Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea de Filologir

Catedra Limba și Literatura Română

Testarea N.2

Disciplina: Literatura pentru copii

Facultatea: Pedagogie

Grupa: 105, Budiștean Cristina

1. Ca poet al naturii, George Topîrceanu a gasit aspecte demne de înțeres în toate anotimpurile pe care
le cânta deopotriva, în Rapsodii de toamnă, Balada unui greier mic  și Balada muțtilor etc.  Folosirea
creatoare a tezaurului poeziei populare, dragostea de viață ți natura, vioiciunea spiritului, plasticitatea
imaginilor, varietatea ritmului și a rimelor și perfecțiunea tehnică a versului, în general, asigura lui
George Topîrceanu un loc aparte în poezia noastră.

Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor

parodic, autoironie și ușoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească.
Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă".

a) Satirizarea viciilor omenești în fabulele lui G. Topîrceanu

,,Bivolul și coțofana,, - este o fabulă în care se satirizează anumite defecte ale oamenilor, precum
superficialitatea, oportunismul și orgoliul. Ca în orice fabulă, personajele sunt animale personificate și
reprezintă tipuri umane. Bivolul reprezintă tipul omului orgolios, preocupat de imaginea sa. De aceea el
consideră sub demnitatea lui să îl poarte în spinare pe cățelul care nu îi era de folos, în schimb o acceptă
pe coțofană pentru că aceasta îi este de folos. Cățelul este întruchiparea omului superficial, care nu
înțelege corect o anumită situație și crede că poate profita de slăbiciunile altuia. De exemplu, cățelul nu
înțelege motivele bivolului și îl judecă în mod eronat. Îl subestimează, crezându-l prost, și de aceea are
de suferit. Totodată este și oportunist, crezând că poate să profite de bivol. Coțofana, personaj care nu
are nicio replică, este tipul omului care nu iese prin nimic în evidență, mulțumindu-se să trăiască din
bunăvoința unei persoane mai puternice.

,,Câți ca voi,, -  este o fabulă pentru că personajele sunt animale personificate, investite cu trăsături
umane, şi conţine o morală. Este vorba despre o gaina cenusie si un cocos impintenat care s-au urcat pe
un gard si au inceput sa se certe. Strigau in cura mare ca ei sunt cel mai sus, ca nimeni nu mai e ca ei .
Dar ,deodata o voce pitigaiata se auzea din varful corcodusului. Cand se uitara, vazura un pitigoi mic si
infoiat care striga, laudandu-se : ''cati ca voi '' !, lauda este una dintre principalele vici omenești în
această fabulă.

,,Leul deghizat,, - morala poate fi dedusă cu ușurință din cuvintele și acțiunile personajelor.Textul  
ironizează relațiile dintre conducători și supuși:lupii cei cruzi cu rumegătoarele blajine devin mielușei în
fața puternicului rege,tremurând de frica de a fi pedepsiți pentru ticăloșiile lor.
     În consecință, fabula  prin intermediul unei narațiuni alegorice satirizează defecte general umane,cu
scop moralizator.

2. Valoarea educativă a lucrărilor:

,,Un om necăjit,,- nu ești un om sărac dacă știi să iubești chiar și pe acei care te-au părăsit.

,,Dumbrava minunată,, - nu contează cât de bogat ai fi, ci contează ce se află în interiorul tău.

,,Damnu Trandafir,, - orice lucru îl facem, necesită a fi realizat cu drag și pasiune, și astfel vom fi răsplătiți
cu iubire și recunoștință de către cei din jurul nostrum.

a) ,,În pădurea Petrișorului,, - sunt descrise în particular niște tablouri ale naturii( iagini vizuale, auditive),
se observă privirea de ansamblu și valorificarea detaliului, scriitorul observa culori, forme, mișcări.

,,Nada florilor,, - relația care se stabilește între om și natură este una indestructibilă, neținând cont de
bătrânețe sau de boală. Oamenii locului iubesc pădurile și bălțile, transmițând generațiilor următoare
tainele acestora. Ei cunosc speciile de plante și de animale, nu după denumirea științifică, ci după
proprietăți și folosință în gospodărie.

,,Țara de dincolo de negură,, - natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește
din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. [21] Autorul realizează descrieri foarte
variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Personajele principale ale
acestor povestiri sunt animalele sălbatice (lupii, caprele, rațele sălbatice, cocoșii de munte) sau cele
domesticite (câinii), ale căror gesturi par descrise de un fin cunoscător al „psihologiei” animaliere. [2] Între
natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la rândul ei
omul.