Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea de filologie

Catedra Limba si literatura romana

Test Nr.1

Disciplina : Literatura pentru copii

Grupa: 105, Budistean Cristina

1. Se povestește copilăria lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu
amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale, descriind relațiile dintre eroul principal,
cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei, și diversele persoane
cu care interacționează. Ea urmărește maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești
(astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul
preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de
îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil
prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei.

Particularitățile stilului Amintirilor din copilărie de Ion Creangă

- Opera „Amintiri din copilărie” a fost scrisă între anii 1881 – 1888 de către Ion Creangă. Aceasta
este o operă de tip memorialistic, în care autorul povestește, într-un mod cât se poate de realist, propria
copilărie, amintindu-și cu melancolie de acea perioadă și de frumusețea ei. Deasemenea, trebuie
menționat faptul că, acestă operă, compusă din patru capitole, este una dintre cele mai importante
pentru literatura română. Importanța creației nu provine numai din tema prezentată în operă ( copilăria
în mediul rural), ci și din particularitățile de construcție folosite de autor pentru crearea unui text
umoristic, dar în același timp real. Iorgu Iordan spunea în cartea ” Studii despre Ion Creangă” că opera lui
Creangă ” înfățișează un adevărat univers – universul vieții rurale românești de acum un secol – tot așa
limba folosită de autorul lor reprezintă chintesența vorbirii noastre populare în aceeași epocă.”[1] Astfel,
stilul lui Creangă se remarcă prin umor, vorbire populară și aici nu ne referim la limba folosită ( limba
poporului ), ci la modul în care acesta este folosită (regionalisme, forme specifice zonei, etc.), folosirea
proverbelor și a zicătorilor, dar și oralitatea.

- Perioada în care opera lui Creangă a apărut a fost cea în care limbajul popular era clar diferențiat
de cel cult, iar acest aspect era cel mai bine reprezentat în aria vocabularului și al expresiilor folosite.
Limbajul folosit în „Amintiri din copilărie” nu era identificat ca fiind neapărat regional, ci popular,
diferența semnificativă înregistrându-se, mai ales, la nivel fonetic, lexical, dar și morfologic.

- Din punct de vedere lexical, vocabularul utilizat în opera „Amintiri din copilărie” este de tip
omogen, în sensul că acesta înglobează toate criteriile. Cuvintele utilizate au caracter popular, iar
neologismele sunt absente în totalitate. Autorul folosește cuvinte uzuale pentru mediul în care se
desfășoară acțiunea (țintirim, zăplaz, holtei, bernevici, pocinog, cociorva, dihai, făină de păpușoi, etc.),
iar proverbele și zicătorile utilizate au rolul de marca și accentua caracterul vorbit al vocabularului
folosit.
- La nivel sintactic, autorul evită folosirea figurilor de stil preferând să le înlocuiască cu structuri
clare, concise, chiar concrete, iar pentru marcarea continuității unei idei, autorul folosește conjuncția
coordonatoare și; aceasta nu este folosită numai în interiorul propozițiilor ci și la începutul acestora. În
acest caz, și nu are funcție sintactică, ci doar marchează ideea de repetiție și de continuitate. Sintaxa
frazei este marcată, în special, de coordonare (aceasta fiind specifică scrierilor populare).

În opera lui Creangă, coordonarea apare fie cu ajutorul conjuncțiilor, fie prin juxtapunere. Așa cum am
menționat și mai sus, principala conjuncție folosită este și, fiind urmată de iar și dar ( „[…] umflu pupăza
de unde era, sai cu dânsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în târgul vitelor, […].”, „Dar eu n-o
vedeam pe dânsa, căci eram în treabă.”, ” Dar nu merg pe drum, de rușine să nu întâlnesc vrun om; ci
sar în grădină la Costache și merg tupiluș prin păpușoi; apoi într-o hudiță, din hudință în grădina lui
Trăsnea și iar prin păpușoi […].”). O altă particularitate a sintaxei utilizate de Creangă este folosirea
propozițiilor introduse de adverbul unde („[…]în știoalna unde mă scăldam”, „[…] Văraticul, unde și-a
petrecut viața Brâncoveanca cea bogată și milostivă […]. „, „[…] unde nu mă îmbărbătez în sine-mi și iar
bag mâna să scot pupăza … pe ce-a fi …”.)

Având ca tema principală 'copilaria copilului universal', cartea este in acelasi timp o monografie a
mediului ambiant, a vieții satului românesc de la jumatatea secolului trecut, cu obiceiuri și traditii fixate
printr-o existență milenară, cu institutiile lui: scoala, armata, biserica.

Valorile educative în opera lui Creangă

Sub semnul copilăriei timpurilor demult trecute ale lui Ion Creangă putem pune în discuţie valorile
copilăriei de astăzi, element de bază în formarea viitorilor cetăţeni ai societăţii.

Dezvoltând elevilor abilităţi de comunicare, creativitate, gândire critică, spirit de întrajutorare şi fair-
play, toleranţă îi vom pregăti pentru a se integra activ într-o lume democratică, interdependentă şi a
schimbărilor rapide.

Parteneriatul propus urmăreşte transformarea reală a elevilor în actori principali ai demersului

educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-
comportamentală.

a)

Caracterizarea eroului principal din ,,Amintiri din copilărie’’

Nica este personajul principal al romanului "Amintiri din copilarie", baiatul lui Stefan a Petrei din
satul Humulesti. Ajungand adult a carei principale caracteristici sunt geniul povestirii, umorul si farmecul
limbii, isi aminteste cu drag clipele traite in copilarie.

Nica este o ipostaza a copilului universal, simbolic pentru orice scolar din orice scoala si din orice timp. El
este caracterizat direct de autor si indirect din fapte, vorbe, gesturi, relatia cu celelalte personaje. In
primul rand faptele si comportamentul demonstreaza inca de la inceput, ca Nica este un scolar caruia un
prea ii place scoala. In loc sa citeasca prinde muște. Dar de indata ce isi da seama de greselile facute se
corecteaza, incepe a invata :" heihei! cand aud eu de popa si de Smărandita popii, las mustele in pace si-
mi ieu alte ganduri,alte masuri, incep a ma da si la scris, si la facut cadeltina in biserica, si la tinut isonul,
de parca eram baiet. Este un baiat rusinos si fricos: "o multime de baieti si fete intre care eram si eu,un
baiet prizarit,rusinos si fricos si de umbra mea" .

Portretul fizic este recunoscut de vorbele mamei lui "Iesi,copile cu parul balan, afara si rade la soare
doar s-a indreptat vremea". Autorul îl vede pe Nică ca fiind imatur, de vreo 11 ani, răsfăţat, leneş şi
neastâmpărat. Din punct de vedere fizic, autorul îl descrie cu părul blond, scund, cu ochi căprui şi
frumoşi.
Din punct de vedere moral, este un băiat jucăuş, nu prea cuminte şi gurmand. Distruge casa Irinucăi.
Nică rămâne copilul etern al satului românesc. . Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este
silit sa paraseasca meleagurile natale pentru a continua scoala. Acum sufera copilul prima ruptura de
vatra satului si traieste acut sentimentul instrainarii. Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna, in
care "era un pui de ger de crapau lemnele" si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua,
necunoscuta, careia copilul nu i se adapteaza deloc, mai ales ca au loc o serie de ghinioane si intamplari
inedite: caderea in Ozana, taierea pletelor, locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple de raie capreasca,
daramarea bordeiului Irinucai, fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Fericit ca se intorsese acasa, Nica a
cantat in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul a strigat!", rugaciune invatata la scoala din Brosteni, spre
uimirea tuturor celor din Humulesti. Dar bucuria lui nu poate fi deplina pentru ca la Brosteni fusese tuns
chilug si se simtea rusinat ca nu mai avea plete, iar acest fapt este un prilej de distractie pentru fetele
"mai dracoase", care strigau dupa el "Tunsul felegunsul,/ Cainii dupa dansul!". "Varsta de aur" a vietii
este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite cu toata fiinta de farmecul copilariei, este
unul din putinii copii care a reusit sa intre in istoria literaturii romane.

2.

a) Valoarea instructiv educativă a operei Elenei Farago: influenţează asupra dezvoltării tuturor laturilor
personalităţii preşcolarului, memorizarea ocupă un loc important în activitatea instructiv-educativă a
grădiniţei şi constituie un mijloc preţios de cunoaştere, de dezvoltare a vorbirii, de cultivare a
sentimentelor estetice şi morale, de exersare a memoriei şi de stimulare a imaginaţiei creatoare.