriei: ”serios”, ”binevoitor”, ”placid”, ”râzând”, ”clopoțind”,
mijloacele de caracterizare specifice personajului fiind limbajul, notațiile autorului, situațiile
comice, numele.

Caracterizarea prin nume este și o sursă a comicului. Numele Trahanache este derivat din
cuvântul ”trahana”, o cocă moale, ușor de modelat, deciziile personajului fiind ”modelate” de
”enteres”, de Zoe sau de către cei de la centru.

 Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință

 susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului dramatic
studiat în construcția personajului ales.

Pentru portretizarea personajului, se apelează la diverse tipuri de comic (de caracter, de

moravuri, de situație, de limbaj, de nume, de intenție), care îngroașă caracterul personajului prin
acumularea detaliilor.

Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de situație), însă naivitatea soțului înșelat
vine în contradictoriu cu viclenia în viața politică, în care, sub aparența bonomiei senile, își
ascunde atitudinea coruptă, fiind implicat în contrașantaj și în falsificarea listelor electorale
(comic de moravuri).

Prin comicul de caracter sunt ironizate cele două ipostaze incompatibile ale sale: soțul înșelat
este în același timp un politician abil.

Un exemplu de comic de situație îl regăsim în actul 1, în care Trahanache vine la Tipătescu,

aducându-i vestea șantajului. Comică este convingerea lui Trahanache că scrisoarea de amor
aflată în posesia lui Cațavencu este o plastografie și teama lui ca Zoe să nu afle de acuzațiile
avocatului, pentru că este ”simțitoare”.

 Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest
comentariu

Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de personaje care acționează după
principiul ”Scopul scuză mijloacele”. Zaharia Trahanache este viclean și abil, bărbatul politic
”tare” din județ, în timp ce pe plan familial este ”încoronatul” simpatic. Autorul îl ironizează
puternic pe Trahanache, deoarece înfățișează un tip uman caracteristic vremii: tipul politicianului
corupt, ticăit și viclean.

O scrisoare pierdută – Comentariu relația dintre două personaje

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți relația dintre
două personaje dintr-un text dramatic studiat
↓
Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

 ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale romanului psihologic studiat,

semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune,
conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă,
registre stilistice, limbajul personajelor etc.)
 prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese
din textul studiat
 evidențierea, prin două episoade/ citate/ secvențe comentate, a modului în care evoluează
relația dintre cele două personaje
 susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului psihologic studiat
se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje

 Pasul 1.
Începem prin a face o scurtă introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă,
când a apărut și unde, respectiv o introducere despre relația dintre două personaje din operă.

Reprezentată pe scenă pentru întâia oară în 1884, opera literară ”O scrisoare pierdută” de I.L
Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane
autorului, fiind inspirată din lupta electorală din anul 1883.

Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor
pentru Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal). Ștefan
Tipătescu și Zoe Trahanache ilustrează imoralitatea vieții de familie a unor politicieni din
societatea românească a vremii.
  Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință

 ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale romanului psihologic studiat,

semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune,
conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă,
registre stilistice, limbajul personajelor etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Victoria politică se
obține, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic ”o scrisoare
pierdută”, adică pretextul dramatic al comediei.

Subiectul, desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției sale și
este determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna Zoe
Trahanache și găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj.

Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în care
”îndrăgostiții” și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în
situația de criză creată.

Punctul culminant, adunarea generală în care este declarat candidat Agamemnon Dandanache,
este urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe și conflictele se sting într-o
împăcare generală și neașteptată.

Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache –
președintele grupării locale a partidului – și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă
constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ”Răcnetul
Carpaților”.

Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele,
dintre aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi –
Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului.

Caragiale este considerat cel mai mare cratpr de tipuri din literatura română. Dacă, în general,
personajele de comedie acționează stereotip, simplist, fără a evolua pe parcursul acțiunii
(personaje ”plate”), ele aparținând tipologiei clasice pentru că au o dominanță de de caracter, în
”O scrisoare pierdută” ele se apropie de realism, fiind individualizate prin limbaj și prin elemente
de statul social și psihologic.

Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a ”caracterelor” clasice și

procedeu de caracterizare indirectă.
  Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință

 prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese
din textul studiat

Ștefan Tipătescu este prefectul județului, așa cum notează autorul în lista cu persoanele de la
începutul piesei, dar întruchipează, în același timp, tipul donjuanului/ al primului amorez.

Zoe Trahanache este tipul cochetei și al femeii voluntare. Unicul personaj feminin al comediei,
apare ultima pe lista cu persoanele de la începutul piesei. Autorul îi fixează statutul scial prin
raportare la soțul ei, Zaharia Trahanache, cel mai important om politic al județului: ”soția celui
de sus”.

În ciuda faptului că femeile nu aveau drept de vot la acea eopcă, Zoe îi poate manevra pe ceilalți
după voința sa ca pe nște marionete, folosindu-se de poziția de primă doamnă a micului oraș de
provincie. De aceea îi promite lui Cațavencu: ”eu te aleg, eu și cu bărbatul meuș mie să-mi dai
scrisoarea…”.

Tipătescu aparține tipului politic, dar, spre deosebire de ceilalți, este un om instruit, educat.
Imoralșitatea lui se manifestă în planul vieții de familie. Zoe și Tipătescu nu fac greșeli de
exprimare, ca alte personaje ale comediei.

Deși nu sunt sancționate prin comicul de limbaj ca ariviștii, amorezii sunt personaje cu carte,
ironizate pentru legătura extraconjugală prin comicul de nume: așa se explică discrepanța comică
dintre prenume (ceea ce vor să pară) și diminutivul familiar (ceea ce sunt) Zoe, zisă și Joițica,
Ștefan, numit și Fănică.

Stâlpi ai puterii locale și prieteni cu interese comune, Ștefan Tipătescu și Zaharia Trahanache
alcătuiesc un triunghi conjugal împreună cu Zoe, soția adulterină, fapt care le consolidează
relația politică, așa cum soțul ”încoronat” observă cu naivitate: ”E un om cu care nu trăiesc de
ieri, de alaltăieri […]. De opt ani trăim împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul
acesta măcar atâtica rău.”

 Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință

 evidențierea, prin două episoade/ citate/ secvențe comentate, a modului în care evoluează
relația dintre cele două personaje

Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanșează acțiunile contradictorii ale amorezilor, care
evidențiază raportul neașteptat dintre caracterul tare (Zoe) și caracterul slab (Fănică). Dacă
prefectul Tipătescu îi cere polițaiului Pristanda arestarea lui Cațavencu și percheziția locuinței
pentru a găsi scrisoarea, Zoe, dimpotrivă, ordonă eliberarea lui, iar apoi se folosește de
mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susțină candidatura
avocatului din opoziție, în schimbul scrisorii.

Principala trăsătură a prefectului este impulsivitatea, observația făcută de Trahanache în mod

direct, mai exact: ”E iute! N-are cumpăt. Aminteri, bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face
un prefect.”

În fond, Tipătescu trăiește o dramă. De dragul unei femei, pe care este nevoit să o împartă cu
altcineva, sacrifică o carieră promițătoare la București.

Zoe, în schimb, în ciuda văicăierilor, a leșinurilor, dar și a faptului că e considerată o ”damă

simțitoare”, toți protejând-o în virtutea acestei aparente sensibilități, este în realitate ”femeia
bărbată”, stăpână pe sine, care știe foarte bine ce vrea și care îi manipulează pe toți după
propriile dorințe. Reușește să-l convingă pe Tipătescu să susțină candidatura lui Cațavencu,
folosindu-se de ”sacrificiile” pe care le-a făcut pentru el.

Dincolo de aparențe, în cuplul pe care Zoe îl formează cu Tipătescu, femeia este polul rațional,
puternic și care deține controlul asupra relației. Fiind onest politic, autocaracterizându-se ca fiind
”un om căruia îi place să joace pe față”, Tipătescu refuză inițial compromisul și îi propune Zoei o
soluție disperată și romantică, arătându-se gata să renunțe la tot de dragul ei: ”Să fugim
împreună…”. Zoe intervine însă energic și refuză, nevrând să renunțe cu niciun preț la poziția de
primă doamnă a orașului de provincie, spunând ”Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta?…”

De asemenea, replica sa la întrebarea lui Tipătescu prin care o întreabă dacă o iubește, aceasta
spune ”Te iubesc, dar scapă-mă.”, ceea ce lămurește ipocrizia relației lor condiționate, iar
caracterul slab al prefectului în relația lor amoroasă se observă în partea dinspre finalul piesei,
când acesta acceptă să-l susțină pe Cațavencu de dragul Zoei.

 Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință

 susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului psihologic studiat
se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje

În opinia mea, urarea rostită de Cetățeanul turmentat la sfârșitul comediei ”În sănătatea Joițichii,
că e damă bună”, exprimă principala calitate a personajului feminin, imortalizat de criticul G.
Călinescu prin sintagma ”domina bona”.

Crispată, încpordată pe parcursul întregii comedii, Zoe devine generoasă, fermecătoare la

sfârșitul piesei, când orice motiv de îngrijorare dispare, spunându-i lui Cațavencu: ”Eu sunt
femeie bună… am să ți-o dovedesc. Acum sunt fericită, puțin îmi pasă că ai vrut să-mi faci rău”.

Finalul comediei aduce împăcarea ridicolă a adversarilor. Odată ce intră în posesia scrisorii
compromițătoare, Zoe devine triumfătoare, se comportă ca o adevărată doamnă, își recapătă
superioritatea la care renunțase pentru scurt timp, face promisiuni liniștitoare pentru ceilalți, în
timp ce Tipătescu se retrage, ca și înainte, în umbra ei.

 Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest
comentariu

Lumea eroilor lui Caragiale acționează după principiul ”Scopul scuze mijloacele”. Cuplul Zoe –
Tipătescu trăiește fără mustrări de conștiință, preocupându-se doar de păstrarea aparențelor, a
imaginii publice, pentru că lumea orașului de provincie are o singură pasiune, adică bârfa, care
devine și un inamic de temut pentru Zoe, pe care farsa electorală o piune în pericol.

Intervențiile ei dezvăluie altă față a universului caragilian: puterea pe care o are femeia
voluntară. Cocheta acționează pentru propria salvare, conduce din umbră și toți îi recunosc
poziția. Astfel, imoralitatea casnică (triunghiul conjugal) se îmbină cu cea politică în comedia ”O
scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.

O scrisoare pierduta - Incadrare in opera si Semnificatia titlului

O scrisoare pierduta
de Ion Luca Caragiale
1.Incadrare in opera scriitorului
Comediile lui I.L.Caragiale sunt inspirate din viata burgheziei romane din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea si urmaresc ambitia si orgoliul unei lumi care traieste intr-un
moment favorabil afirmarii.
Scriitorul se opreste la niveluri sociale diferite,de la micul inavutit al mahalalei din O
noapte furtunoasa si pana la marea burghezie de provincie din O scrisoare pierduta,in
fond,urmarind acelasi fenomen:dorinta parvenirii.
Comedia =specia genului dramatic,in versuri sau in proza,care evoca
personaje,intamplari,moravuri intr-o maniera care starneste rasul,are un final fericit si deseori,un
sens moralizator.
2.Substratul antropologic
Vizeaza un fapt real:revizuirea Constitutiei din 1883 si a Legii electorale care a
determinat dispute acerbe intre radicali si moderati,determinate de inertia spiritelor conservatoare
si de dorinta membrilor mai tineri de a promova ideile noi ale tarilor apusene.
3.Semnificatia titlului
Titlul operei desemneaza “obiectul buclucas”(G.Calinescu),generator de conflict,autorul
avand o predilectie pentru misive secrete,scoase la iveala pe neasteptate.S-a spus de multe ori ca
personajul principal al piesei este chiar “scrisoarea pierduta” intrucat are numeroase roluri:
-indeparteaza masca onorabilitatii personajelor ce ravnesc la intaietate politica;
-reprezinta o oportunitate,un mijloc de a ajunge in frunte (instrument al santajului);
-este declansator de incertitudini,de teama sau de speranta.
Scrisoarea apare in doua ipostaze in opera ca arma de santaj: a lui Catavencu(de la
Tipatescu pentru Zoe) si a lui Dandanache.
4.Tema
 O scrisoare pierduta evoca viata publica si de familie a burgheziei din a doua jumatate a
secolului al XIX-lea.Desi satira politica,intrucat tema este lupta pentru putere,opera este si
o comedie de moravuri intrucat pune in evidenta mecanismul prin care se poate ajunge la
putere(aici,santajul),in general imoral,bazat pe minciuna,inselatorie si coruptie(deci tema
profunda este una morala caci,asa cum afirma Titu Maiorescu,”indaratul oricarei comedii se
ascunde o tragedie”).
5.Structura
Comedia are o structura aproape simetrica,este alcatuita din patru acte cu
noua,patrusprezece,opt,patrusprezece scene.”Personajele parcurg un cerc,ele ajungand in punctul
de unde au plecat avand constiinta ticalosiei lor.”(Nicolae Manolescu)
Cronotopul nu este bine delimitat din dorinta de a generaliza fenomenul urmarit;astfel,actiunea
se petrece “in capitala unui judet de munte,in zilele noastre” in timpul alegerilor electorale.Eroii
care intra si parasesc succesiv scena teatrului caragialian provin din societatea redusa la
dimensiunile ei de mahala,vazuta de autor ca “o categorie culturala sufleteasca”,dupa cum afirma
G.Ibraileanu. Metafora a umanitatii atacate de stereotipie si vicii morale,mahalaua devine
obiectul satirei lui I.L.Caragiale,in timp ce personajele sunt simboluri ale ignorantei,
superficialitatii si mediocritatii.
Tehnica utilizata in opera este cea a amplificarii treptate a conflictului (a bulgarelui de
zapada) prin care se evidentiaza conflictul fundamental determinat de scrisoarea de amor
pierduta(antrenand pe Tipatescu, Zoe, Trahanache si Catavencu),iar in plan secundar,cele dintre
Catavencu si Farfuridi sau Catavencu,Farfuridi,Branzovenescu,etc si A.Dandanache.
Acumularea conflictului se realizeaza prin:
a)Repetitie-ilustrata prin intrarile reluate ale Cetateanului turmentat in momentele
decisive ale operei:
-explica lipsa scrisorii si implicarea lui Nae Catavencu;
-dupa ce Zoe si Tipatescu ii promit lui Catavencu sustinerea;
-in sala pretoriului primariei,cand Zoe,Tipatescu afla de la Trahanache de girul cu
care Catavencu a incasat 5000 de lei,de aici schimbarea de planuri si aparitia
spectaculoasa a lui A. Dandanache;
-ii inapoiaza scrisoarea coanei Joitica din palaria lui Catavencu, pierduta in
invalmaseala de la primarie;
-in final,cand toata lumea se impaca,iar Zoe ii ofera un pahar de sampanie in semn de
recunostinta.
b)Evolutia inversa a conflictului determinata de rasturnarile spectaculoase de
situatie(=lovituri de teatru),spre exemplu,aparitia unui candidat surpriza:A. Dandanache; desi
Catavencu se considera invingator,in final este invins,etc.
c)Interferenta seriilor de personaje aflate in relatie de opozitie. Deznodamantul aduce cu
sine impacarea taberelor,aflate intr-o veselie inconstienta in final, semn al nonsensului care
guverneaza aceasta lume. Comuniunea ilara este posibila pentru ca scopul ii intereseaza,nu
mijloacele,ori,cum Catavencu s-a dovedit politicianul corupt,demagog,dar abil,versatil si
perfid,Zoe nu pregeta si-l face viitor aliat politic.Lipsite de alt ideal decat cel al ascensiunii
sociale,personajele comediei sunt simple marionete(Pristanda,Tipatescu) manevrate de
altii(Zoe,Trahanache),la randu-le manipulati de dorinta parvenirii si a conservarii unei aparente
sociale,evident false.
6.Tipuri de comic
Comicul lui I.L.Caragiale isi extrage esentele din umorul caustic al satirei,evidentiind contrastul
dintre esenta si aparenta.Personajele,odioase prin ceea ce sunt,se acopera de ridicol prin ceea ce
vor sa para,iar intamplarile compun o ordine ilara prin aberatia lor.Personajele au o “psihologie
primitiva”,manifestand “unitatea paiatei automate”,sunt “papusi reduse la o singura formula
energica.”(N.Manolescu)
a)Comicul de situatie reiese din:
-prezenta unor grupuri insolite:-triunghiul conjugal;
-cuplul Farfuridi-Branzovenescu;
-diversele combinatii de adversari.
-utilizarea unor scheme tipice,modalitati cunoscute din literatura comica universala: coincidenta,
confuzia, echivocul, revelatiile succesive, acumularea progresiva a actiunilor, evolutia inversa a
conflictului,quiproquo-ul (=inlocuirea cuiva,prin altcineva: Dandanache il confunda pe Tipatescu
cu Trahanache; Dandanache devine deputat in locul lui Catavencu).
-folosirea formulei canonice a farsei ce presupune restaurarea in final a echilibrului
initial,astfel incat daca se urmaresc avatarurile scrisorii pierdute,se observa ca circuitul sau este
unul inchis:pierduta de Zoe,gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa de Catavencu ,apoi, in sens
invers, pierduta de Catavencu,recuperata de Cetateanul turmentat si returnata Joiticai.
-aparitia spectaculoasa a lui A.Dandanache si indicatia de la centru ca acesta sa fie ales.
b)Comicul de intentie reiese din atitudinea scriitorului fata de evenimente si oameni.Substanta
piesei este supusa unor modalitati de tratare diferite: ironica,umoristica,sarcastica sau
grotesca.Caragiale este un scriitor obiectiv,in sensul capacitatii de a crea viata,dar nu e un scriitor
indiferent. El pare ca-si iubeste personajele,este ingaduitor fata de ele,dar nu iarta trasaturile
care-i fac pe oameni ridicoli,tratandu-i cu ironie,cu umor , punandu-i in situatii absurde sau
grotesti,demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
c)Comicul de caractere este bine conturat la nivelul tipologiei personajelor:
-demagogul (Catavencu,Farfuridi si Branzovenescu)
-incornoratul simpatic (Trahanache)
-servilul,instrumentul puterii (Pristanda)
-amorezul (Tipatescu)
-cocheta,femeia adulterina (Zoe)
-prostul fudul (Dandanache toti construiti pe contrastul dintre esenta si aparenta.Caragiale
creeaza o tipizare comica,dar eroii lui au totdeauna numeroase elemente (de situatie sociala si
intelectuala,de temperament sau de limbaj) care-i particularizeaza ,astfel incat niciunul nu
seamana cu celalalt.
Scriitorul si-a afirmat in dese randuri aceasta viziune sustinand ca “natura nu lucreaza dupa
tipare,ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit;unul e sucit intr-un fel,altul intr-alt fel,fiecare
in felul lui ,incat nu te mai saturi sa-i vezi si sa-ti faci haz de ei.”
d)Comicul de moravuri vizeaza “formele fara fond” satirizate de dramaturg,referitoare la
alegerile din trecut,la coruptia sistemului politic, la despotismul si imoralitatea
conducatorilor.Totodata,este cel care satirizeaza spoiala de cultura,falsul patriotism al clasei
politice,precum si formele parvenirii si parvenitismului,sustinand programul promovat de Titu
Maiorescu in “Betia de cuvinte”,”Oratori, retori ,limbuti” sau “In contra directiei de astazi in
cultura romana”.
e)Comicul de nume este semnificativpentru infatisarea caracterelor , Garabet Ibraileanu afirmand
ca este “una dintre cele mai elocvente forme de individualizare a personajelor”.
 l        Trahanache -desemneaza o coca moale (“trahanaua”),combinat cu prenumele
Zaharia ce sugereaza o stare “amorfa”,ilustreaza
batranetea,ticaiala,ramolismentul venerabilului presedinte;
-totodata coca moale poate simboliza si maleabilitatea
personajului,capacitatea de a se adapta indiferent de situatie (la santajul lui
Catavencu raspunde cu un contrasantaj).
l        Tipatescu -corespunde junelui-prim din teatrul clasic;
-provine de la substantivul “tip”,ilustrand coordonata existentiala majora prin
care se individualizeaza personajul:iubirea.
l        Catavencu – nume format din silabe stridente si contur ridicol;
-provine de la “cata”- pasare cu glas strident, mahalagioaica=>ilustreaza tipul
demagogului,duplicitatea,perfidia si limbutia;
l        Farfuridi si Branzovenescu -nume cu rezonanta culinara,pun in evidenta
micimea de caracter asociata cu vulgaritatea,ambitia si lichelismul.
l        Agamemnon Dandanache -dandana=incurcatura,evidentiaza rolul in piesa,iar
Agamemnon,personalitate legendara,transformat grotesc in Agamita sau
Gagamita ilustreaza caderea in copilarie a acestui ramolit.
l        Pristanda -joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta fara sa se
porneasca niciunde =>servilismul personajului,siretenia primitiva a acestuia.
e)Comicul de limbaj este cel mai savuros,remarcabil,autorul reusind sa retina cele mai fine
nuante ale personalitatii eroilor prin modul in care acestia vorbesc.Acesta reiese din:
1.prezenta greselilor de vocabular-”cuvintele sunt deformate,mai ales neologismele,din lipsa de
instructie si din mimetism”(Iorgu Iordan)
-pronuntie gresita: ”famelie”, ”renumeratie”, ”adrisant”, ”fonctie”, ”cestiuni”, “sotietate”;
-etimologie populara scrofulosi” in loc de scrupulosi;
“capitalistii” sunt locuitori ai capitalei;
2.incalcarea regulilor gramaticale si a logicii:
-polisemia: ”Pana cand sa n-avem si noi falitii nostri?”
“ne-am racit impreuna”;
-contradictia in termeni:”12 trecute fix”
“Dupa lupte seculare care au durat 30 de ani”;
-nonsensul:”Industria noastra e admirabila,e sublima putem zice,dar lipseste cu desavarsire.”;
”Noi aclamam munca,travaliul care nu se face deloc in tara noastra.”; “Iubesc tradarea,dar urasc
pe tradatori” ; “Din doua una,dati-mi voie:ori sa se revizuiasca,primesc,dar atunci sa nu se
schimbe nimica,ori sa nu se revizuiasca,primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume
in punctele esentiale.”
-truismele:”un popor care nu merge inainte sta pe loc”
“intr-o sotietate fara moral si fara printipuri,care va sa zica ca
nu le are.”
-constructii prolixe:”eu,care familia mea de la patruzsopt in Camera,si eu
ca rumanul impartial,care va sa zicacum am zite
in sfarsit,sa traiasca”
-anacolutul:”Daca Europasa fie cu ochii atintiti asupra noastra,daca ma
pot exprima astfel,care lovesc sotietatea,adica fiindca din
cauza zguduirilorsi,ma-ntelegi,mai in sfarsit , a dat probe de tact.”
 3.repetitia aproape obsedanta a unor specificitati de limbaj - la multe personaje nu mai
este important ce spun,ci cum spun,ele fiind pecetluite in propria lor vorbire.Ticurile
lor,rapiditatea enuntului sau incetineala lui,incoerenta gramaticala,ideile naïve sau paradoxale
denunta un fenomen de inertie intelectuala,de automatism sau de alienare.
Ex: Pristanda:”curat”;
Trahanache:”Ai putintica rabdare”;
Dandanache:”puicusorule”.
4.nepotrivirea rezultata din interferenta stilurilor – multe personaje folosesc un registru al
limbajului in totala contradictie cu situatia concreta a momentului.
Ex:-Catavencu vorbeste in fata lui Pristanda intr-un stil oratoric,sententios, renuntand
la stilul obisnuit,familiar de pana atunci;
-Dandanache se adreseaza multimii care-l aclama,in stilul lui peltic,
familiar,incoerent,discursul transformandu-se intr-o bolboroseala de intarziat mintal.
Oratorii amesteca registrele limbii,utilizand fraze ample,adesea lipsite de sens,in care nu se sfiesc
sa introduca termeni familiari sau suburbani (“toata gasca-n par”, “daraveri de clopotnita”, “ai
tras condeiul”).In ciuda limbutiei eroilor care vorbesc,flecaresc,palavragesc,nu se poate
identifica vreun mesaj deoarece comunicarea insasi ramane suspendata.