Cebotari Daniela

clasa a X-a ,,A”

LTR,,Ion Creangă” din Bălți

Eseu

,,Stilul Oral Autentic al lui Creangă în Paginile Melancolice ale Copilăriei Sale”

Ion Creangă, unul dintre cei mai renumiți scriitori români, este cunoscut pentru abilitatea sa
de a transpune în pagini atmosfera și emoțiile copilăriei sale.
“Amintiri din copilărie”, opera lui Ion Creangă, este una dintre cele mai cunoscute și
apreciate lucrări din literatura română, remarcabilă nu doar pentru povestea sa captivantă, ci și
pentru stilul său distinctiv. Stilul crengian este puternic influențat de oralitate, oferind
cititorului o experiență autentică și viu colorată a vieții în Moldova secolului al XIX-lea.
În “Amintiri din copilărie”, Creangă transpune în pagini atmosfera autentică a satului
românesc din timpul său. Prin folosirea unui limbaj vivid și sugestiv, autorul reușește să aducă
la viață peisajele rurale și personajele din copilăria sa. De exemplu, descrierea detaliată a
naturii în pasajele precum “Pruncul, pe lângă țară” și “Povestea porcului” ilustrează modul în
care Creangă redă frumusețea și misterul lumii înconjurătoare.
În operele sale, Creangă explorează o gamă largă de emoții și trăiri specifice copilăriei. De la
bucuria jocului și a aventurii la tristețea pierderii sau a despărțirii, autorul reușește să
surprindă cu acuratețe complexitatea vieții de copil. Un exemplu elocvent este pasajul din
“Povestea lui Harap-Alb” în care personajul principal experimentează frica și îndoiala în fața
provocărilor întâlnite în călătoria sa.
Pe lângă redarea atmosferei și a emoțiilor copilăriei, Creangă transmite și învățăturile și
înțelepciunea tradiției populare românești. Prin intermediul personajelor și a poveștilor pline
de înțelepciune, autorul oferă cititorilor săi lecții de viață durabile. Citatul “Să nu uiți
niciodată cugetarea bunicii tale, că de-ai fi și turc, dacă ești român cu suflet, vei simți ceva
când te vei afla pe meleagul strămoșesc” ilustrează modul în care Creangă subliniază
importanța păstrării legăturii cu rădăcinile și cu tradițiile românești.
Creangă descrie cu mare bucurie și inocență jocurile pe care le practica împreună cu ceilalți
copii din sat. În “Amintiri din copilărie”, el povestește despre jocuri precum baba oarba,
ascunselea sau vânătoarea, oferind cititorului o imagine vie a vieții de zi cu zi în satul său
natal.El evocă adesea relația sa specială cu părinții și bunicii. El vorbește cu dragoste și
respect despre învățăturile și sfaturile primite de la aceștia, subliniind importanța familiei în
formarea sa ca individ, descrie cu umor și autenticitate experiențele sale la școală și procesul
său de învățare. Pasajele în care povestește despre relația sa cu învățătorii și colegii de clasă
sunt pline de viață și aduc un zâmbet pe buzele cititorului. Copilăria lui este marcată și de
povestirile și superstițiile populare din satul său. El povestește cu încântare despre întâlnirile
cu babele satului care îi povesteau povești despre strigoi și alte ființe supranaturale,
contribuind la creșterea misterului și fascinației pentru lumea înconjurătoare.
El mai povestește și despre întâlnirile sale cu animalele sălbatice, precum lupii sau ursul, dar
și despre aventurile sale în mijlocul naturii, despre sărbătorile de Crăciun, Paște sau Sfântul
Ioan, dar și despre alte obiceiuri specifice zonei în care a crescut, despre primele sale întâlniri
cu cărțile și cu literatura, dar și despre alte activități care i-au deschis mintea și i-au stimulat
imaginația în copilărie.Vorbește cu dragoste și admirație despre prietenii săi din copilărie și
despre aventurile pe care le-au trăit împreună,amintindu-și cu nostalgie de zilele petrecute
alături de aceștia.
 Ion Creangă folosește cu măiestrie expresii și regionalisme specifice limbajului vorbit din
acea perioadă, contribuind astfel la autenticitatea și originalitatea operei sale. De exemplu, în
capitolul “Povestea lui Harap-Alb”, personajele folosesc expresii precum “Măi fată, pe la ce
deal ești?” sau “Să-mi dea Dumnezeu de om așa de muncitor!”. Aceste expresii reflectă limba
vorbită în mediul rural moldovenesc și adaugă culoare și autenticitate textului.
Dialogurile din “Amintiri din copilărie” sunt esențiale pentru conturarea atmosferei și a
personajelor. Creangă reușește să surprindă subtilitățile și nuanțele limbajului vorbit, creând
personaje vii și credibile. De exemplu, dialogurile dintre Nică și Ștefan așa cum sunt relatate
de Creangă oferă o imagine vividă a relației dintre cei doi prieteni și a vieții de zi cu zi în satul
moldovenesc.
Stilul narativ al lui Creangă este profund influențat de tradiția orală a povestirii. Autorul își
apropie cititorul prin folosirea unei voci narative prietenoase și accesibile, ca și cum ar povesti
direct către audiență. Acest mod de abordare creează o legătură intimă între narator și cititor,
oferindu-i acestuia din urmă senzația că face parte din poveste.
"Aminitri din copilărie" transmite un mesaj profund despre natura umană, viața în mediul
rural, tradiții, educație și relații interpersonale. Prin intermediul poveștilor din copilăria sa,
Creangă explorează teme precum inocența și curiozitatea copilăriei, relația cu părinții și cu
mediul social, precum și importanța tradițiilor și obiceiurilor populare în formarea identității
individuale și colective. De asemenea, mesajul transmis include și o oglindire a spiritului și
valorilor specifice culturii românești, cu accent pe autenticitate și profunzimea tradițiilor și
obiceiurilor.